The last chance

[Bell Evans]

Capitolul 19 – And so thunder follows lightning

A iubi înseamnã a înceta sã trãieºti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneºti, teama, speranþa, durerea, bucuria, plãcerea sã nu depindã decît de o singurã fiinþã; înseamnã a te cufunda în infinit, a nu gãsi nici o limitã simþirii, a’þi închina viaþa unei fiinþe în aºa fel încît sã nu trãieºti ºi sã nu gîndeºti decît pentru a o face fericitã; a turna mãreþie în înjosire, a gãsi alinare în lacrimi îndurerate, plãcere în suferinþã ºi suferinþa în plãcere; adicã a întruni în sine toate contradicþiile..
Josh inchise cartea usor, dupa care o aseza pe noptiera de langa patul meu.
“-Frumos” am soptit eu, fermecata de intelesul cuvintelor.
Se apleca si isi lipi buzele calde de ale mele, dupa care ma privi dulce, ca un inger.
“-Te iubesc” sopti el, zambind.
Fascinata si emotionata, mi’am simtit tot sufletul topindu’se sub efectul acestor cuvinte atat de simple, pierzandu’ma in albastrul ce se revarsa peste mine din ochii adanci si blanzi.
Josh se ridica de pe scaunul unde statea si veni sa se aseze langa mine, pe pat. Atent, incercand sa nu ma miste prea mult, se cuibari langa mine, strangandu’ma protector la pieptul lui.
“-Urasc paturile astea de spital!!” am spuse eu, intr’o doara.
“-Curand vei fi externata, deci nu te mai plange” spuse el, chicotind.
“Curand”..cuvantul asta incepea sa ma exaspereze. Trecusera deja doua saptamani de cand eram tintuita in patul ala de spital, devenea enervat. Iar medicul venea in fiecare dimineata, cu vesnicul discurs.
“-Sa nu faci miscari bruste, sa nu ai emotii puternice, sa stai cat mai nemiscata”.
Devenea din ce in ce mai plictisitor. Dar faptul ca Josh era langa mine ma facea sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze. Era acolo, intampinandu’ma cu un sarut pentru inviorare. Ce puteam sa cer mai mult?
“-La ce te gandesti?” ma intreba el, cu o urma de curiozitate in glas.
“-La nimic” am soptit eu, speriata sa nu rup vraja ce se asternuse peste noi. Mi’am indreptat privirile spre pieptul lui, care se ridica ritmic sub presiunea respiratiei si am vazut micutul medalion cu un cristal albastru odihnindu’se linistit. “Ce e asta?” am intrebat eu, atingand micuta bijuterie.
“-Nimic. Dormi, ingeras” sopti el, mangaindu’mi o suvita de par ratacita pe perna.
Am inchis ochii si am incercat sa nu ma gandesc la nimic. Dar un tunet ma facu sa tresar, iar Josh ingheta langa mine.
“-Esti bine?!” ma intreba el, coborand din pat.
“-Da, m’am speriat putin” am spus eu, cu vocea tremuranda.
Un fulger lumina salonul, pentru ca mai apoi incaperea sa se scufunde in intuneric si un alt tunet sa brazdeze linistea.
“-E ok” a spus el, bajbaind dupa intrerupator. Il apasa cu un “click!” scurt, iar lumina reveni in salon.
“-Urasc ploaia” m’am plans eu.
½-Dar e normal sa ploaie, Ly½ spuse Josh, razand.
½-Nu poate sa ploaie fara tunete ?! Si fulgere½ am intrebat eu, purtandu’ma copilareste.
“-E mersul lucrurilor, Lisa. Nu poti impiedica tunetul sa vina dupa fulger, la fel cum nu poti opri viata in loc. Desi as vrea sa fac asta..” spuse el, ganditor.
Pentru un moment, m’am speriat de tonul vocii lui, dar mai apoi calmul imi reveni, la fel si vocea. Usor fortat, l’am intrebat:
“-De ce spui asta?!”
“-Mai tarziu..” zise el, zambind trist.
“-Josh, sunt satula de replica asta! Am sa ajung la 70 de ani, cu parul alb si un baston, aratand ca o bunicuta si tot nu voi sti care e misterul ce iti invaluie existenta. Eu ce le voi povesti nepotilor mei?!?” am intrebat eu, enervata la culme.
“-Scuze, Lisa” sopti el, iesind brusc din salon.
Minunat! De ce naiba trebuia sa tune?! Daca nu era fulgerul ala afurisit, as fi fost inca in bratele lui.
Am apucat violent cartea de pe noptiera si am inceput sa citesc. Era plina de citate despre dragoste, unele foarte incalcite. Ajunsesem la un citat de genul Lîngã fiecare „este”, îngerul aºazã un „cum ar trebui sã fie”. El conjugã neobosit, la optativ, curgerea vieþii noastre, aºa cum am face-o noi înºine dacã am fi în condiþia lui.. cand un ciocanit discret la usa ma intrerupse.
“-Intra!” am spus eu, continuand sa citesc. Era cam ciudata formularea.
Un baiat intra pe usa [de parca ar fi putut intra pe geam, doamne!] si se apropie de mine.
“-Daniel?!” am spus eu, uimita. Se schimbase foarte mult. Era mai inalt, mai bronzat si mult mai solid de cand il vazusem ultima data.
“-Salut, Lisa” spuse el, asezandu’se pe scaunul unde adineaori statuse Josh.
“-Cum ai aflat de mine?!” l’am intrebat eu, avand deja o banuiala.
½-Ashley. Mi’a spus inca de cand ai avut accidentul, dar am avut o perioada incarcata, multe examene, si n’am putut veni decat acum½ se scuza el.
“-E ok, sunt mai bine” am raspuns eu, reluandu’mi lectura.
½-Lisa, vroiam sa te rog sa te intorci la mine. Inca te iubesc si nu pot sa te uit, orice as face. Nicio fata nu e ca tine, nu ma impresioneaza niciuna cu nimic½ spuse el, asteptandu’mi reactia.
“-Sti ca de cand ai inceput sa spui tampeniile astea, am citit o fraza de 10 ori si n’am inteles nimic din ea?!” l’am intrebat eu, sarcastica. Nu stiu ce era cu mine, dar dupa cearta cu Josh chiar nu aveam chef de inca una cu Dane.
“-Lisa, eu nu glumesc” spuse Daniel, aparent incomodat.
½-Am eu mutra ca as glumi, la ora asta si in starea in care sunt ?!½ am intrebat eu, razand.
“-Lisa, chiar vreau sa fim din nou impreuna” continua el, apropiindu’se de mine. Incepea sa se aplece, ceea ce nu imi placea.
“-Daca incerci sa faci ceva, o sa’ti para rau!” l’am amenintat eu, dar Daniel continua sa se aplece. Inchise ochii, iar buzele lui erau la cativa centimetri de ale mele.
“-Sa nu indraznesti!” se auzi vocea hotarata a lui Josh, care veni imediat langa mine.
“-Dar daca ea vrea?!” intreba Daniel, cu un ton violent.
“-Daca ea vrea, nu am nimic impotriva” spuse Josh, uitandu’se la mine.
“-Nu vreau, logic ca nu vreau” am zis eu, incurcata. Se uitau amandoi la mine, iar eu simteam ca ma inrosesc deja.
½-Cred ca plec acum. Lisa, ne mai vedem½ spuse Daniel, luandu’si haina si plecand din salon.
½-Mersi½ am soptit eu, zambind.
“-Pentru nimic” spuse Josh, venind din nou langa mine.
½-Imi pare rau pentru mai tarziu½ am zis eu, incomodata.
“-Shh” sopti Josh, sarutandu’ma pe frunte.
M’am ridicat brusc, vrand sa’l privesc. Mare greseala ! Gatul imi fu strapuns de o durere violenta, in timp ce baiatul se apleca speriat spre mine.
“-Lisa, ce a zis medicul?! Fara miscari rapide!!” spuse Josh, chicotind.
“-Vreau sa stiu daca ma ierti” am spus eu, tinandu’ma de gat.
½-Te iert½ sopti el, cu un zambet.
In acel moment am fost sigura ca Josh e cel mai nobil baiat din intreaga lume. Ca imi va fi alaturi pe vecie. Dar nu avea sa fie asa. Viitorul imi rezervase alt destin..
________
Sper sa va placa, mie una doar titlul mi'a placut in mod special

[Edward Rochester]

Calitãþile tale de scriere se îmbunãtãþesc pe zi ce trece. Sincer, chiar nu-mi pot da seama de unde îþi vin toate ideile astea care sunt pur ºi simplu fabuloase.
Bravo din nou ºi, aºteptãm continuarea!

[Sophia Mason]

a doua

edit later:
mama mea
nu pot sa cred
s-a intors fraier.... asta, Dane

si eu tot ma intreb ce secret ascunde Josh

[Anaella L. Hathway]

A iubi înseamnã a înceta sã trãieºti pentru
tine, a face ca toate sentimentele omeneºti, teama, speranþa, durerea,
bucuria, plãcerea sã nu depindã decît de o singurã fiinþã; înseamnã a te
cufunda în infinit, a nu gãsi nici o limitã simþirii, a’þi închina
viaþa unei fiinþe în aºa fel încît sã nu trãieºti ºi sã nu gîndeºti
decît pentru a o face fericitã; a turna mãreþie în înjosire, a gãsi
alinare în lacrimi îndurerate, plãcere în suferinþã ºi suferinþa în
plãcere; adicã a întruni în sine toate contradicþiile..

Ce frumos...

And so thunder follows lightning

Ce titlu perfect.

“Curand”..cuvantul asta incepea sa ma exaspereze.
Trecusera deja doua saptamani de cand eram tintuita in patul ala de
spital, devenea enervat.

Si pe mine ma exxaspereaza cuvantul "curand", "imediat"

Dar faptul ca Josh era langa mine ma facea sa ma
trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze

Ce ma bucur ca s-a intors si sper sa nu mai plece

“-Te iubesc” sopti el, zambind.

Fascinata si emotionata, mi’am simtit tot sufletul
topindu’se sub efectul acestor cuvinte atat de simple, pierzandu’ma in
albastrul ce se revarsa peste mine din ochii adanci si blanzi.

Ce frumos ai scris aici.

“-Mai tarziu..” zise el, zambind trist.

Ma enervezi ca ma tii pe jar si sa stii ca nu-mi place.

“-Daniel?!”

OMG [img]../users/2212/45/60/95/smiles/79393.gif[/img]

-Lisa, vroiam sa te rog sa te intorci la mine. Inca
te iubesc si nu pot sa te uit, orice as face. Nicio fata nu e ca tine,
nu ma impresioneaza niciuna cu nimic½ spuse el, asteptandu’mi reactia.

Oare e adevarat? in orice caz chiar daca ar fi Lisa e facuta pt Josh nu pt Daniel. Nuuuu

“-Sa nu indraznesti!” se auzi vocea hotarata a lui
Josh, care veni imediat langa mine.

ce bine ca Josh e in preajma

“-Lisa, ce a zis medicul?! Fara miscari rapide!!”
spuse Josh, chicotind.

Ce grijuliu este.

n acel moment am fost sigura ca Josh e cel mai
nobil baiat din intreaga lume. Ca imi va fi alaturi pe vecie. Dar nu
avea sa fie asa. Viitorul imi rezervase alt destin..

De ce ma tii pe jar chiar la sfarsit?


In orice caz capitolul asta merita nota 10000000000000000000000000000000000000000000000000000+
Sa stii.
Vreau next pana miercuri te rog!

[Helena Daphne Rose]

Wow. Ce capitol Imi plac citatele alea Si titlul Ador fulgerele si tunetele
Devin suspicioasa...si sta in natura mea sa aflu repede lucrurile ce-mi macina curiozitatea
E ceva in legatura cu...? Ahh , mai bine tac E doar o mica banuiala
In orice caz , imi place...mister , mister si iar mister...:>

[Bella Emily Rose]

Bell
Ce bataie meriti
Mereu ne lasi in suspans
Vreau nextul repede
Macar atat

[Alice Morris]

este super, amazing[o dau pe engleza]
stii melodia aia "you are the thunder and i am the lightning"?
stii deja ca imi place felul in care scrii, si descrii totul, si felul in care se desfasoara actiunea, deci aceste comentarii sunt de prisos
dar, as avea o mica observatie
si la capitolul trecut, ai facut o incheiere asemanatoare ca la asta
si eu cred ca, atunci cand inchei un capitol asa, in urmatorul ar trebui sa fie un fel de explicatie la ceea ce ai zis
ai fi putut sa te opresti la

Si ca imi va fi alaturi pe vecie

[Desiree Rose Goth]

Ca imi va fi alaturi pe vecie. Dar nu avea sa fie asa. Viitorul imi rezervase alt destin..

O mica observatie
Vorbesti aici de parca Lisa ar sti ce i se va intampla in continuare
Si mai era ceva...dar mie prea lene sa mai caut citatul Cand vine Daniel si vrea sa o sarute,iar Josh spune ceva de genul:"Daca ea vrea,poti sa o saruti."O iubeste atat de mult pe Lisa incat sa-l lase sa fie cu altul?Eu cred ca e un pic gelos in sinea lui
In rest...e Ok.Mi-a placut foarte mult faza cu fulgerele si tunetele
Cand vine nextul?

[Alice Morris]

mie mi se pare ok faza cu "daca ea vrea, poti sa o saruti"
adica, Josh stie ca Lisa il iubeste, si ca nu ar saruta pe nimeni altcineva

[Bell Evans]

pai, sa vedem
next'ul vine miercuri sau joi
si da, Al, am scris capitolul asta cand m'am indragostit de melodia aia de la Selena naturally
iar la faza cu Josh, Dane si Lisa, Josh ii spuse chestia asta nu pt ca stie ca Lisa il iubeste atat de mult incat nu ar fi in stare sa sarute pe altcineva sau pentru ca ar fi gelos, ci din cauza ca el o iubeste atat de mult, incat ar fi in stare sa isi sacrifice fericirea proprie, pentru ca Lisa sa fie fericita cu adevarat..am invatat asta din proprie experienta, si chiar daca e greu, atunci cand persoana pe care o iubesti este fericita, tu trebuie sa arati ca si tu esti vesel la randul tau, chiar daca te doare..
si da, Desiree, Lisa stie ce se intampla in continuare, pentru ca ea isi povesteste viata, adica, e ca si cum ar scrie o carte dupa ce a trecut prin toate aceste experiente..e un fel de jurnal foarte detaliat, veti vedea in epilog si sfarsitul, Sophie, trebuie sa va las in suspans in capitolul 20 aflati adevarul, promit