The last chance

[Bell Evans]

am scris si capitolul 1 din a doua parte a fic'ului, desiree

al doilea va fi altfel

va promit

deci, 5 persoane diferite si aveti next acum [btw, nu pot sa cred ca fac asta o.O]

[Sophia Mason]

abia astept
desi nu vreau sa se termine
chiar vreau sa vad cum se termina
spor la scris epilogul

[Desiree Rose Goth]

Next mai repede altfel imi fac 2873592 de conturi

[Alice Morris]

stiu sigur ca pe unul il va chema Stephan
nu rezist tentatiei, numele asta inseamna atat de mult pentru mine

am aflat si eu ce e cu Stephan..
esti fana pana in maduva oaselor nu?
abia astept sa vad cine e acest Stephan

[Bell Evans]

am aflat si eu ce e cu Stephan..
esti fana pana in maduva oaselor nu?
abia astept sa vad cine e acest Stephan

nu neaparat de VD, dar a fost un baiat pe care il chema Stefan..si pe care l'am iubit enorm, dar e o alta poveste, prea lunga..

inca o persoana si pun next

[Desiree Rose Goth]

Hai pune next

[Bell Evans]

Capitolul 20 – Visul

Uneori, pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa il ai..
Fusesem externata de cateva zile, cu conditia sa petrec mai mult timp in pat, fara sa fac efort. Eu eram complet de acord, ma saturasem de vocea pitigaiata a asistentei care venea de zece ori pe zi sa’mi verifica perfuziile sau de medicul ce imi spunea sa stau linistita.
Acum era acasa, in patul meu comfortabil, cu Josh langa mine. Cu exceptia orelor de scoala, la care mergea. Atunci stateam cu Sara, dar oricum, nu se compara.
“-Si, ce se mai aude de tine si Josh?” ma intreba ea intr’o dimineata, dupa ce Josh plecase.
½-Totul e bine½ am raspuns eu, incercand sa scap de tremuratul din voce.
“-Lisa, daca pleaca iar? Ce ai de gand sa faci?” ma intreba Sara, asezandu’se langa mine. Ma invalui intr’o privire grava, serioasa.
“-Sti ceva?! Sti ceva si nu vrei sa’mi spui!!” am spus eu, cu repros.
½-Nu stiu nimic½ raspunse ea, cu un ton nevinovat. Nu stiam de ce nu o puteam crede, era ciudat. Sora mea nu ma mintise niciodata, de ce ar face’o acum??
”-Nu voi face nimic. Dar Josh nu pleaca, nu ma paraseste! Mi’a promis” am spus eu, ragusita.
“-Ok, doar am intrebat” sopti sora mea, schitand doar un mic zambet.
“-Esti ciudata!!” am spus eu, izbucnind in ras.
“-Sunt sora ta, si iti vreau doar binele. Acum ar fi bine sa te mai culci putin, ai nevoie de odihna½ spuse ea, invelindu’ma. Trase draperiile la geam, ferindu’mi privirile de lumina blanda a zilei si iesi incet din camera.
M’am cufundat intr’un somn adanc de indata ce am inchis ochii. Nu pentru ca eram obosita, ci pentru ca medicamentele imi provocau mereu o stare de somnolenta.
M’am trezit intr’un loc la inceput necunoscut, dar dupa cateva secunde mi’am dat seama ca era parcul nostru..al meu si a lui Josh. Eram singura, mangaiata doar de razele plapande de soare. Mi’am indreptat privirile spre cerul senin, ce stralucea intr’o aura de miozot. O adiere blanda invaluia parcul intr’o mireasma de flori care imi alinta simturile. Fermecata, m’am asezat pe o banca, asteptand. Eram sigura ca Josh avea sa apara, nu se putea sa nu fie asa.
Viata mea se schimbase dupa accident. Daca inainte de el eram practic un cadavru viu, acum ma simteam mult mai bine. Eram chiar recunoscatoare pentru acea lovitura de masina, chiar daca organismul meu protesta vehement la gandul asta.
Insa Josh nu aparu. Plictisita sa stau pe banca, am inceput sa ma plimb. Aleile erau scaldate in lumina calda a rasaritului, semn ca era abia dimineata. Racoarea te imbata cu parfumul ei, lasandu’ma imuna la gandurile intunecate ce ma acaparara cand am observat ca Josh nu mai apare.
Un fosnet se auzi in spatele meu. Am tresarit brusc si m’am intors. Am vazut doar o umbra care trecu foarte repede, dupa care disparu. M’am luat dupa ea, curioasa. Ce putea fi?! Am urmat zgomotul pasilor pana in padurea ce se invecina cu parcul, iar cand am ajuns departe de cararea ce te ducea spre iesire, era prea tarziu. Ma ratacisem. Bataile inimii incepura sa devina neregulate, pulsul bubind aproape dureros in urechi. Tamplele imi pulsau din cauza fricii, iar un scartait din spatele meu ma sperie intr’atat incat am tipat. Padurea era plina de o necuprinsa tacere, parand plina de amintiri, sosite dintr’o alta viata.
Umbra aparu din nou, simtind cum curentul imi invalui suvitele de par. Cineva mergea in fata mea, ferit de profunzimile copacilor. M’am luat in nestire dupa el, vrand sa scap de singuratatea tacerii. Urmand pasii ce se auzeau pe fundal, am ajuns intr’o poenita luminata de razele puternice ale soarelui. Cerul parea decupat dintr’o carte de povesti, fiind cuprins de un albstru indraznet.
Un alt zgomot se auzi din cealalta parte a poenitei, iar Josh aparu de dupa un trunchi gros de pin.
“-Josh?!” am strigat eu, neincrezatoare.
“-Salut, Ly” imi spuse el, pe un ton relaxat.
Pasi in lumina blanda, pentru ca mai apoi sa raman socata. Pielea lui stralucea in culori de diamant, ca si cum mii de raze se prinsesera pe corpul sau, tinandu’l prizonierul frumusetii.
“-Ce e cu tine?!” am intrebat eu, socata.
Se apropie timid de mine, aruncand in treacat ceva de la gat. Medalionul lui. Cristalul albastru pe care il purta mereu.
“-Lisa, trebuie sa afli adevarul” sopti el, venind spre mine.
“-De ce naiba stralucesti?!?” am tipat eu, aproape speriata. Era clar, citisem prea mult “Twilight” si alte carti despre vampiri. Aberam!
“-Lisa, nu te speria. Sunt eu, Josh. Doar ca vreau sa’ti spun adevarul. Nu mai pot sa’l ascund” sopti el, fiind langa mine.
“-Ce ai aruncat in iarba??” l’am intreat eu, neincrezatoare.
“-Medalionul meu cu cristal..cand il port nu stralucesc, intr’un fel ma protejeaza” spuse el, in timp ce buzele lui pline schitara un zambet jucaus. Lucrul asta ma facu sa ma mobilizez. Indiferent de ce secret ascundea, Josh era tot Josh al meu. Nu era capabil sa’mi faca rau, stiam asta. Si totusi, imi era frica.
Ne’am asezat impreuna in iarba, eu admirandu’i pielea iar el privindu’ma ingrijorat. M’am ridicat brusc si am pornit spre marginea poenitei, acolo de unde venise el. Am ridica medalionul parasit si m’am intors unde statea.
“-Ce e asta?” l’am intrebat eu, ridicand piatra albastra pentru a vedea’o mai bine.
“-Se numeste Lazurit si este un simbol al regalitatii” spuse el, asteptandu’mi reactia.
“-Ok, continua” am soptit eu, mirata in continuare.
“-Daca nu l’as purta, pielea mea ar straluci, la fel ca acum. Daca te uiti atent la el, in timpul nopti se transforma. Mai ales in noptile cu luna plina, atunci devine piatra lunii, la fel ca inelul pe care il ai tu” spuse acesta, atingandu’mi degetul de la mana stanga pe care se odihnea un mic inel cu o piatra alba incrustata.
“-De ce?!” am intrebat.
“-Pentru ca in noptile cu luna plina, suntem altfel decat persoana noastra in general” sopti el, cu glasul aproape stins.
“-Vreau sa stiu tot, Josh!” am spus eu, luandu’l de incheieturi.
½-Ok, Lisa..eu sunt..½
M’am trezit brusc, sub mangaierea unui mic sarut.
½-Josh ?!½ am intrebat eu, confuza.
Era acolo, ma privea vesel. Micul medalion de care imi povestise in vis era tot acolo, stralucind mistic intr’o nuanta de albastru.
“-Am visat ca imi vei spune adevarul..” am soptit eu, in timp ce baiatul se aseza langa mine.
½-Si ce ai visat mai exact ??½ intreba el, cu o nuanta de tensiune in voce.
“-Am visat ca erai..vampir. Si aproape o recunosteai, doar ca m’am trezit” am spus eu, cat de serios posibil.
Izbucni intr’un ras trist, care ma facu sa tremur.
“-Lisa, chiar vrei sa sti adevarul?” imi spuse el, strangandu’ma la pieptul lui.
“-Da, si chiar acum! Nu’mi pasa daca esti vampir, vrajitor, varcolac sau mai stiu eu ce! Te iubesc si am sa fiu langa tine, orice s’ar intampla” am zis eu, privindu’l serioasa.
Josh ramase tacut, dupa care elibera suvoiul de cuvinte ce imi potolira setea de curiozitate. O durere surda mi se instala in tot corpul, lasandu’ma socata..
____________
Intru in cartea recordurilor, doua capitole in aceeasi zi dar am terminat fic'ul, mai am de scris epilogul sper sa va placa acest capitol, e special astept pareri, multe

[Alice Morris]

prima

EDIT: super haioasa faza cu vampirul
si nu bati niciun record, si eu am pus primele 2 capitole in aceiasi zi
imi place mult inceputul, si cat de serioasa este la sfarsit, si inceputul ma facut nush, sa ma simt ciudat, dar nu mai conteaza

nici nu cred ca e vampir, sau ceva nenatural
dar, dupa ce a visat ea, eu banuiesc ca este print, sau ceva ce are legatura cu [,] casa regala, dar nu,tu Batman... tu ne tii in suspans

[Desiree Rose Goth]

Josh e vampir?
Socant
P.S.:Lazurit e acelasi lucru cu Lapislazuli,sau aberez eu?
Si capitolul urmator vine maine,nu-i asa?

[Bell Evans]

dap, desiree, e aceeasi piatra
la fel cum aveau stefan si damon pe inele
doar ca eu l'am facut medalion
tot aia
si nextul joi
fara comentarii