The last chance

[Bella Emily Rose]

Bell
Daca nu il pui pana la 17:00 , nu stiu ce iti fac :-w

[Bell Evans]

ok, ma speriati

3 persoane si aveti epilogul

[Matt I. River]

Iar incepe Bell? )

[Desiree Rose Goth]

Hai mai repede,Bells

[Alice Morris]

pune epilogul

[Helena Daphne Rose]

Bellyshor , cat trebuie sa ne rugam de tine sa ne pui epilogul?
Pleasee!

[Bell Evans]

Epilog~Privire in trecut



Trecusera deja trei luni de la moartea lui Josh, iar amintirile inca staruiau in mintea si sufletul meu. Nu vroiam sa il uit, sa trec peste disparitia lui. Pur si simplu ma consolam cu ideea ca va reveni intr’o buna zi, la fel cum facuse atunci cand ma parasise. Dar in adancul inimii stiam ca asa ceva e imposibil, ca Josh nu se va mai intoarce niciodata.
Aceasta fusese ultima noastra sansa sa fim fericiti..in cateva luni avusesem norocul sa fiu fericita cat pentru o viata intreaga..si era si ultima lui sansa la iubire, dat fiind ca era constient ca avea sa moara..
Dar totusi, in fiecare noapte era langa mine in vise. Imi spunea ca ma iubeste, ca nu a vrut sa plece. Si ca vegheaza mereu asupra mea, indiferent de ce s’ar intampla.
Am pasit in cimitirul de la capatul aleei si mi’am indreptat pasii spre mormantul cu cruncea din marmura. Am mangaiat incetisor suprafata rece, un fior de emotie trecandu’mi prin tot corpul. Micul buchetel de nu-ma-uita din mana mea tremura in bataia plapanda a vantului, dupa care astepta timid sa il pun acolo unde ii era locul. Am asezat florile in vaza de pe cripta din marmura, dupa care m’am asezat pe banca din apropiere. Imi petreceam atat de mult timp acolo, nu vroiam sa plec. Dar anul scolar avea sa inceapa in scurt timp, peste doar cateva zile. Eram constienta ca voi pleca din oras si ca nu voi mai veni la mormantul lui Josh. Lucrul asta ma durea atat de mult, incat cand venea vorba de facultatea mea ranile deschise din interior incepeau sa pulseze dureros. Stiam ca nu avea niciun sens sa stau acolo, uitandu’ma in gol la crucea pietruita pentru ca sufletul lui Josh nu mai era acolo. Dar nu puteam sa ma impac cu ideea.
Am privit soarele ce se scufunda incet incet dupa mantia de verdeata, la fel cum sperantele mele se naruiau. M’am ridicat de pe bancuta si am pornit spre iesirea din cimitir. Pasii mei rasunau adanc in linistea serii, in timp ce ultimele raze scapatau la asfintit..

Va urma..

[Desiree Rose Goth]

Cat de trist e
Si asta e epilogul...
Continuarea cand o postezi?

[Helena Daphne Rose]

Finally!
Melodia e superba iar sentimentele Lisei sunt de nedescris Doar tristete si durere , dar tot e superb
Normal ca imi place epilogul :-<...

[Bell Evans]

continuarea vine luni
am scris o prefata si primele doua capitole..am gasit o pozele pentru urmatoarele personaje si multe idei

ma bucur mult ca va placut aceasta poveste, sper sa fiti alaturi de mine si la continuarea ei