Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

Fetele se luasera tiptil dupa femeie , care se indrepta spre usa mare de stejar a castelului Hogwarts. Helenei si lui Bell ii erau teama ca se va duce in Aripa Spitalului , dar madam Pomfrey alerga spre biroul profesoarei McGonogall. Cele trei ramasera in afara biroului si noroc ca nu se inchisese de tot usa , astfel avand un prilej sa asculte ce vorbeau cele doua.
"-Buna seara Minerva. Presupun ca deja stii de ce am venit la tine."
"-Desigur ca stiu , nici macar nu pot inchide ochii. Of , saracul baiat , cine stie prin ce trece acum..."
"-Crezi ca am facut bine sa-i trimit lui Landon acea scrisoare?"
"-Ai facut chiar bine. Il cunosc pe Landon , e varcolac de la varsta de cinsprezece ani , iar la cei patruzeci de ani ai lui , a trecut prin multe , crede-ma."
"-Bine , off...am pregatit si potiunea Lupis si am vreo 3 rezerve in caz de ceva. Acum doar astept raspunsul lui Landon." Profesoara McGonogall incuviinta , in ochii ei citindu-se ingrijorarea. Peste cateva clipe de tacere , o bufnita batu cu ciocul in fereastra iar madam Pomfrey o deschise si primi scrisoarea.
"-Landon sustine ca e bine ca am facut potiunea Lupis si sa i-o dam numaidecat."
"-Foarte bine atunci. Ne vedem mai tarziu , Poppy. Eu deocamdata am sa corectez niste teme din anul doi , nici macar nu pot dormi." Madam Pomfrey isi lua la revedere si se duse din nou spre coliba lui Hagrid , iar acesta se pregatea sa plece din nou in Padurea Interzisa. Se pare ca varcolacul scapase. Deodata se auzi un urlet infiorator , nu departe de locul unde stateau fetele. Cele trei tresarira , tinandu-se de mana de frica.
"-Oare unde credeti..ca se afla acum?"sopti Zoya gatuita de teama.
"-Nu stiu , dar am impresia ca..." Iar Helena intorcand capul din cauza unui zgomot , il vazu pe varcolac si le striga fetelor: "Se apropie in directia noastra!". Creatura nu le putea vedea din cauza vrajii de Deziluzionare , dar le putea simti mirosul. Fetele alergara grabite catre Hambarul Bufnitelor care era cel mai apropiat loc in siguranta , lasand varcolacul in urma. Intrand inauntra , gafaind , fetele se uitara una la alta speriate.
"-Daca nu era vraja de Deziluzionare , era cat pe ce..."zise Bell.
"-Dar nu a fost sa fie , si ce bine!"spuse Zoya asezandu-se pe una din treptele scarii ce ducea in turnul din Hambar. Helena intreba...

[Bell Evans]

"-Suntem in siguranta aici??" intreba Helena, cu o urma de ingrijorare in voce.
"-Sa speram ca da..varcolacul era chiar in spatele nostru, dar nu ne'a putut vedea" raspunse Bell, tremurand.
"-Ti'e frig..sau frica?!" chicoti Zoya.
"-Cred ca amandoua" sopti Bell, speriata.
Un scartait de usa si un bufnet puternic le trezi din ganduri.
"-Varcolacul!!" urla Bell, cu vocea gatuita de spaima.
"-Nu e varcolacul, e Hagrid!" mormai Helena, ducandu'se spre Zoya.
"-E cineva aici?!" intreba o voce groasa, mormaind.
Fetele tacura, incercand sa nu se dea de gol.
"-Cred ca doar ti s'a parut, Poppy" spuse Hagrid, inchizand usa.
"-Nu mi s'a parut, chiar a tipat cineva!!" spuse o alta voce, mai subtire.
"-Sa mergem! Trebuie sa gasim varcolacul, daca intra in castel!" spuse Hagrid, hotarat.
"-Vai doamne, ar fi un dezastru!! Daca ajunge la vre'un elev!" striga Madam Pomfrey, speriata.
"-Bell, stiu ca esti acolo. Tu ai tipat adineaori. Vreau sa te duci in tot castelul si sa anunti fiecare portret ce ascunde intrarea in turnurile elevilor sa nu dea drumul nimanui care are blana!" sopti Hagrid, privind pe fereastra.
"-Bine" sopti cercetasa, dupa care Hagrid inchise usa in urma lui si pleca.
"-Deci, avem ceva treaba" spuse Helena, dupa ce linistea se asternu peste ele.
"-Sa mergem! Nu mai putem pierde vremea" le grabi Zoya.
Iesira din Hambarul Bufnitelor si incepura sa alerge spre castel.
"-Nu..mai..pot.." gafai Bell, asezandu'se pe scarile de la intrare.
"-Haide, Bellyshor!" spuse Helena, venind spre ea.
Cercetasa se ridica si incepu sa alerge din nou.
"-Zoya, tu du'te in hruba viperinilor si ramai acolo!" striga Helena, in timp ce Bell o lua spre turnul Cercetasilor. "Ok, eu ma duc in turnul astropufilor, tu la cercetasi" completa Helena.
"-Si Ochi-de-soimii?!" intreba Bell.
"-Du'te tot tu, e in drum" striga Helena.
Bell incepu sa alerge spre turnul cercetasilor, si in scurt timp ajunse in fata Doamnei Grase. Dupa ce o trezi, spuse:
"-Nu ai voie sa dai drumul in turn niciunui animal care are blana. Un varcolac a evadat din Padurea Interzisa si s'ar putea sa intre in castel, bine!?"
Femeia din portret tremura usor, dupa care aproba scurt din cap.
Revenind din turnul ochilor-de-soim, Bell o astepta pe Helena in holul de la intrare.
"-Si acum ce facem?!" intreba Helena, cand ajunse in dreptul lui Bell..

[Veronique A. Dupont]

Intrata in Pivinta Viperinilor Zoya incerca sa-i determine pe viperini sa nu planuiasca o escpada nocturna prin castel. Era destul de greu pentru ca viperina decise sa nu le zica de varcolac pentru ca pe majoritatea i-ar inspaimanta prea tare, iar pe restu, pe cei fara judecata si o doza mare de nebunie i-ar putea sa-i faca sa-si arate curajul mergand dupa monstru.
"- De ce vrei sa stam aici?" intreba o fata mai plinuta din anul doi
"- Asa a ordonat Plesneala" raspunse Zoya
"- Si cum de te-a rugat tocmai pe tine sa ne anunti?" intreba scarbit un baiat inalt din ultimul an
"- Eram afara si din intamplare ne-am intalnit?"
"- Si ce cautai afara?" mai intreba baiatul afisand o privire sceptica
"- Am fost sa vizitez niste prietene la spital"
"- Deci iar te-ai intalnit cu prietenele tale neghioabe?"
"- Nu sunt neghioabe"
"- Spune-mi. In ce casa sunt ele?"
"- Cercetasi!!"
"- Deci nu sunt de la viperini"
"- Nu"
"- Cum se numeste oricine este sin alta casa?" intreba baiatul refuland de satisfactie "- Inamic" tipa el
"- Lasati-ma in pace. Daca vreti s-o incurcati cu Plesneala n-aveti decat sa iesiti" urla Zoya uitandu-se furioasa la toti copiii adunati in camera de zi a baietilor.
Toata lumea se intoarse in dormitoarele lor. Pana la urma s-o incurci cu Plesneala nu-i chiar un lucru frumos.
"- I-ai pacalit pe ei, dar pe mine nu ma poti pacali. Te voi astepta aici, in camera de zi, si voi rade din suflet cand Plesneala te va gasi" sopti baiatul
Zoya iesi furioasa din pivnita si se indrepta spre locul unde se aflau prietenele ei.

[Bell Evans]

Bell si Helena asteptau in liniste, in holul de la intrare. Auzira pasi si glasul lui Zoya care se apropia de ele.
"-Nu va speriati, eu sunt!" spuse ea, cu respiratia sacadata.
"-Ti'ai anuntat scumpii colegi??" intreba Bell, iar Zoya sopti un "da".
"-Si acum ce facem??" intreba Helena.
"-Pai, cred ca ar trebui sa ne intoarcem in Aripa Spitalului, inainte sa isi dea seama cineva ca lipsim!" propuse Bell.
O luara spre etajul in care era Spitalul si se furisara inapoi in salon. Dar cand sa inchida usa, Madam Pomfrey navali inauntru.
Bell si Helena se ascunsera repede in pat, iar Zoya ramase linistita langa usa. Era inca invizibila.
"-Bell, anuleaza vrajile de deziluzionare!!" sopti Helena, iar Bell le facu din nou vizibile.
Asistenta se apropie de patul cercetasilor si puse o mana calda pe fruntea Helenei. Aceasta era usor transpirata, asa ca sora medicala ii arunca priviri ingrijorate. Veni si la Bell, dar aceasta era rece, ca de obicei.
Madam Pomfrey iesi incetisor in incapere, lasandu'le singure.
"-A fost cat pe aici sa ne prinda!!" murmura Bell, ridicandu'se in capul oaselor.
"-Zoya, mai esti aici?" intreba Helena.
"-Da, dar inca sunt invizbila!" raspunse un glas moale, de langa patul Bellei.
"-Te rezolv imediat" spuse aceasta, murmurand o incantatie.
Zoya aparu langa ele si se aseza pe patul Helenei.
"-Oare au prins varcolacul?!?" intreba Bell, tragand plapuma peste ea.
"-Sper ca da" sopti Helena, infricosata.
"-Daca vine aici?!!" intreba Zoya, cu glasul intretaiat de panica.
"-Nu are cum..sper" chicoti Bell, iar celelalte fete izbucnira in ras.
Dar un zgomot de pasi se auzi de pe hol..

[Helena Daphne Rose]

Si ceva rasturnandu-se , iar apoi spargandu-se. Fetele auzira vocea nervoasa a femeii:
"-Oh , Doamne! Bine ca era potiunea de crestere a oaselor , chiar de asta mai aveam nevoie acum..." si incepu sa stranga cu matura resturile.
"-Mda , se pare ca graba ei a facut-o sa sparga ceva." sopti Helena calma.
"-Si totusi , prin cate am trecut in noaptea asta. Nici macar nu am dormit!"zise Zoya.
"-Noi suntem obisnuite cu escapedele nocturne si noptile nedormite..."chicoti Bell.
"-Totusi sper sa il prinda in sfarsit pe varcolac si sa-i dea potiunea." spuse Helena dar nu mai continua sa zica si altceva pentru ca de afara se auzi un urlet infiorator.
"-Asta chiar ca iti da fiori pe sira spinarii!"murmura Zoya.
"-Voi cine credeti ca e varcolacul?"intreba Bell.
"-Nu am nici-o idee..."medita Helena."Insa dupa cum arata , probabil ca era prin anul IV sau V."
"-Probabil..."zise absenta Bell. Helena si Zoya isi verificara ceasul de mana care indica:
"-Ora 4 fix dimineata." Iar orologiul se auzi cum bate ca de obicei, la fiecare ora fixa.
"-Eu una ma duc sa ma culc. Mai vin pe la pranz , dupa ce ma trezesc , pe la voi."spuse Zoya si le facu din ochi. Cele doua cercetase priveau acum tavanul. "Ah , ce-as vrea sa fie ca tavanul fermecat din Marea Sala...Cel putin as adormi mai repede..." gandi Helena , insa fara sa stie cand si cum , se lasa invaluita in lumea viselor , la fel ca Bell , care din cand in cand tresarea. Niste vorbe le trezira pe cele doua , dar fiind deja obisnuite sa se ascunda , ascultara discret:
"-Si vezi , daca te simti rau , sa ma chemi indata." sopti Madam Pomfrey. Helena deschise ochii si vazu un baiat...din anul ei? Care era Matt Williams de la Ochi-De-Soimi. Privirile ingrozite a lui Bell si Helena se ciocnira , pline de mirare. Era imposibil ca Matt , ce era un copil linistit , sa fie varcolac. Dupa ce pleca Madam Pomfrey si baiatul adormi in patul sau , Helena si Bell incepura sa vorbeasca mimat...

[Bell Evans]

"-Tu glumesti, nu?! Williams din anul IV?!" sopti Bell, care veni in patul Helenei si acum stateau amandoua sub plapuma.
"-Chiar el e.." raspunse Helena, socata.
"-Dar poate nu e el varcolacul..poate i s'a facut rau sau mai stim noi ce.." sopti Bell.
"-Nu prea cred" spuse Helena.
Un scartait de pat le facu sa realizeze ca baiatul inca era treaz.
"-Nick?! Tu esti?!" intreba Helena, cu glasul tremurand.
"-Wow, v'ati dat seama ca sunt treaz?!" raspunse el, cu un ton sarcastic. Bell mima un gest de panica, iar Helena o stranse de mana incurajator.
"-Scuze.." sopti ea, scotand capul de sub plapuma.
"-Dar voi de ce sunteti aici??!" intreba Nick.
"-Bell a cazut pe scari iar eu m'am accidentat la Vajthat!" murmura Helena.
"-Cine e Bell?!?" intreba Nick, ridicandu'se.
"-Eu sunt Bell Evans..de la Cercetasi" spuse Bell, care pana atunci statuse tacuta.
"-Nu te'am vazut pe la orele din anul nostru!" mormai baiatul, privind'o pe cercetasa atent.
"-Sunt in anul VII" spuse Bell, zambind.
"-Aa, interesant.." raspunse Nick, bagandu'se inapoi sub plapuma calduroasa.
"-Intreaba'l de ce e aici!!" sopti Bell, incercand sa nu faca prea mult zgomot.
"-Sa sti ca te'am auzit.." mormai Nick, infofolit.
"-Atunci raspunde la intrebare, daca tot ne'ai auzit.." protesta Helena.
"-Pai, mi'a fost rau. Cred ca sunt racit" spuse el, dar cercetasele nu'l crezura..

[Helena Daphne Rose]

OOC: Il chema Matt , dar fie , Nick e o porecla atunci

Helena il examina imediat. Parul brunet , ochi albastri , chip palid si obosit...mda , caracteristicile specifice unui varcolac , mai ales daca arata de parca a cazut de pe luna. Isi drese vocea si tinand in continuarea mana transpirata a lui Bell , spuse:
"-Hmm , racit spui? Pe caldura asta?" apoii ii arunca o privire sceptica.
"-Mmm , sunt mai bolnavicios de felul meu , Helena."zise enervat baiatul.
"Ok atunci. Ti-ai facut temele la Potiuni?"intreba fata incercand sa schimbe subiectul. Renunta sa il mai intrebe de toata treaba cu varcolacul , pentru ca oricum el era sigur.
"-Iar nu ti-ai scris?"
"-Hello , ultimele doua zile le-am petrecut in Aripa Spitalului."zise cercetasa rotindu-si ochii.
"-Bine , ti le dau dupa ce ies de aici."murmura acesta plictisit.
Fata era incruntata acum , iar Bell continua sa arunce priviri ingrijoratoare baiatului. Parca nici nu se afla in prezenta colegului sau , Nick cel glumet si linistit , cu temele mereu facute , ci in prezenta unui monstru. Helena avea impresia ca nu-l mai cunoaste , acum avand un caracter plicticos, iar in ochii lui se citeau supararea si nelinistea cand fetele il intrebau ceva sau de obicei goi , lipsiti de viata cand tacea...Sa stai in aceeasi camera cu un om-lup nu era o experienta prea placuta. Cel putin nu era transformat in varcolac , slava Domnului. Bell ii sopti Helenei:
"-Cat timp o sa mai stam in starea asta tensionanta?"
"-Ce stare?"intreba deodata Nick.
"-Umm..."zise Bell stanjenita dar Helena o intrerupse , zicandu-i furioasa baiatului:
"-Nimic. Nu conteaza."
"-Bine , continuati tot asa , in felul asta ciudat."zise acesta nostalgic.
Atunci Bell o privi pe Helena milos si facu semn spre Nick , apoi il intreba...

[Veronique A. Dupont]

"- Fetelor, fetelor, am aflat cine e varcolacul" aproape tipa fata
"- Chiar?" intreba un baiat ce statea tolanit pe un pat
"- Nu T-I-P-A, suntem chiar L-A-N-G-A tine" ii silabisi Helena
"- Scuze, m-a luat valu"
"- Mai bine te lua si nici nu te mai aducea" comenta baiatul ironic
"- Dar tu cine esti?"
"- Nick Williams"
"- Neimportant" sopti Zoya cu un aer superior "- Asa, sa revenim. Rogers mi-a zis ca varcolacul este o fata din anul V, Shayna Tusy"
O liniste deplina invada camera. Toti se uitau in alte parti, numai la Zoya nu.
"- Ce e? Nu ma credeti?" intreba viperina
Din nou linistea acapara camera.

[Bell Evans]

Bell incerca sa stea cat mai serioasa, sa nu se dea de gol. Zoya o privi nelinistita.
"-De ce esti asa ganditoare?!" o intreba ea pe cercetasa, iar Helena le arunca o privire gen Las'o sa fie ganditoare, iar Bellei nu mai fi asa ganditoare.
"-Pai..ma gandesc..cand am sa ies din spitalul asta afurisit!!" spuse Bell, incercand sa minta cat mai bine.
"-Sincer, si eu vreau sa ies cat mai repede" se auzi vocea lui Nick, dintre asternuturi.
"-De ce? Abia ai venit" spuse Helena, curioasa.
"-Pentru ca urasc sa stau in spitale, de aia.." raspunse baiatul, enervandu'se.
"-Nu il enerva!!!" sopti Bell, mai mult prin semne.
"-Doamne, mereu vorbiti asa, pe la spatele oamenilor?!?!?!" intreba Nick, ridicandu'se si aruncandu'le o privire suparata.
"-Nu, dar care e problema ta?" intreba Zoya, enervandu'se si ea.
"-Tu cine mai esti?" zise Nick, curios.
"-Zoya Rose, de la viperini" anunta Zoya, mandra.
"-O viperina?! Spuneti'mi ca glumiti!!" striga Nick, ridicandu'se de tot din pat.
"-Nick, ce e cu tine?" intreba Helena, speriata. Corpul baiatului incepu sa tremure, aparent incontrolabil.
"-Nimic" mormai el, bagandu'se inapoi in pat.
"-Ce'ar fi sa nu ne mai minti, si sa recunosti ca tu esti varcolacul?!" se auzi vocea Bellei, care prinse curaj.
Nick ramase tacut, nu stia exact daca din cauza socului sau a dispretului.
"-Bell" murmura Helena, cu ochi mari.
"-Daca tot te intereseaza despre ce vorbeam in soapta, vorbeam despre faptul daca tu esti sau nu varcolacul disparut. Deci, poate vrei sa ne lamuresti, ca sa vorbim normal" continua cercetasa.
Nick se ridica nervos si veni langa patul lor..

[Helena Daphne Rose]

"-Da , eu sunt varcolacul , multumite?!"striga acesta suparat. Helena , furioasa , se ridica si ii spuse , cu privirea fulgerandu-i ochii tristi ai baiatului :
"-Nu e nevoie sa tipi la noi!" , apoi urma moment de liniste. Bell si Zoya se uita la Helena , parca spunandu-i De ce trebuia sa tipi?
"-Imi pare rau ca am tipat." zise aceasta in final.
"-Nici-o problema , si eu am tipat la voi."spuse acesta iar suparat si se tranti in patul sau. Zoya se aseza pe patul lui Bell , iar Helena se duse si o intreba incet , pe un ton ironic:
"-Cine naiba e Rogers?" Bell isi inabusi un chicotit , iar Zoya spuse:
"-Prefectul nostru de la viperini , din anul cinci. Desi mi-am promis ca nu il mai cred..."
"-Numai conteaza. Apropo , oare persoana aceea , Shayna Tusy exista sau a mintit si in legatura cu asta?"
"-Raspanditor de barfe tampite. Acum toti viperinii stau in camera si discuta de zor despre o fata care nici macar nu exista."raspunse Zoya zambind sarcastic si rotindu-si ochii.
"-Mda...hmm , fetelor , mie imi este foame."spuse Bell schimband subiectul si mai plina de viata.
"-OK , insa nu am sa astept sa vina madam Pomfrey cu fasolea care nici macar nu-mi place. Dobby!"zise Helena. Nick tresari cand spiridusul zambaret Aparu pe patul Helenei. Acesta le adresa fetelor o plecaciune respectuoasa si la fel facu si cu Nick. Acesta avea o privire confuza , si probabil ca gandea Ce naiba cauta spiridusul asta aici?
"-Heii Dobby. Numai e nevoie sa-ti spunem , stii prea bine meniul."spuse Bell zambind in timp ce Zoya se juca absenta cu o suvita de par.
"-Desigur!"chitai acesta si nu dupa mult timp aparu si cu platoul cu mancare gustoasa. Zoya se servi si ea cu sandwich si un pocal de suc de dovleac. Nick adormi , iar Helena spuse:
"-Pacat ca a adormit , ii dadeam si lui un sandwich..."