Vesnica problema

[Bell Evans]

"-Dar inca imi e foame!!" se planse Nick.
"-Frate, si mie mi'e dor de coreeana lu' sor'mea, poftim!" spuse Bell, terorizata.
"-Oh my god, nu pot sa cred ca ai zis asta!!" o tachina Helena.
Bell realiza greseala pe care o facuse si incerca sa o repare.
"-Nu'i vei spune asta lui Rose, nu?! Ai face o crima" sopti fata, ingrozita.
"-De indata ce vine aici, am sa o rog sa inceapa!" anunta Helena, iar Nick le privi mirat.
"-Crede'ma, nu vrei sa sti" il informa Bell.
"-Sincer, nici mie nu imi place coreea" spuse Zoya, care statuse tacuta pana atunci.
"-Ura! Uite cinev de partea mea!" exclama Bell, zambind.
"-Lasand coreeana la o parte, mie chiar mi'e foame" murmura Nick, cu un zambet chinuit.
"-Dobby" striga Bell, iar spiridusul aparu cu un mic pocnet.
"-Ce doriti domnisoara?" intreba el, afisand un zambet imens.
"-Domnul mai vrea o friptura in sange, presupun.." spuse Helena.
"-Dap si niste suc de portocale" completa baiatul, chicotind.
"-Si eu vreau niste suc de dovleac" spuse Zoya.
"-Si noi vrem niste briose cu ciocolata" termina Helena, zambind.
Dupa cateva minute, spiridusul aparu cu a doua serie de mancare. Nick isi insfaca friptura aburinda de pe tava mare din argint, iar fetele luara sucul si prajiturile.
"-Multumim, Dobby" spuse Bell, cu un suras.
"-Dobby incantat" chitai micuta fiinta, dupa care disparu.
"-Intr'adevar, e o comoara spiridusul asta!" afirma Nick, in timp ce manca linistit friptura.
"-Dapp" murmura Bell.
"-Si acum, ce facem?" intreba Zoya, care aseza paharul cu suc pe noptiera fetelor..

[Helena Daphne Rose]

"-Vorbim despre coreeana..."incepu Helena dar zise la fel de repede cand vazu privirea lui Bell :"Hei , glumeam doar!" Nick nestiind de ce tot vorbesc despre coreeana , schimba subiectul si spuse metodic:
"-Eu m-as gandi sa-ti zic tema de la Potiuni , Helena. Avem un eseu despre Piatra Lunii si trebuie sa scriem 40 cm de pergament , mai trebuiei sa citim despre veninul de Acromantula ce este foarte folositor in diverse potiuni..." insa Helena care pana atunci il asculta cu atentie , il intrerupse:
"-Ok , enough!"Baiatul o privi mirat si confuz."-Asta tare imi aduce aminte de orele de potiuni , asa ca fii dragut si nu-mi adu aminte de ele."continua cercetasa pe un ton glacial.
"-Bine , acum trecand peste teme la Potiuni , ce facem?"intreba Bell incercand sa schiteze un zambet.
"-Haideti afara! M-am plictisit inauntru!"spuse Zoya , desigur , plictisita.
"-Buna idee!"concluziona Helena si se ridica de pe pat mergand spre iesire incruntata. Isi aducea aminte de tot felul de intamplari neplacute la ora de Potiuni , cand profesorul isi batea joc de studentii de la Cercetasi , cum o enerva pe Helena cu ranjetul lui prostesc cand reusea sa-i oftice , cum in prima sa zi internata , Rose le-a zis ca Plesneala a luat 100 de puncte de la casa lor...Incerca sa-si alunge gandurile din minte si trezindu-se la realitate , realiza ca deja era afara si numai era mult pana se insera , observand jocurile de culori si cum soarele parasea cerul. Amurgul era partea favorita din zi a Helenei. Atunci incepea noaptea , cand era activa cu prietenii sai prin escapade nocturne...
"-Oricum , si asa e ultima ta noapte ca om luna asta! Sa ti-o petreci cu prietenii asa cum trebuie!"spuse Bell , intrerupand sirul gandurilor ale Helenei.
"-Haideti sa ne asezam acolo!"indica Nick spre niste buturugi din apropierea colibei lui Hagrid. Cei patru se asezara iar Bell se uita nostalgica la luna care inca nu era plina in totalitate. Le ducea dorul vechilor prieteni , de nunima sa...Helena avea acelasi sentimente , ba chiar ii era dor de Filch si mata lui nesuferita! Nu o mai vazuse de un car de ani si ii era dor sa-i traga un sut sau sa o apuce de coada si sa o azvarle cat-colo. De Peeves nu ii era dor , nimanui nu-i era dor ,toti elevii il intalnesc zilnic. In timp ce cele doua cercetase se gandeau la vremurile vechi , Nick se gandea la teme si recapitula in gandul sau ultimele lectii. Era pasionat de asta , nu gluma! Un Ochi-De-Soim veritabil. Zoya avea nevoie de conversatie si actiune , nu se gandea la cine stie ce si intreba prompt:
"-Si...ce mai ziceti?"incerca ea sa inveseleasca atmosfera.

[Bell Evans]

Bell se lasase purtata pe aripile amintirilor, in timp ce privea amurgul trandafiriu. Soarele aproape disparuse, si lumina rosie care cuprindea marginea lumii devenea sangerie. Deasupra, cerul isi schimba incet culoarea, din azuriu intr'un albastru cenusiu, ca de onix, si linistea nepamanteasca a asfintitului se intindea pe nesimtite in jurul ei. Valuri de umbra alunecau in pasi de vals orin atmosfera, purtand cu ei mireasma imbatatoare a inserarii.
"-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, se insereaza" spuse Bell, cu privirile indreptate spre ultimele raze plapande de soare.
"-Dar nu vreau sa merg in hruba viperinilor!" se planse Zoya.
"-Pai, vi cu noi!" o linisti Helena.
"-Mergem atunci?" intreba Nick, zambind.
"-Dap, hai!" raspunse Bell, vesela.
Se indreptara linistiti spre castelul ce juca in umbrele apusului si intrara in holul principal, unde fura intampinati de Peeves.
"-ELEVI CARE NU SUNT IN PAT!!" urla el, cu un zambet idiot pe fata.
"-Hai la o excursie in lac" il ameninta Bell. "Bombarda!" sopti ea.
"-Wow, imi place vraja asta" o complimenta Helena.
"-Si mie..am invatat'o de la un prieten" raspunse Bell, zambind.
"-Acum ce'ar fi sa mergem? S'a facut cam tarziu" spuse Nick.
"-Se vede ca nu esti obisnuit cu escapadele noastre nocturne" chicoti Bell.
"-Dar totusi cred ca ar trebui sa ne intoarcem!" insista si Zoya.
Cu pasi mici, ajunsera in cele din urma in aripa spitalului.
"-Si acum..ce facem?" intreba Bell, nerabdatoare.

[Helena Daphne Rose]

"-Hm , se pare ca asta e refrenul de azi!"spuse ganditoare Helena , iar apoi zambi.
"-Pe bune acum."spuse Zoya serioasa.
"-Ok...pai ce ziceti de o escapada nocturna?"ranji Helena. Ochii lui Bell stralucira la ideea unei noi aventuri , insa Nick intrerupse momentul de incantare , zicand:
"-Dar eu am o potiune de luat!"
"-Ok , domnisorule , asteptam sa o iei , iar apoi mergem! Insa avem nevoie de Pelerina Invizibila care e in cufarul meu momentan..."spuse Helena trista.
"-Bine , pai hai sa mergem sa o luam atunci!"zise entuziasmata Zoya.
"-Pai da...dar nu stim care e actuala parola a Turnului Cercetasilor! Suntem in spital de o saptamana!"concluziona Bell incruntata.
"-Oh , voi celelalte case aveti parole care se schimba mai ceva ca pe sosete , la noi e mai super. Avem intrebari si trebuie sa raspunzi la una , daca vrei sa intri in Turnul Ochilor-De-Soimi."spuse mandru Nick.
"-Bine Nick , insa hai totusi sa mergem , poate dam de cineva la ora asta. E abia ora 21:23."medita Helena uitandu-se la ceasul sau.
"-Ok , sa mergem!"anunta Bell. Cele trei fete iesira din salon , dar se oprira cand observara ca Nick nici macar nu le urmara.
"-Umm...Nick? Nu vii?"intreba Bell.
"-Pai...e Turnul Cercetasilor."
"-Si ce? Si eu sunt viperina si am mers de multe ori acolo. Hai!"spuse chicotind Zoya.
Iesind din Aripa Spitalului se indreptara spre scarile care se schimba si urcara pana la etajul sapte , unde era Turnul Cercetasilor. Helena se mai dezmetici si incerca sa-si alunge unele amintiri cand vazu portretul D-nei Grase. Era bine totusi sa fii din nou intr-un loc mult iubit si familiar , in Turnul Cercetasilor. Nu trecu mult timp si cineva intra , un student in anul doi care venea de la biblioteca. Bell examina camera ca si cum era prima data cand intra acolo. Leul tapetat al cercetasilor , covoarele rosiatice , fotoliile moi si calduroase , semineul primitor...oh , dar stai , aveau de luat o Pelerina Invizibila!
"-Asteptati aici."sopti Helena. Bell se duse in capatul scarii sa stea de sase, iar Nick si Zoya se asezara confortabili in fotolii.
Helena intra in camera sa , unde colegele sale dormeau struna si se duse tiptil spre patul sau , unde era cufarul. Il deschise incet , lua Pelerina si iesi numai-decat din camera. Jos ii gasi pe cei trei , luara pe ei Pelerina Invizibila si iesira din Camera de Zi a Cercetasilor.
Pe scari , Nick spuse prompt ,pe un ton plangaret:
"-Potiunea! Am uitat de potiune!" Fetele numai spusera nimic , si se indreptara din nou spre Aripa Spitalului.

[Bell Evans]

Cu pasi grabiti, ajunsera in Aripa Spitalului, unde fura intampinati de Madam Pomfrey. Avea intiparita pe fata o expresie furioasa, asmeni unui dragon calcat pe coada.
"-Se presupune ca voi sunteti bolnavi, si tu Nick ai de luat o potiune! Si ce Dumnezeu faci aici, Zoya Rose?!" urla ea, cand ii vazu pe copii.
"-Pai..am mers pana in Turnul Cercetasilor, ne era dor de el" spuse Bell, incercand sa minta cat mai bine.
"-Si presupun ca cei doi de la ochi-de-soim si viperini li se facusera si lor dor de Cercetasi, nu?!" spuse si asistenta, pe un ton sarcastic.
"-Nu, noi am mers pana in Turnurile noastre!" protesta Nick.
"-Da? Si tu ce cauti cu ei inapoi atunci? Doar nu esti bolnava!" continua Madam Pomfrey.
"-Pai, ne'am intalnit pe drum si am zis sa o chemam sa ne viziteze" interveni Helena.
"-Orele de vizita s'au terminat de mult, domnisoara!" urla femeia.
"-Imi pare rau" balbai Zoya, iesind din incapere.
"-Si acum, voi doua, in pat!" ordona Madam Pomfrey.
"-Si eu?" intreba Nick, confuz.
"-Tu vi cu mine!" raspunse asistenta, luandu'l de brati si conducandu'l in cabinetul ei.
"-Sigur l'a luat sa'i dea potiunea" spuse Bell, scotand capul de sub plapuma.
"-Dap, altceva nu poate fi!" incuviinta cercetasa.
"-Si acum il asteptam??" intreba Bell, serioasa.
"-Ce altceva putem face?!" raspunse Helena.
"-Pai..trebuie sa o gasim pe Zoya!" propuse Bell.
"-Asa e..dar oare unde e?!" sopti Helena, cazand pe ganduri.
Un zgomot alert de pasi o intrerupse.
"-Au terminat asa repede?!" intreba Bell, gandindu'se ca erau Madam Pomfrey si Nick.
"-Shh, nu sunt ei!" o atentiona Helena.
O silueta slaba se apropie de patul celor doua.
"-Sunt eu, Zoya" murmura ea.
"-Oh, ne'ai speriat!!" zise Bell, razand.
"-Nu puteam sa va las sa porniti intr'o escapada nocturna fara mine" sopti Zoya, asezandu'se pe patul Bellei.
"-Dap, suntem de acord cu asta" aproba Helena, zambind.
"-Acum il asteptati pe Nick??" intreba Zoya, facandu'se comoda.
"-Dap, si dupa pornim in aventura!" spuse Bell, chicotind.
"-Shh, cred ca vin!" anunta Helena, bagandu'se sub plapuma.
"-Zoya, te superi daca arunc o vraja de deziluzionare asupra ta, ca sa nu mai fii nevoita sa stai pe pat?" intreba Bell, repede.
"-Sigur ca nu!" raspunse Zoya, nelinistita. Bell murmura incantatia, iar viperina deveni invizibila. La timp, pentru ca Madam Pomfrey si Nick intrara in salon..

[Helena Daphne Rose]

"-Nick , sa stii ca voi fii cu ochii pe tine!"spuse madam Pomfrey iar baiatul se aseza mohorat in pat. Ultima lui zi normala iar cineva i-o strica de mai mare frumusetea!
"-Da , madam Pomfrey."sopti acesta mecanic.
"-Iar voi doua sa va culcati! Insa am impresia ca ati stat cam mult in spital...In orice caz , stingerea!"striga acestea si iesi ca o furtuna pe usa, iar ca de obicei , se duse in biroul sau sa-si vada de treburi.
"-Doamne , nu o suport pe femeia asta , e asa patetica cateodata!"zise Zoya pe un ton enervat , trantindu-se pe un pat. Nick se uita confuz in jur , iar Helena spuse:
"-Bell i-a aplicat o vraja de Deziluzionare."
"-Credeti ca a plecat? Sa iesim acum?"intreba Bell. Nick sari ca ars in pat si intreba entuziasmat:
"-Inca mai mergem?"
"-Normal , prostutule! Crezi ca ne impiedica madam Pomfrey din asa ceva?"pufni Helena.
"-Haideti sa iesim inainte sa iasa ea din birou."spuse Bell grabita. Cum Zoya era deja invizibila , cei trei pusera Pelerina pe ei si iesira cu pasi inceti pe coridorul spitalului , unde erau biroul asistentei , camera sa si diverse camarute. Madam Pomfrey citea cu interes dintr-o carte despre plante medicinale magice , asa ca studentii iesira fara griji. Ajunsi la destinatia dorita , adica in afara Aripei Spitalului , copii rasuflara usurati.
"-Ce-ar fii sa ne plimbam pe domeniile Hogwarts-ului mai intai?"intreba Nick.
"-Sa pornim..."zise Zoya.

[Veronique A. Dupont]

Cei patru mersera timp de vreo douazeci de minute pana ajunsera langa Padurea Interzisa.
"- Nu cred ca ar trebui sa intram" sopti Nick terifiat
"- Ce ni s-ar putea intampla?" contempla Bell amuzata
"- Pai, nu stiu...poate sa deveniti VARCOLACI?" urla Nick
"- Nu-ti fa atatea griji. Am fost de mii de ori in padure si nu mi s-a intamplat nimic" il linisti Bell
"- Dar daca totusi de data asta ni se intampla ceva? Sti cu se zice niciodata sa nu spui niciodata" analiza Helena
"- Mi sincer mi-e frica, dar n-am sa las o padure amarata sa-mi vna de hac" explica Zoya tremurand
"- Voi sunteti bolnave si nu va mai faceti bine" le ironiza Nick
"- Deci ne-am decis, intram" concluziona Bell
"- Bine" soptira toti in cor
Cei patru copii se tineau strans de mana. Bell il tinea pe Nick si pe Helena, iar Zoya doar pe Nick.
"- Ar trebui sa ne intoarcem" spuse Zoya terifiata
Helena ii arunca o privire speriata, iar Nick o stranse si mai tare de mana. Bell se uita atent la cei trei prieteni, le citi frica din ochi si spuse...


OOC: Sorry ca n-am mai intrat dar n-am prea avut timp. Va multumesc mult ca m-ati pastrat in "actiune".

[Bell Evans]

"-Nu va mai ingrijorati atat. Nu sunt monstrii in padure..sau sunt?!" chicoti ea.
"-Haide, Bell, nu ne mai incuraja si tu!" spuse Zoya.
"-Sa mergem" zise Helena, aprinzandu'si bagheta.
Bell murmura Lumos! si se lua dupa Helena, care mergea prima.
Intrati in padure, fura primiti de faldurile ratacitoare de muschi, care ii invitau sa'si satisfaca pofta de curiozitate in misterul adanc al codrului negru. Peisajul avea intensitatea unui zid de stanci, copacii semanand cu monstrii desprinsi din cosmaruri.
"-Mi'e frica!" sopti Bell, iar Nick o stranse afectuos de mana.
"-Unde e viteaza cercetasa acum?" o ironiza el.
"-A fugit" raspunse Bell, razand.
Sunetul vocii ei vibra printre ramurile copacilor. Fata continua sa mearga, cu Zoya langa ea si Helena in fata. Nick mergea ultimul.
Ridica privirile spre cerul nemarginit, incercand sa nu lase imaginea lunii sa o tulbure. Luna noua..un tremur plapand o facu sa tresare, trimitandu'i fiori mici in tot corpul. Miezul noptii acoperi cu mantia lui de farmec intreg peisajul, scufundandu'l intr'un amestec de intuneric si spaima.
"-Mai traiti?" intreba Helena.
Zoya tresari.
"-Nu, am ramas blocata intr'o radacina de copac!" raspunse Bell, razand. Dar chiar in acel moment, se impiedica de o ramura de pe carare si cazu in mijlocul desisului de frunze.
"-Ce spuneai?!" intreba Zoya.
"-Esti bine??" striga Helena, intorcandu'se spre ea.
"-Cred ca m'am lovit putin, dar sunt ok" raspunse fata, ridicandu'se.
"-Mereu te impiedici?" chicoti Nick.
"-Mda. Nu e deloc amuzant, sa sti!" ii spuse Bell, cu o privire resemnata.
"-Sa ne continuam drumul" sopti Zoya..

[Helena Daphne Rose]

Helena mergea prima in top , ca si cum era seful unui sir indian. Ii placea Padurea Interzisa , cu copacii ei misteriosi si diversele creaturi periculoase. Deodata vazu ceva argintiu , dar nu ii era clar ce vazuse si uitandu-se mai atenta , striga celorlalti:
"-Hei , uitati!" Creatura fugi rapid la strigatul fetei. Greseala fatala , nu trebuia sa tip! se certa Helena pe sine in gandul sau.
"-Ce , ce sa fie?"intreba Zoya.
"-Un unicorn!"
"-Un unicorn? Ei bine , zii mersi ca a fost un unicorn si nu o acromantula uriasa care vroia sa te manance!"glumi Bell.
"-Ahh , ce pacat ca nu l-am observat..."sopti Zoya. Unicornii erau animalele ei preferate si totodata , patronusul ei era un unicorn.
"-Stiti ca unicornii..."incepu Nick insa termina la fel de repede cand vazu privirea Helenei.
"-Ok , sa ne continuam drumul..."spuse cercetasa.
Mergea asa incet incat pasii ei de-abia se auzeau in intunericul noptii. Cei trei din spate , erau tacuti , iar Bell arunca cateodata o privire spre cer , insa crengile lungi ale copacilor acoperea ce mai era ramas din bolta. Intr-un colt sau altul , printre frunze , se mai observa o stea micuta si stralucitoare.
"-Eu as vrea sa facem o pauza , numai..."zise Zoya insa fu intrerupta de un fosnet ce venea din niste tufisuri.
"-Ce a fost asta?"intreba Nick.

[Bell Evans]

Bell ramase cu respiratia taiata, cand auzi zgomotul ce venea din tufisuri.
"-Ce se aude?!" sopti si Helena, cu acelasi glas speriat.
O umbra mare iesi din spatele lor si incepu sa isi agite clestii zgomotos.
"-Un paianjen!!!" tipa Nick, iar fetele incepura si ele sa tipe.
"-Stati asa, daca tipam, nu rezolvam nimic!" urla Helena.
"-Ai tu o idee mai buna?!" spuse Zoya.
"-Da..SA FUGIM!!" urla si Bell, luand'o la goana printre radacinile copacilor.
"-Dar e un biet paianjen!" zise Nick, in spatele ei.
"-Care are un metru latime si unul lungime?!" il ironiza Bell.
"-Nick, n'ai zis asta cand l'ai vazut prima data" chicoti Zoya.
"-Ai tipat ca un baietel speriat" completa Helena.
"-Si voi ati tipat ca niste printese la ananghie, nu?" raspunse el, sec.
"-Merge si asta" spuse Bell, razand.
"-Eu una nu vreau sa ma intorc la castel" zise Helena, asezandu'se pe un trunchi de copac ratacit.
"-Nici eu" o acompanie Zoya.
"-Si nici voi!" spuse Helena, categoric, privindu'i pe cei doi.
"-Ok, ok" ceda Bell, razand. "Dar nu ma intorc acolo, la paianjen!" spuse ea.
"-Nici eu" sopti Nick, cu privirile ratacite.
"-Si atunci ce facem?!" intreba Zoya.
"-O luam prin partea asta" chicoti Bell, aratand la intamplare o directie.
"-Sa mergem atunci!" se entuziasma Helena.
Se afundara mai mult in misterul Padurii, acompaniati de strigate scurte ale bufnitelor sau zgomote hilare venite de nicaieri..