Tristetea...

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth alerga pe holul pustiu. Tinea capul aplecat , iar pasii ei rasunau de-a lungul lui. Se opri dintr-o data, privind in continuare in pamant. Gafaia obosita dar si trista. Se rezema de peretele rece din piatra, alunecand usor. Deschise deodata si se intoarse rapid. In locul unde acum cateva secunde era un perete, acum se afla o usa masiva din lemn de stejar. O deschise temator si cu pasi marunti inainta in camera. Era intunecata iar pe perete se observa Leul Cercetasilor. Se aseza intr-un colt al camerei, pe podeua de piatra, si lasa sa se strecoare afara o lacrima cristalina. Isi stranse puternic in brate picioarele si suspina lung.

[Emma Gold]

Emma se rataci..Prin atatea holuri cum sa nu.A intrat si ea intr-o camera unde era si fata speriata.
-Alo!Este cineva pe aici?M-am ratacit!
Emma a mai mers putin pana ce a ajuns in locul unde fetita statea.
-Buna!Eu sunt Emma Gold.Tu trebuie sa fi Elizabeth Turner?
-Da eu sunt.Ma bucur de cunoastinta.Din ce casa esti?
-Eu sunt de la Ochi-de-Soim.Tu?
-De la cercetasi, spuse zambind.
Dintr-odata se facu putina ceata ,iar Emma sari langa Elizabeth si se tinura amandoua strans de mana.
-Ce o fi?intreba Elizabeth socata de ceata asta deasa si frigul care le ajungea pana sub haine.

[Bell Evans]

Bell mergea in liniste pe coridoarele Hogwarts'ului, invaluita in mii de ganduri. Vroia sa ajunga in camera necesitatii, pentru a'si linisti mintea agitata.
Miezul noptii ii parea mai putin ingrijorator decat orele dinspre dimineata, ce o purtau spre frig si singuratate.
Ajunsa la etajul VII, intra in camera si auzi un murmur de voci.
"-E cineva aici?!" intreba ea, usor speriata.
"-Bell?" raspunse o voce, cunoscuta.
"-Da, sunt eu, Bell Evans" zise cercetasa, chicotind.
Se apropie de dulapul de dupa care se auzi strigatul si le vazu pe Emma si prietena ei de la cercetasi, Elizabeth.
"-Bine ca erai tu" spuse aceasta, ridicandu'se.
"-Dar cine va asteptati sa fi fost??" intreba Bell, razand.
"-Nimeni" raspunse Emma, cu un zambet.
"-Si, ce faceati aici?" intreba Bell, asezandu'se pe o canapea

[Emma Gold]

-Ce sa facem ne este frig!
-Nu stim de ce s-a pornit frigul acesta dintr-odata, spuse Elizabeth.
-Ne-am gandit sa ne punem putin jos sa stam una langa alta si poate ne vom incalzi putin.
-Stiu...Si mie mi se pare destul de interesant.Este foarte frig fata de dimineata.
-Voi doua va cunoasteti?
-Eu nu.
-Nici eu.
-Bell ea este Elizabeth Turner.
-Incantata de cunostinta.spuse Bell zambitoare
-Elizabeth ea este Bell Evans.
-Si eu ma bucur sa te cunosc.

[Effy K. Dietrich]

Fata sufla in maini pentru a se incalzi . Dardaia toata precum cele doua.
-Brrrr. Da' frig mai e!-spuse ea tremurat.
-Chiar este.-spuse Emma.
Cele trei se asezasera una langa alta . Liz isi scoase un carnetel
negru si un creion si incepu sa deseneze.

[Briana Brighton]

In aceeasi seara, Briana iesise sa faca o scurta plimbare prin castel.Ce n-ar fi dat sa poata simti adierea rece a vantului din Padurea Interzisa, insa nu putea risca sa fie decoperita, asa ca isi lua rapid o pelerina neagra, lunga pana in pamant si porni cu pasi rari pe un hol intunecos, iar apoi cobori scarile, aruncandu-si din cand in cand privirea pe fereastra si admirand stelele invaluite intr-o atmosfera sacra.Nu intelegea ce se intampla cu ea, ar fi vrut sa planga, dar nu mai avea putere, ar fi vrut sa strige, dar glasul nu o mai asculta, asa ca prefera sa isi continue drumul in tacere, incercand sa alunge imaginile care i se perindau cu o viteza uluitoare prin minte.

Dupa cateva minute in care inaintase doar cativa zeci de metri, ajunse pe un coridor lung si intunecos.'Ar trebui sa fie etajul al VII-lea' isi spuse si imediat realiza ca aici se afla camera Dorintelor.Grabind pasul ajunse in fata unei usi impunatoare, pe care o deschise incet, tematoare.Din interior se auzeau cateva voci, iar Briana fu pe punctul de a inchide usa si de a fugi, insa se razgandi in ultima clipa si intra, incercand sa isi alunge tristetea de pe chip. Deodata linstea se asternu in Camera Dorintelor, iar vocile se estompara.
" Hey, ce se intampla? " murmura Bree, incercand sa desluseasca ceva in intuneric.Imediat o alta voce ii raspunse si o silueta se apropie de ea:
" Ne-am speriat putin. Hai, intra! Imi pari cunoscuta..."
Briana se prezenta si afla numele celei care o intampinase, Bell.Aceasta o conduse in spatele unor rafturi, unde doua fete statea rezemate de zid, asteptand intoarcerea colegei lor.
"Fetelor, ea este Bree! E Cercetasa!" le spuse Bell, apoi le facu prezentarile.
"Ma bucur sa va cunosc... Dar, ce-i cu voi toate aici? E o noapte perfecta pentru o incursiune in Camera Dorintelor, nu-i asa?"

[Roxanne Granger]

In acel moment in camera intra Roxy , care le cam sperie pe fete.
-Buna, ce faceti voi aici?le intreba acesta.
-Dar ce faci tu aici??? intreba Bell.
-Pai nu prea am somn si mi-am zis sa explorez putin.Apropo eu sunt Roxanne Granger de la Astropufi.
Fiind mai mare Bell se prezenta pe ea si pe prietenele ei:
-Eu sunt Bell Evans de la Cercetasi, iar ele sunt Emma Gold de la Ochi-de-Soim Briana Brighton de la Cercetasi si Elizabeth Turner.
-In ce an sunteti???
-Eu sunt in anul VII, spuse Bell.
-Eu sunt in anul II, spuse Emma.
-Eu sunt noua pe aici, spuse Liz.
-Dar tu in ce an esti??, intreba Emma.
-Sunt noua la fel ca si Liz.


Sper sa nu va suparati ca m-am bagat si eu

[Emma Gold]

-Ma bucur sa sunt noi studenti in scoala, spuse Bell incercand sa zambeasca, pentru ca de la frig ii inghetase buzele.
-Si eu, adaugase Emma.Dar sa stiti ca la inceput poate va fi mai greu cu orele, dar sa stiti ca cea mai frumoasa ora si mai interesanta si mai simpla , dupa parerea mea, este transfigurarea.Nu-i asa Bell?o intreba fata pe cercetasa razand.
-Da , asta cred si eu, spuse Bell chicotind.
Cele doua fete izbucnira in ras.Roxy si Eli nu stiau ce se intampla cu ele.
-Ce ati patit amandoua?intrebara fetele in cor.
-Bell este profesoara mea mreferata.Ea este de transfigurare, ora mea favorita.
-Multumesc, Emm!Si da eu sunt profesoara.
-Aaaaa.Imi pare rau.Nu stiam.
-Sunteti noi nu cred ca aveati de unde sa stiti.
Dintr-odata o multime de obiecte din sticla devenira intr-o gheata ciudata.O umbra neagra si infricosatoare veni peste fete.
-Expecto Patronus!spusera Emm si Bell deodata, iar cele doua fete se gandira la cele mai frumoase ganduri si amintiri.Pe loc iesita lebada , Patronusul Emmei si veverita alba, Patronusl lui Bell.Ele alungara dementorul.
-Emma Gold esti prea mica ca sa sti vraja aceasta!Prin ce carti ai citit-o?
-Nu am citit-o prin nici o carte...
-Atunci de unde o sti?Este magie avansata!
-Pai de la parinti?!?!
-Ce rang esti?intreba Bell.
-E..E..Eu s-s-sunt s-sange-p-pur, spuse bolborostin Emm...poate a facut ceva gresit in vraja.
-Ce este vraja asta?intreba curioasa Roxy.
-Vraja aceasta..incepu Bell fiind intrerupta de Emma care i-o lua inainte.
-Aceasta vraja invoaca in patronus care alunga dementorii, creaturile care le-ai vazut pe geam.Patronusul este o lumina care ia forma unui animal.
Atunci Bell...



Cred ca e veverita alba este patronusul tau Bell...si continua tu plz

[Bell Evans]

"-Dar de unde sa fie dementori aici?! Si in Camera necesitatii!" spuse Bell, categorica.
"-Ai dreptate, nu cred ca a fost un dementor.." o aproba Bree.
"-Si atunci ce a fost?!" raspunse Emma, privindu'le curioasa.
"-Nu stim..dar cred ca ar trebui sa ramaneti aici, si sa mergem doar noi doua. In fond, suntem mai mari si stim mai multe vraji" zise Brianna, iar Bell incuviinta.
"-Ai idee ce a fost aia? Pot sa jur ca era un dementor" sopti Bell.
"-Bell, ma uimesti! Nu exista dementori in castel, trebuie sa fi fost altceva. Poate o fantoma!" murmura Bree, dezaprobator.
Pasira in liniste, pana ajunsera in fata unui perete cenusiu.
"-Nu e nimic, vezi?" intreba Brianna, zambind.
"-Si eu ce sunt!? Decorul?!" intreba o voce ascutita.
"-Myrtle???" strigara Bell si Brianna.
"-M'am plictisit de vesnica toaleta, asa ca am iesit la o plimbare. Si v'am vazut acolo, am zis sa va sperii!" chicoti ea. Sunetul parea macabru.
"-Dar nu te'am vazut" balbai Bell.
"-Asta era si ideea" raspunse Myrtle, ingamfata.
"-Ok. Hai sa ne intoarcem, poate fetele sunt ingrijorate" sopti Bree, luand'o pe Bell de maneca robei.
Le gasira pe canapea, privindu'se una pe alta.
"-Ce'ar fi daca am face putina caldura aici, e cam frig!" spuse Bell, zambind. Facu sa apara cateva flacari mici, albastre, pe care le lua in mana si le puse in niste vase pe care le gasi intr'un dulapior de langa canapea.
"-Deci, a fost un dementor, nu?" intreba Emma, categorica.
"-L'ati alungat?!" intreba si Elizabeth.
"-Nu a fost un dementor..a fost Myrtle, care e pusa pe glume" raspunse Brianna, asezandu'se si ea pe canapea.
"-Myrtle?!" intreba Roxanne, confuza.
"-E fantoma care sta si plange in baia care a murit" o lamuri Emma.
"-Sa stii ca te'am auzit!" striga Myrtle, de dupa un dulap.
"-Inca mai esti aici!?" intreba Bell, mirata..