Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

Intunericul noptii puse stapanire pe tinuturile Hogwarts-ului , mai ales a Padurii Interzise. Helena mergea in continuare , admirand peisajul mistic , umbrele cauzate de copaci si aerul sumbru al padurii. Nick tresari deodata , iar Helena se intoarse sa vada cauza zgomotului. Acesta inca statea nemiscat , uitandu-se cu teama la fete.
"-Ce e?"intreba enervata Helena.
"-Mi s-a parut...ca am vazut un chip uman acolo intre tufisuri"zise acesta cu voce tremuranda si arata in directia unor tufe in care te astepti sa apara din cand in cand un iepuras. Mda , iepurasi in Padurea Interzisa? Probabil mancati de acromantule...Ce prostii gandesc si eu. , iar fata chicoti in sinea sa.
"-Sa mergem , nu e nimeni si nimic ciudat aici."spuse Zoya cercetand imprejurimile. Bell incuviinta iar copii isi continuara drumul. Nick inca avea acea expresie intiparita pe fata. Helena , care incerca sa se abtina sa-i spuna ceva , insa izbucni:
"-Nick! Nu trebuie sa stai cu teama in tine , nu e bine! Inteleg , si mie imi este cateodata frica insa nu o las sa puna stapanire pe mine! Bucura-te de astfel de ocazii , care cred eu , nu prea dai peste ele des."zise fata.
"-Ok. Am sa incerc."zambi acesta la incurajarea Helenei.
"-Hei , umm , si eu am vazut o fata umana intr-un tufis."sopti Bell.
"-Poftim?"intreba Zoya.
"-Poate e imaginatia noastra , stiti...mintea omului poate crea diverse imagini si scenarii misterioase si sumbre daca se afla in locuri de genul asta."sopti Helena , uitandu-se precauta in jur.
"-Dap , pai suntem in Padurea Interzisa , nu? Ne putem astepta la orice..."
"-Abia-astept sa vad ce ai sa zici cand ai sa vezi si tu lucrul acela."zise Bell Helenei. Aceasta se uita in stanga si vazu acelasi lucru. Cei trei se asteptau sa se sperie sau ceva , dar Helena incruntata spuse:
"-E un gnom. Shit , nu ma gandeam ca exista chestiile astea in padure!" Acesta iesi dintre tufisuri si se invarti de vreo trei ori la picoarele Zoyei , dar Bell il lua de o ureche , il invarti de vreo 5 ori si il arunca razand.
"-Ha , parca dezpiticesc din nou gradina bunicii. Stii , pe piticii aia tampiti ii atrag zarzavaturile."glumi Bell.

[Bell Evans]

Dupa disparitia micutei creaturi, copiii isi continuara drumul prin padure. Tacura, ca si cum profunzimea padurii i'ar fi vrajit. Cortinele de cetina ii primira cu gravitate pe vizitatori, in singuratatile lor ascunse si interzise. Tacerea era atat de adanca, incat puteai sa o auzi curgand calma, ca sopotul unui izvor de munte. Secundele se scurgeau lent, in armonie cu vantul racoros ce batea printre crengile copacilor.
"-Mai mergem mult?" intrerupse Zoya linistea.
"-Cred ca ar trebui sa facem o pauza" propuse Bell, asezandu'se pe o buturuga noduroasa din calea ei. Isi intinse picioarele si isi incrucisa mainile la piept. O boare de frig o invesmanta in plasa ei de gheata si tristete.
"-Mi se pare mie sau s'a facut dintr'o data prea frig?!" intreba Helena, cu dintii clantanind.
"-Si mie mi s'a facut frig..si m'am si intristat" spuse Nick, iar Bell izbucni in ras din pricina tonului vocii lui.
"-Doamne Nick, parca ai fi dus la moarte" chicoti ea.
"-Nu e amuzant" mormai baiatul, aruncand priviri ingrijoratoare copacilor ce ii cuprindeau intr'o bolta de verdeata.
"-Dementori" sopti Helena, dintr'o data.
"-De unde stii?! Nu sunt dementori la Hogwarts, oameni buni!" afirma Zoya, sigura pe ea.
"-Atunci un patronus nu le'ar face niciun rau, ce zici Bellyshor?" propuse Helena.
Soptira impreuna Expecto Patronum! iar cele doua forme luminoase incepura sa alerge vesele prin padure.
"-Ei, nu e mai bine acum?" intreba Bell, luandu'si locul langa Zoya si Nick.
"-Sincer, parca ma simt mai vesel" spuse Nick, razand. "Mersi Bellyshor" completa el. "Si tie, Helena".
"-N'aveti pentru ce" spuse Helena, zambind.
"-Ce'ar fi sa mergem mai departe, am stat destul aici" spuse Zoya, ridicandu'se brusc de pe radacina unde statuse.
"-Ok, sa mergem atunci" afirma Bell.

[Helena Daphne Rose]

Mergand mai departe , observara ca atmosfera se racise din nou , iar ceata bantuia printre copacii rari. Acum cerul instelat se putea zari printre crengile copacilor. Vantul rece batea incet , ravasind suvitele castanii peste fata Helenei.
"-De ce e asa rece? Doar nu sunt din nou dementori , nu?"sopti Nick.
"-Nu , nu cred. Nu ma simt disperata sau trista."spuse Helena.
"-Dar am o intrebare: de unde pana unde sunt dementori prin locurile astea?"intreba Zoya.
"-Am auzit ceva de genul ca au plecat de la Azkaban cativa...dar doar cativa , se va ocupa Ministerul de asta si ii va prinde. Cred. E rau , mai ales ca au venit pe teritoriile astea."spuse Bell.
"-Sincer , nu prea as vrea sa ii intalnesc din nou. Eu nu am exersat vraja Patronus , si chiar sunt curios ce animal este patronusul meu. Ale voastre care sunt?"intreba Nick curios.
"-Pai al meu e o puma , a lui Bell o veverita de zapada.."spuse Helena iar Zoya completa:
"-Iar al meu un unicorn."
"-Interesant."zise baiatul zambind iar apoi deveni serios la fata , oftand.
"-Ce este Nick?"intreba Bell.
"-E toata treaba asta cu varcolacul...M-a ametit complet. Parca ieri eram doar un student normal la Hogwarts , iar azi ma astept ca maine sa ma transform intr-un varcolac."
"-Nu te ingrijora. O sa fie bine , chiar daca nu pare. Si in plus ai luat potiunea Lupis."zise Zoya.
"-Da...cateodata imi doresc sa nu ma fii dus in padure in noaptea de joi."
"-Vrei sa spui la intalnire!"chicoti Helena si se lasa dusa iar pe valul amintirilor. Ii era dor de diminetile obisnuite , cand era intampinata calduros de prietenii sai in Marea Sala si cand privea tavanul salii , mai ales daca era o zi senina ori cu nori pufosi , prin care se observa cateva raze de soare.
Insa se trezi la realitate si incepu sa fredoneze un cantec in sinea sa. O bufnita o intrerupse din murmuratul pasnic iar fata cauta pasarea cu privirea , care era asezata pe ramura unui copac. Aceasta mai striga odata si isi lua zborul. Helena urmari absenta cum isi deschidea aripile cenusii iar apoi isi continua drumul. Clar , Padurea Interzisa e cea mai pasnica padure pe care am vizitat-o pana acum. , isi zise ea in gand , desi stia prea bine ca nu era asa. Aparantele cateodata inseala...
"-Off , as avea nevoie de putina andrenalina..."spuse Nick deodata.
"-Aha , baietelul vrea pericol si risc , eh?"ranji Helena.

[Bell Evans]

"-Dap, vreau ceva mai periculos!" chicoti Nick.
"-Nu pot sa cred! Nick si adrenalina" exclama Bell, razand.
"-Nu fi rea, Bellyshor!" o ameninta Nick.
"-Ok, hai sa cautam ceva periculos atunci!" spuse cercetasa, inca razand.
"-Cum ar fi?!" intreba Zoya, linistita.
"-Stiti, am descoperit o data un cimitir afundat in padure, cand ma plimbam singura. Ce'ar fi sa mergem acolo" propuse Bell.
"-Un cimitir?!" intreba Helena, perplexa.
"-Dap" afiram Bell.
"-Si cine e inmormantat acolo?" intreba Nick, curios.
"-Pai..l'am intrebat pe Hagrid si mi'a zis ca sunt profesori care au predat mai demult la Hogwarts. Si nu mai aveau rude, asa ca au fost inmormantati acolo" raspunse cercetasa.
"-Ok, sa mergem acolo atunci" zise si viperina, entuziasmata.
"-Aa. Un cimitir in mijlocul noptii?!" intreba Nick, ezitand.
"-Nu ai zis tu ca duci lipsa de adrenalina?! Hai sa mergem!!" chicoti Helena.
"-Si pe unde o luam?" intreba Zoya.
"-Pai, Bell, tu trebuie sa sti" zise Helena.
"-Sa vedem. Am luat'o pe cararea ce se bifurca sub un cedru batran" murmura Bell.
"-Dar sunt o mie de cedrii batrani in padurea asta, Bellyshor!" spuse Helena, razand.
"-Stiu unde e cedrul ala, si uite'l ca l'am si gasit!" spuse cercetasa, triumfator. Incepu sa alerge si ajunse in curand langa trunchiul gros de copac.
"-Pe aici!" murmura ea, indreptandu'si pasii spre cararea ce se arcuia dureros in fata privirilor celor 4 copii..

[Helena Daphne Rose]

Bell era urmata de Helena , care la randul ei era urmata de cei doi : Zoya care era mai entuziasmata si Nick ce era cam nesigur.
"-Whoa , nu m-am gandit niciodata ca este un cimitir in Padurea Interzisa!"chicoti Helena.
"-Nici eu , pana mi-a spus Hagrid."spuse Bell.
Cei patru intrara in cimitirul micut. Cum era de asteptat , era o atmosfera sumbra. Mai lipsea ceata si o bufnita care sa se auda in intunericul noptii. Nu erau multe mormanturi , doar sapte. Cativa profesori si un director. Helena se duse la piatra funerara mai mare , deslusi scrisul in piatra si le spuse celorlalti:
"-Hei , uitati!" iar cei trei se uitara curiosi la ea. "-Aici odihneste Phineas Nigellus Black."cita ea.
"-Poftim? Nu-mi imaginam ca e inmormantat aici."zise Zoya.
"-Nici nu ma surprinde , a fost renegat de familie , unde altundeva sa fie inmormantat?"murmura Helena.
"-De ce a fost renegat?"intreba Nick.
"-Pai , din cate stiam eu , era de partea Incuiatilor."
"-Si numai din cauza asta?"
"-Dap , pai stii familia Black tinea cont de lucrurile astea. Citatul lor "Toujours Pur" spune totul."zise fata.
"-Hm , ce ziceti sa-i punem niste flori?" intreba Bell. Ceilalti incuviintara , iar cercetasa sopti Orchideous si un bughet de orhidee aparu. Bellyshor zise ceva in sinea sa si il aseza pe piatra rece , batuta de vant , ploi si zapada...si mai ales de timp.
"-E frumos aici. Liniste si pace..."zise Zoya.
"-Pai , numai suntem in centrul padurii , unde sunt acromantule si alte chestii. Daca am dat de cimitir , suntem in partea de nord , deci nu departe de Lacul Negru."medita Bell.
"-Wow , asa mult am mers?"intreba Nick mirat.
"Dap...asa mult."zise Helena zambind.

[Bell Evans]

Bell ramase tacuta, privind lespezile de piatra ce se odihneau acolo de mii de ani. O bolta de frunzis se rasfrangea dureros deasupra lor, aruncand reflexe stranii asupra criptelor argintii. Luna iesise de dupa un nor, aratandu'si cercul lipsit de paloare.
"-Nu imi place cand e luna noua" spuse Helena, indreptandu'si privirile spre bolta instelata. Stelele straluceau cu o intensitate feerica, in misterul tainic al noptii.
"-Mie nu'mi place cand e luna plina" medita Nick.
"-Mie imi palce cand e zi, poftim!" spuse Zoya, iar Bell incepu sa rada.
"-Bine zis" aproba ea. "Ce'ar fi sa mergem pana pe malul lacului negru?" propuse ea.
"-Dapp, eu sunt de acord" sari Helena.
"-Si eu!" incuviinta Zoya.
"-Nu'mi zi ca tu ramai aici" chicoti Bell, privindu'l pe Nick.
"-Aaa, sigur ca nu, fetelor" raspunse el, ridicandu'se.
Incepura sa mearga din nou prin padure, insotiti de luna si cele cateva palpairi slabe aruncate de stele. Nu era niciun nor pe cer, fiind senin. Iar noaptea parea mai adanca decat niciodata.
"-Eu nu pot sa cred ca am traversat padurea intr'o noapte!" spuse Nick, admirativ.
"-Poti face multe intr'o noapte" afirma Helena.
"-Asta a sunat ciudat.. " spuse Bell, si toti izbucnira in ras.
"-Deci, cat mai avem pana la lacul ala?!" intreba Zoya.
"-Putin, de ce, te'ai plictisit??" raspunse Helena, zambind.
"-Ma cam dor picioarele" chicoti Nick.
"-Si pe mine" se planse Zoya.
"-Hai ca nu mai avem mult si o sa stati pe malul apei" spuse si Bell, vioaie..

[Helena Daphne Rose]

Nick si Zoya mergeau cu pasi domoli, in timp ce Bell si Helena erau chiar vioaie. Ajunsi la mal , admirara peisajul mirific. Lacul se intindea ca o oglinda mare in care nu se privea decat luna argintie. Stelele se reflectau in apa rece si linistita , dandu-ti impresia ca era de gheata. Din cand in cand , valuri mici isi faceau curajul sa apara pe suprafata lacului. Zoya nu reusi sa spuna decat :
"-Wow. E super aici."
"-Imi place."sopti Helena si se duse sa se catere pe o stanca micuta.
"-Si mie imi place , e superb!"zise Bell , asezandu-se pe pietris in pozitia lotus.
"-Mda , e super , dar unde e riscul si pericolul? Aici e o liniste de mormant!"spuse Nick.
"-Nick , Nick...iti doresti cam multe nu crezi? E perfect!"murmura Helena.
"-Si in plus , pericolul isi va face aparitia exact cand nu te astepti si cand nu vrei!."il mustra Bell.
"-So enjoy the silence..."sopti Zoya.
"-Ok...Insa tare imi este somn..."zise baiatul si casca.
"-What?! Ti-e somn? Inca de pe acum?"spuse indignata Zoya.
"-He , he , uite cineva de partea noastra!"zise Helena chicotind.
"-Oricum , noi suntem obisnuite cu noptile albe."afirma Bell.
"-Vai , nu cred ca as face fata programului vostru."murmura Nick.
"-Noi putem."spuse Helena.
Cei patru se bucurara de linistea deplina a noptii . Deodata , dintre copacii rari se ivise un centaur. Nick tresari la vederea acestuia , insa Helena il saluta:
"-Buna Firenze."
"-Buna seara , Helena. O plimbare cu prietenii prin padure?"intreba acesta bland.

OOC: Nu stiu alt nume decat Firenze pentru centauri =))

[Veronique A. Dupont]

"- Buna seara" il saluta si Bell
"- Il cunoasteti?" intreba Nick cu rasuflarea taiata
"- Nick, nu trebuie sa-ti faci griji, e doar Firenze" il linisti Zoya
"- Incantat de cunostinta, micutule varcolac" zise Frienze si facu o reverenta
O liniste apasatoare invalui toata zona lacului. De unde stia ca e varcolac? Oare era atat de evident?
"- De unde sti ca...?" reusi Bell sa intrebe
"- Ca e varcolac?" intreba centaurul, iar Bell dadu usor din cap "- Il pot simti" continua el
"- Asta-i tare" zise Helena pe nerasuflate
"- Dar ce cautati aici?" intreba centaurul
"- Am iesit in una din escapadele noastre nocturne" zise Helena chicotind
"- Aveti grija! Nu stiti ce ar putea iesi dintre copaci" ii atentiona Firenze si se intoarse in padure lasandu-i pe cei patru copii intr-o liniste deplina. Fiecare se gandea la frumusetea lacului, numai Nick isi dorea ca ziua de maine sa intarzie cat mai mult si sa stea cu noile lui prietene pe vecie.
"- Auzi, tu ai sa te mai inpaci cu vechea ta prietena?" il intreba foarte linistita Bell pe baiat

[Helena Daphne Rose]

Intrebarea il lua prin surprindere pe Nick si incerca sa evite subiectul. Insa in cele din urma , ofta si incerca sa zica cat mai linistit :
"-Nu conteaza."
"-Hai , ba conteaza!"chicoti Bell.
"-Nick...nu trage de timp si zii."spuse absenta Helena.
"-Ok , pai nu prea cred. Adica , probabil ii este frica de mine acum sau ceva de genu' asta..."
"-Prostii , de ce i-ar fii frica?"intreba Zoya.
"-Sunt un om-lup , care la fiecare luna plina se transforma in varcolac. Cine ar vrea sa fie cu mine? Nimeni."iar la ultimul cuvant baiatul rase sec.
"-Ai sa gasesti tu o fata..."glumi Helena.
"-In orice caz , nu vreti sa ne intoarcem inapoi? Cred ca e ora doua noaptea."murmura Bell , uitandu-se in departare.
"-Normal ca vreau , ma mir cum de n-am adormit."pufni Nick. Zoya incuviinta iar copii parasira locul.
"-Saa mergem!"spuse Helena care era prima in top ce mergea cu pas vioi. Cei patru copii se indreptara spre domeniile Hogwarts-ului , unde ii asteptau niste paturi calduroase. Helena lasa in urma malul lacului si privelistea de vis a acestuia , cu speranta ca se va mai duce intr-o zi acolo...

[Bell Evans]

Bell mergea alaturi de Nick in linistea noptii, in urma celor doua fete. Cercetasa aproape ca nu isi mai simtea picioarele, strabatuse toata Padurea Interzisa intr'o singura noapte.
"-Ce mai ziceti??" intreba Helena, cu chef de conversatie.
"-Pe mine incep sa ma doara picioarele" se planse Zoya.
"-Pe mine ma dor de mult" pufni Nick.
"-Nick, hai nu mai fii asa imbufnat! In curand ajungem in aripa spitalului si ai sa dormi cat vrei" sopti Bell, punandu'i o mana pe umar.
"-Ok. Sa ne continuam drumul atunci" spuse el, imbunat.
Drumul de intoarcere parea mai dificil ca cel de venire, deoarece se rataceau. Lumina de la baghete nu era atat de puternica incat sa strapunga valul de noapte ce se lasase deasupra codrului. Perdelele si draperiile din muschi moi le ingreunau deplasarea, pana cand intr'un final Bell incepu sa se planga.
"-Eu abandonez! Nu mai pot, ma dor picioarele si m'am saturat!!" spuse ea, nervoasa.
"-Haide, bellyshor, daca cedezai tu, ce ne facem??" o intreba Helena, in joaca.
"-Sincer..chiar m'am plictisit! Mergem de nebuni!" mormai cercetasa.
"-Poate ne'am ratacit" sopti viperina, cu ochii mariti de groaza.
"-Sau poate suntem prea obositi!!" spuse Nick, exasperat.
"-Daca Nick merge mai departe, trebuie sa mergem si noi!!" spuse Helena, chicotind.
"-Dar sa mai stam putin" propuse Bell.
Dupa minute in sir de odihnit, cei patru aventurieri incepura din nou sa mearga prin desisurile padurii. Crengile ii biciuiau nemilos peste maini, picioare si obraji.
"-Ce ii vom zice lui Madam Pomfrey cand ne va vedea zgarieturile?" intreba Nick dintr'o data.
"-Aaa, buna intrebare" raspunse Helena, picand pe ganduri.
"-Ne'am zgariat in joaca?!" chicoti Zoya.
"-Cum sa te zgarii in joaca?!" murmura Bell, incepand sa rada.
"-Cauta tu un raspuns mai bun atunci" mormai Nick.
Helena spuse..