Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

"-In orice caz , nu prea cred ca o sa ii placa adevarul. Bell , stii o vraja de vindecare?"
"-Da , dar..."incepu aceasta.
"-Daca stii , ai putea sa o aplici asupra noastra!"zise Helena rugator.
"-Auuuu!"striga Zoya care tocmai intrase intr-o creanga. Antebratul sau sangera , iar Nick se uita ingrijorat la ea. Helena se duse imediat la ea si murmura:
"-Ferula!" iar un bandaj isi facu aparitia , acoperind bratul Zoyei.
"-Multumesc."sopti aceasta. Nick inca urmarea bratul fetei si spuse , neluandu-si ochii de la ea:
"-Haideti sa mergem mai departe. Parca Hogwarts e in est..."zise acesta.
"-Ghideaza-ma!"spuse Bell fara sa stea pe ganduri. Bagheta sa era orientata spre sud.
"-Sa o luam in partea asta!"zise cercetasa indreptandu-se spre est.
Helena , Zoya si Nick o urmara pe prietena sa , mergand mai departe in padure. Bell se uita mereu precauta in jur si dupa minute lungi de mers , Nick spuse:
"-De-abia astept sa ma culc."
"-Mie nu. In orice caz , mi-a placut noaptea asta."zise Helena.
"-Mda , poate tie nu iti este somn si rezisti , dar noua poate ne este!"mormai baiatul suparat. Fata il ignora , nu vroia sa se certe cu el dintr-un motiv asa de neinsemnat. Dupa nu mult timp...
"-Aproape am ajuns. Ii aud pe Thestrali."zise bell.
"-Deci nu suntem departe de Coliba lui Hagrid!"sari Zoya incantata.
"-Dap , asa e."completa Helena.
"-Imi pare rau daca am fost rau. Oboseala e de vina."sopti Nick cu privirile in jos.
"-Hei , nu e nimic. Tu nu poti sa fii rau , nici daca ai incerca!"chicoti Helena.
"-Iar cat despre oboseala...Ei bine , toti suntem obositi , dar nu trebuie sa fim tafnosi din cauza asta. Priveste partea buna a lucrurilor!"spuse Bell surazand.
"-Da! Cum ar fii faptul ca ne familiarizam cu Padurea Interzisa!"rase Zoya. Nick zambi , iar cei patru au mers mai departe. Ajunsi in fata colibei a lui Hagrid , descoperira cu uimire ca acesta statea in linistea noptii calm pe o bancuta care nici nu se obsreva din cauza dovlecilor uriasi. Acesta tresari cand vazu copii si deslusind in intuneric cine sunt , spuse:
"-O , mai , ce m-am speriat..."chicoti acesta. Dar apoi deveni brusc serios la fata si zise:"-Dar ce cautati noaptea aici?! Nu-mi spuneti ca ati fost in Padurea Interzisa!"
"-De fapt...am fost..."sopti Bell.
"-Voi cautati pericolul cu lumanarea! Vi s-a intamplat ceva?"
"-Nu , Hagrid , linisteste-te!"spuse Helena hotarat , iar apoi continua:"-Nu ne-am intalnit decat cu...un centaur , un gnom , cateva bufnite si un pui de acromantula amarat." Acesta pufni si linistindu-se , intreba:
"-Cu Firenze?Mi-a spus cand a venit pe aici ca s-a intalnit cu niste studenti la Lacul Negru...O Doamne , la Lacul Negru , pana acolo ati mers?"
"-Da , dar a meritat osteneala! A fost frumos! spuse Zoya.

[Bell Evans]

"-Dar cum ati reusit sa strabateti toata padurea intr'o singura noapte?" intreba Hagrid mirat.
"-Pai..poti face multe intr'o noapte" chicoti Bell, iar ceilalti izbucnira in ras.
"-Si acum ce faceti?" ii intreba Hagrid, curios.
"-Cred ca ne intoarcem la castel. E aproape dimineata" raspunse Helena.
"-Si tu, Nick, ai umblat prin toata padurea dupa ce ti s'a intamplat??" mormai Hagrid, temator.
"-Da, dar am fost insotit de 3 fete curajoase" chicoti baiatul.
"-E cam plangacios, dar merge" sopti Zoya, razand.
"-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, Madam Pomfrey va veni in curand sa vada ce facem.
"-Mergeti, mergeti" ii zorii Hagrid.
Obositi, dar incantati, cei patru aventurieri isi indrreptara pasii spre castel. Umbrele lor fantomatice imbracau iarba in nuante de smarald. Turnurile castelului pareau ca strapung dureros cerul innorat, ce se pregatea de sosirea diminetii.
"-E aproape ora 4" anunta Nick.
"-Ne culcam, da?" intreba Bell, razand.
"-Eu una merg direct in dormitorul meu sa ma culc" sopti Zoya, extenuata.
"-Pai..ne vedem dimineata, nu maine, ci azi" chicoti Helena.
Se despartira in holul principal, iar Bell Helena si Nick o luara spre Aripa Spitalului.
"-Vreau un pat" mormai Nick.
"-Si eu vreau si o perna si o patura" chicoti Bell.
Ajunsi in salon, Helena se tranti pe pat si se baga sub asternutul calduros.
"-Ahh, ce bine e" sopti Bell.
"-Noapte buna" murmura Nick..

[Helena Daphne Rose]

"-Noapte buna..."zise Helena. In ciuda faptului ca ajunse in pat , simti ca nu ii mai este somn. Argh! Trebuie sa ma culc , trebuie sa ma culc! Culca-te!isi spunea in gand frustrata fata. Dupa multe incercari nereusite , se ridica incet in capul oaselor si isi impreuna bratele in jurul picioarelor, stand asa in intunericul noptii , dar care aproape trecuse pentru ca soarele se pregatea sa isi faca aparitia curand pe cer. Helena se uita ofticata cum Nick dormea de zor. Bellyshor adormi incruntata si probabil ca visa ceva urat , un cosmar poate. Helena isi lasa privirile in jos. Prefera sa aiba un cosmar decat sa nu doarma. Cu timpul , pleoapele sale incepu sa ii cada peste ochi si patrunse in lumea viselor. Visa ceva de genul cum ca mergea intr-o padure intunecata singura iar Nick si Zoya se iveau de sub tufisuri. La capatul padurii se intalni cu Bell , care o intreba zambind:
"-Vrei sa te servesc cu un ceai?"
"-Poftim?! Bellyshor , stii prea bine ca urasc ceaiul!"
"-Pregatesc eu un ceai! Si iti dau si cateva prajiturele din alea bune , yum yum..."spuse Hagrid ivindu-se de dupa un copac. Bell batu din palme in semn de afirmare iar de atunci visul ciudat se intrerupse. Helena se trezi incet , incet , descoperind sursa zgomotului. Cocosul lui Hagrid canta , iar cateva raze blande de soare isi facura aparitia in salon. Helena descoperi ca dormise exact cum statea in urma cu cateva ore. Bell se trezi tresarind si se uita la Helena care o intreba chicotind:
"-Bell , stii ca nu-mi place ceaiul , nu?" iar fata ramase confuza la intrebarea pusa.
"-Ceai? Ce ceai?"sopti ea cu un glas abia soptit.
"-Numai conteaza...Bellyshor , ai avut iar un cosmar?" iar Bell privi trista si incuviinta. Helena se duse sa o imbratiseze , iar Bell zambi. Chiar atunci se trezi Nick care daduse cu piciorul in coltul patului.
"-Aaaaahh!!"striga acesta dupa ce se lovise. Probabil ca trezise pe toata lumea acum. Helena se duse inapoi in pat , bagandu-se sub asternut , iar Bell se prefacu ca inca dormea...

[Bell Evans]

Madam Pomfrey navali ca o furtuna in incapere, indreptandu'se tinta spre patul baiatului.
"-Ce s'a intamplat de urlii in halul asta?!" intreba ea, soptind.
"-Scuze, m'am lovit de pat" mormai Nick, uitandu'se cu ciuda la asistenta.
"-Ai face bine sa nu mai tipi data viitoare. Fetele astea chiar dorm" sopti ea, plecand din salon si inchizand usa incetisor.
"-Chiar dormiti?" intreba Nick, ridicandu'se din pat.
"-Ne'am trezit inainte de urletele tale" murmura Bell, scotandu'si capul de sub plapuma.
"-Da, ai o tonalitate..frate, du'te la opera!!" spuse Helena, ironica.
"-Imi pare rau, dar chiar m'a durut" se planse Nick.
"-Oh, lasa ca iti trece" chicoti Bell.
"-Deci..ati dormit bine??" intreba Nick, incercand sa schimbe subiectul.
"-Sincer..nu prea..am avut un cosmar" ofta Bell incetisor.
"-Si eu am avut un cosmar" chicoti Helena.
"-Ce ziceai ceva despre un ceai?!" intreba cercetasa, mirata.
"-Pai..am visat ca mi'ai dat niste ceai. Si mie nu'mi place ceaiul" murmura Helena, iar Nick izbucni in ras.
"-Asta numesti tu cosmar?!" spuse el, printre sughituri.
"-Uhmm, nu e cosmar..dar nici un vis frumos" sopti Bell, cu un zambet.
"-Dap..ai dreptate Bellyshor. Dar tu ce ai visat?!" intreba Helena.
"-Nu mai conteaza.." ofta cercetasa, asezandu'si din nou capul pe perna moale..

[Veronique A. Dupont]

"- Ce-i cu toate secretele astea? Credeam ca suntem prieteni" comenta Nick
"- Lasa fata in pace, daca va vrea sa ne spuna, o va face" il certa Helena
"- Prieteni, nu va certati din cauza mea! Am visat ca..." incepu cercetasa, dar nu reusi sa continuie pentru ca usa de la intrare se dadu in laturi. O liniste apasatoare invada camera. Cei trei prieteni ramasera inmarmuriti in paturile lor. Niciunul nu indraznea sa iasa de sub patura lui. In scurt timp linistea facu loc soaptelor.
"- Usa tocmai s-a deschis singura?" intreba Nick
"- Prieteni, nu va faceti griji. Sunt doar eu, Zoya"
"- Dar cum de nu te vedem? Tu nu sti inca vraja de invizibilitate" o intreba Helena
"- Pai... Sti Bell, cand nu erai atenta ti-am cam luat pelerina de invizibilitate" zise Zoya pe un ton mieros

[Helena Daphne Rose]

"-Nu conteaza , tu esti prietena noastra. Insa data viitoare sa ne anunti si pe noi ca ai luat-o!"chicoti Bell.
"-Ok , ok..."zise Zoya voioasa , asezandu-se pe patul Helenei.
"-Mda , mie imi este somn."spuse prompt Nick si se tranti inapoi in pat. Apoi continua: "Ma mir cum de voua nu va este somn!!"
Fetele il privira mirate , si il lasara suparat cum era , nu vroiau sa-l enerveze mai mult. Zoya sopti:
"-Ce e cu el?"
"-A...inceput ziua cam prost pentru el."spuse Helena.
"-S-a lovit la picior de coltul acela."indica Bell spre patul baiatului.
"-Aaa , vi se pare interesant , nu?"intreba el frustrat , auzind ce vorbira fetele.
"-Ca in prima zi..."murmura Helena rotindu-si ochii.
"-Lasati-l , ii trece lui. O sa vedeti."zise incet Bell.
"-Bellyshor , chiar daca nu spui tu de cosmar , sa stii ca noi suntem alaturi de tine."sopti Helena fetei , schimband subiectul. Aceasta schita un zambet trist iar apoi se auzi orologiul ce batu ora zece.
"-Uh-oh , la ora asta vine madam Pomfrey!"zise Helena si arunca pelerina Invizibila peste Zoya. Cel putin numai trebuia sa se ascunda pe sub paturi. Cele doua cercetase se prefacura , din nou , ca dorm si asa cum se asteptara , infirmiera navali in camera , zicand cu glas tare:
"-Scularea somnorosilor! Este ora zece!"

[Veronique A. Dupont]

"- Buna dimineata, Madam Pomfrey" o salutara fetele in cor
"- Buna dimineata dragelor. Astazi va externez"
"- Dar piciorul..." se planse Helena
"- Mana..." continua sarada Bell
"- Capul" continua sa se planga Helena
"- Urechile" tipa Nick
"- Dar n-aveti cum sa va simtiti inca rau. Sunteti in spital de zile intregi"
"- Dar pe noi inca ne doare" se planse Bell
"- Nu stiu ce sa zic... Nu cred ca este cazul sa va mai las inca o zi. Am sa vorbesc cu Domnul Director Dumbledore" zise madam Pomfrey si se intoarse in biroul ei
"- De ce nu vreti sa va externati?" intreba Zoya de sub pelerina
"- Pai aveam parte de atat de mult distractie aici. De ce am vrea sa ne intoarcem la orele plictisitoare si la Plesneala?" intreba indignata Helena

[Bell Evans]

Bell se ridica din pat si se indrepta spre fereastra. O deschise cu un mic scartait si se lasa invaluita de racoarea diminetii. O zi splendida de duminica o intampina, aducandu'i un mic zambet pe buze. Se apleca peste pervazul prafuit si arunca o privire domeniilor smaraldii. Firele de iarba se unduiau usor in bataia blanda a vantului, ce aducea aer proaspat. Lacul isi tremura oglinda semeata in adierea calda, iar varfurile copacilor din padurea interzisa se unduiau incetisor, in ritm de menuet. Cerul avea o nuanta intensa de albastru, iar cei cativa nori pareau de vata. Alunecau incetisor, asemeni regilor, in decorul azuriu. Soarele plapand incalzea atmosfera, aducand un plus de magie in peisajul feeric.
"-Bell?" sopti Helena, in spatele ei. Fata tresari brusc si se intoarse cu fata spre prietena sa. "Scuze daca te'am speriat" murmura aceasta, confuza.
"-Mmm, nu e nimic. Cred ca domeniile m'au fermecat" sopti Bell, inchizand geamul.
"-E o dimineata superba" afirma Zoya, dandu'si pelerina invizibila jos. Se aseza pe patul Bellei si isi incucisa mainile la piept.
"-Nick, esti ok?" intreba Bell, indreptandu'se spre patul baiatului.
"-Wow, cineva si'a dat seama ca sunt aici! Cum de?! Sti ceva, lasa'ma si tu in pace, plecati toate de aici!" striga el, cu privirile fulgerande.
Helena si Bell ramasera perplexe, dar Zoya se enerva.
"-Sti ce? Daca esti varcolac, asta nu inseamna ca trebuie sa iti plangi de mila si sa iti indepartezi singurii prieteni care ti'au mai ramas, ok? Bell vroia sa stie doar daca te simti bine, nu a comis o crima sau nimic de genul asta! Esti foarte nedrept..cu toata lumea in ultimul timp" spuse ea, incercand sa se mentina calma.
"-Imi pare rau" sopti Bell, bagandu'se inapoi in pat. Isi trase patura peste cap, si isi afunda capul in perna moale. Desi dormise, se simtea foarte obosita. Iar cosmarul inca ii dadea batai de cap. Nu vroia sa adoarma, ii era frica sa nu viseze din nou acelasi vis. Si totusi..nu era un cosmar..nu sarea niciun monstru, o fantoma sau vre'un dementor. Era pur si simplu singura..parasita in Padurea Interzisa, de el si de toti prietenii. Iar golul din piept incepea sa se mareasca, pe zi ce trecea mai repede. Intr'un fel, vroia sa iasa din spital. Dar era mai bine daca statea acolo, alaturi de Helena. Ajunsese sa tina la ea aproape ca la o sora, ii era mereu partenera la aventurile nocturne, cutreierau impreuna castelul sub adapostul pelerinei.
"-Bellyshor. Imi pare rau" se auzi o voce de dupa plapuma. Fata deschise brusc ochii si il vazu pe Nick aplecat deasupra patului sau.
"-E ok, inteleg ca treci printr'o perioada mai dificila" raspunse ea, ridicandu'e.
"-Dar asta nu imi da nicio scuza sa ma comport asa, scuze" mormai el, cu privirile indreptate spre piciorul patului.
"-E in regula" sopti Bell, imbatisandu'l.
"-Mai, mai, v'ati impacat??" intreba Zoya, usor sarcastica.
"-De fapt..nu ne'am certat niciodata" chicoti Bell.
"-Mai bine asa" aproba Helena.
"-Si..azi ce facem?? Planuim alta aventura??" intreba Bell, entuziasmata..

[Veronique A. Dupont]

"- Cred ca ar fi cazul sa ne linistim cu toate aventurile astea" sugera Nick
"- Plangaciosule" ii sopti Zoya
"- Eu cred ca ar trebui sa facem o "excursie" pana la bucatarie. Mor de fomae" zise Helena
"- Imedita. Dobby!" il chema Bell pe spiridus
"- Da! Ce doriti doamna?" intreba spridusul
"- Vrem patru pocale de suc de dovleac si patru senvisuri" comanda Bell, dar apoi se uita la Nick si rectifica "- Sase senvisuri si cinci pocale de suc"
"- Imediat" o anunta spiridusul
Mancarea aparu dupa doar cateva secunde, iar copiii incepura sa manance.
"- Eu tot nu m-am saturat" se planse Nick
"- Frate, ai mancat trei senvisuri si baut doua pocale de suc" il certa Helena
"- Patru sendvisuri. Nu uita ca l-a mancat si pe al Zoei" o corecta Bell
"- N-am ce face daca sunt varcolac, sims nevoia sa mananc mereu" se planse baiatul

[Bell Evans]

"-D-E-G-R-O-A-Z-A!" silabisi Bell, iar Helena izbucni in ras.
"-Chiar iti mai e foame?!" intreba Zoya, usor confuza.
"-Nuu, glumesc!" mormai Nick.
"-Oh..Dobby" spuse Bell, iar spiridusul aparu din nou.
"-Da domnisoara, mai doriti ceva?" chitai el.
"-Cred ca prietenul nostru e foarte flamand in dimineata asta. Adu o friptura in sange cu cartofi si niste budinca de mere. Poate si o carafa de suc de dovleac" sopti Helena, iar spiridusul disparu.
"-Daca nici acum nu te vei satura, te trimitem la bucatarie!" chicoti Bell.
Dupa ce Dobby aparu cu mancarea, Nick incepu sa infulece incantat.
"-Sincer..nu stiu unde incape atat" mormai Zoya.
"-Sa stii ca te'am auzit!!" striga Nick, de pe patul sau.
"-Eu mananc cat ai mancat tu azi intr'o saptamana" spuse Bell, razand.
"-Nu ma compara pe mine cu tine" replica Nick, imbufnat.
"-Ok, mananca acolo si taci" murmura Helena.
"-Deeci..ce facem azi? In afara de faptul ca mancam pe rupte" chicoti Bell.
"-Ce'ati zice daca am merge pana la biblioteca?! Eu m'am saturat de stat aici" propuse Helena.
"-De parca am si stat mult" striga Nick.
"-Uite ce e. Daca nu vrei, nu veni! Nu stii decat sa te plangi!" il repezi Bell.
"-Ok, mergeti voi" mormai baiatul, dezaprobator.
"-Zoya, vii?" intreba Bell, ridicandu'se de pe pat.
"-Sigur, dar sa luam si pelerina invizibila" propuse ea.
La adapostul pelerinei, cele trei fete parasira aripa spitalului si se indreptara spre biblioteca. Nu dura mult si un zgomot de pasi le facu sa tresara.
"-Bell??" mormai Nick, aparent incomodat.
"-Ce faci aici?!?!?!" raspunse cercetasa, speriata.
"-Da, parca ai zis ca nu vii" continua Helena.
"-Daca vine madam Pomfrey? Ce ii zic?! Ca v'ati dus la biblioteca?!" intreba Nick, sarcastic.
"-Acum are treaba, nu vine!!" mormai Zoya.
"-Dap..e abia ora 11. Ea vine pe la 12, deci mai avem o ora. Fa bine si intoarce'te" propuse Helena.