Ganduri

[Alice Swan]

Stateam pe marginea lacului fiind plina de ganduri.Lacul stralucea in lumina trandafirie a asfintitului.Ma gandeam cate puteam sa fac si cate nu am facut.Ma gandeam la lucrurile pe care le-am facut si puteam sa nu le fac.Totul in jurul meu se invartea.M-am ridicat sa privesc mai de aproape lacul.Era ca si cum ai privi cerul deoarece acesta se oglindea in el.Unul dintre prietenii mei plecase departe si pentru mult timp ceea ce ma facea sa ma gandesc la multe lucruri.Eram trista si doream sa vorbesc cu cineva.Am luat o piatra si am aruncat in lac facand cativa pestisori sa se sperie.Unele pe care le provocase impactul apei cu piatra erau asemanatoare gandurilor mele.Erau atat de perfecte si ordonate.In linistea aceea cineva imi tulbura gandurile.

OOCoate continua cine doreste!

[Bell Evans]

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu..

O zi calduta de primavara imbraca domeniile castelului intr'o aura de prospetime. Inecata in ganduri, Bell se plimba, incercand sa'si faca ordine in minte. Vroia sa dea uitarii toate clipele petrecute in compania lui, sa se obisnuiasca o data cu gandul ca trecutul e trecut, iar prezentul e prezent. Insa era mai usor de zis, decat de facut.
O silueta mica se zari pe marginea lacului, iar fata se indrepta curioasa spre ea.
"-Buna" sopti Bell, aruncand o privire fugara necunoscutei.
"-Salut..Eu sunt Alice Swan" se prezenta fata, arborand un zambet trist.
"-Eu sunt Bell Evans..la ce casa esti?" intreba cercetasa, usor confuza.
"-Viperini..anul III..tu?" raspunse Alice, serioasa.
"-Cercetasi" murmura Bell, asezandu'se pe nisipul fin, langa ea.
Isi indrepta privirile spre marginea Padurii Interzise, ce se unea delicat cu domeniile safirii. Cerul era pictat intr'o nuanta puternica de albastru, iar zarea imbratisa armonios imaginea castelului, pictata pe fundal.
"-La ce te gandesti??" intreba Bell, brusc..

[Alice Swan]

OOC:Ma bucur ca ai continuat tu!

Am stat pe ganduri cateva clipe deoarece ma gandeam la multe lucruri si in acelasi timp la nimic.Am privit-o zambindu-i,insa parca nu era zambetul meu deoarece in ciuda aparentelor eram foarte trista.
"La o persoana foarte draga mie, ce a plecat departe!"I-am spus incercand sa imi stapanesc lacrimile.Mi-am dres glasul si am continuat.
"Un vechi prieten care a plecat acum doi ani si a venit acum cateva saptamani si aseara a plecat!Scuze,nu vreau sa te impovarez cu grijile mele!Ce te aduce pe aici?"Am intrebat-o deoarece presimteam ca nu eram singura care era trista.

[Bell Evans]

Imagini cu el ii inundara privirile, urmate de un fior scurt de durere. Se obisnuise cu lipsa lui, chiar daca noptile erau cele mai grele.
"-Pai..e o zi frumoasa, care merita traita din plin" murmura cercetasa. "Si in plus, daca stau in castel, e mai rau" continua ea.
Se ridica si lua o piatra de langa ea. O privi scurt..stralucea in lumina trandafirie a amurgului, dupa care o arunca. Se scufunda cu un mic clipocit in apa racoroasa, lasand la suprafata doar cateva unde mici.
Nu stia cum sa reactioneze cand venea vorba de el. Nu stia daca sa fie trista, impacata, neutra. Stia doar ca il vrea inapoi..ca e vina ei ca l'a pierdut. Dar lucrurile erau facute, iar prezentul nu se putea impreuna cu trecutul. Trebuia sa invete sa traiasca asa, chiar daca sufletul ei privea neincetat in trecutul luminos.
"-Si..cine e acea persoana foarte draga?" intreba Bell, ridicandu'si privirile spre chipul viperinei. Aceasta ii zambi trist si spuse..

[Alice Swan]

Aceea era o intrebare buna cine era defapt acea persoana?O persoana draga sau un nimeni.Un frate,un prieten,o fosta mare iubire,cineva de care nu ar trebuii sa imi pese sau cineva de care ar trebuii.Mi-am adunat gandurile si i-am raspuns la intrebare.
"Un vechi prieten, a fost in vacanta asta la mine si m-am atasat de el si acum a plecat!Scuze nu vreau sa te incarc cu supararile mele!"Mi-am dres glasul si am continuat.
"Scuze de intrebare,dar observ ca nici tu nu esti in apele tale!Ai patit ceva?"Am intrebat-o nevrand sa fiu indiscreta.Aceasta ma fixa cu privirea si imi spuse...

[Bell Evans]

"-Si mi'e imi e dor de o persoana foarte apropiata..doar ca eu am pierdut'o de tot, nu cred ca se va mai intoarce" sopti Bell, cu glasul stins.
"-A..murit?" sopti Alice, terifiata.
"-Nu, doar ne'am certat..si in plus, nu eram potriviti unul pentru celalat" raspunse cercetasa, cu lacrimi calde curgandu'i pe obraji.
"-Imi pare rau.." murmura Alice, cu vocea blajina.
"-Si mie imi pare rau..dar nu mai pot schimba. Am ramas doar cu regretele" spuse fata, pironindu'si privirile pe suprafata apei. Se unduia usor, in valuri mici, reflectand soarele rosiatic. Ultimele raze se inecara in intunericul serii, iar luna isi facu aparitia pe bolta cristalina. Un luceafar ca de gheata lumina coprurile firave ale celor doua fete, ce se odihneau pe malul lacului.
"-Ce vrei sa mai facem acum?" intreba Bell, soptind..

[Alice Swan]

M-am intristat dintr-o data ,poate chiar mai trista decat eram auzind ca ea pierduse o persoana foarte draga.M-am intrebat de ce nu o putea recupera ,macar daca ar fi incercat,poate aceea persoana intelese gresit niste vorbe si daca macar acum i le explica.In mintea mea zbura doar un singur cuvand "daca".Am auzit-o intrebadu-ma ce am mai putea sa facem acum.M-am gandit pret de cateva secunde si i-am spus.

"Stii ceva ce zici sa ne asezam pe iarba asta si sa povestim,sa ne descarcam pentru ca nu se merita sa ramai cu tristetea in suflet!"Ma privit lung inca cu ochii in lacrimi asezanduse pe iarba perfect tunsa.Am privit catre lacul in asfint putand sa jur ca vasusem o coada de sirena.Mi-am intors privirea catre ea spunandu-i:
"Daca vrei poti sa imi povestesti mai mult despre aceea persoana ,pentru ca refuz sa cred ca nu mai exista cale de impacare intre voi doi!"Aceasta ma privi lung spunandu-mi...

[Bell Evans]

"-Este vorba de un prieten..la care am tinut atat de mult incat am inceput sa nu il mai vad ca pe cel mai bun prieten..cred ca am inceput sa il iubesc" murmura Bell, si alte lacrimi navalira pe obraji, sfarsind printre firele de iarba smaraldii.
"-Si de ce spui ca nu se va mai intoarce?" sopti Alice, serioasa.
"-Pentru ca ne'am certat foarte rau inainte de a pleca la Hogwarts. I'am spus ca nu ne potrivim, ca prietenii lui sunt idioti, ca el este tipul care se distreaza nu cel care vrea o relatie serioasa" continua Bell. O durea sa povesteasca toate astea, era de parca ar fi retrait din nou scena din parcul parasit.
"-Si el ce a spus?" intreba viperina.
"-A zis ca e de acord, ca niciodata nu m'a vazut mai mult decat o prietena. Desi stiu ca nu e adevarat..si mi'a vorbit prietenele urat si tot asa" raspunse Bell, cu vocea sparta.
Alice ramase in tacere. Acum, luna trona pe candelabrul cenusiu, iar luceafarul inghetat le privea grav. In cele din urma, viperina sparse tacerea..

[Alice Swan]

M-am intristat mai mult decat eram.
Nu mai stiam ce sa ii spus cum sa o linistesc.Poate nu trebuia sa deschid aceasta discutie.Inca privea absenta lacul gandindu-se la acel baiat.Mi-am facut curaj si i-am spus:
"Eu sunt putin mai norocoasa nu m-am certat cu cel pe care il iubesc,insa acum cateva zile mi-a plecat un prieten drag,el pentru mine era precum un frate ba chiar as spune ca intr-un timp l-am si iubit."
Aceasta ma privi dandu-si seama ca nu este singura persoana singura din lume zicadu-mi...

[Bell Evans]

"-Imi pare rau" sopti Bell, cu vocea calda. "Dar se va intoarcer" continua ea.
"-Asta asa e" aproba Alice, cufundandu'se in ganduri.
Bell se ridica si incepu sa se joace cu un fir de iarba. Era atat de catifelat si smaraldiu, semana cu un cristal furat dintr'un castel ireal. Invaluit in linistea noptii, parea de o frumusete magica. Chiar daca nu era mai mult decat un fir de iarba. In fond, lucrurile mici fac diferenta.
Cerul incepuse sa capete nuante cenusii, iar luna se lupta cu intunericul inserarii. Curand, ultimele raze de lumina disparura.
Silueta fumurie a castelului profila peisajul, aducand un plus de magie in atmosfera.
"-Vei vedea ca lucrurile vor reveni la normal cand acel baiat se va intoarce" murmura Bell, indreptandu'si privirile spre Alice. Viperina ii zambi incet, dupa care spuse: