La ºuetã cu o fantomã

[Klavdia Belikov]

Am intrat special în Baia în care Plângãcioasa Myrtle îºi face veacul doar pentru a vorbi cu ea. Soarele aproape cã dispãruse. "Am timp sã mã întorc în pat... am timp..." mi-am zis. Ceilalþi elevi se întorceau de la antrenamentele de Vâjthaþ, alþii de masã, alþii umblau ca bezmeticii pe coridoare fãrã un scop anume.
"Myrtle?" am strigat-o pe fantomã dupã ce am închis uºa bãii.
"Nu vreau sã vãd pe nimeni care nu e bãiat!" chicoti Myrtle cu o voce cochetã. "Dar de curiozitate... cine e?"

Vocea venea dintr-o toaletã, ultima toaletã mai exact.
"Klavdia... Belikov" am spus.
"Ahh, rusoaica ºatenã, nu?" murmurã Myrtle. "Te-am vãzut zilele trecute. Am auzit de la Peeves cã a auzit niºte spiriduºi vorbind cã te-ai vãtut cu Sophie Clement. E adevãrat?!" pãru fantoma uimitã.

"Eeh, a fost un mic... incident."
"Da, ea þi-a zdrobit umãrul ºi tu þi-ai înfipt ghearele în ea."
"De fapt n-am apucat, dar în fine..." am zis mai mult pentru mine. "Oricum, îi pare rãu..."

Myrtle râse ºi ieºi din toaletã. Se aºezã lângã mine. Era... tânãrã. Purta ochelari ºi avea 2 codiþe împletite copilãreºti... Era un copil.
"Dumnezeule... Nu ºtiu de ce am crezut cã eºti mai..."
"Bãtrânã? Haha, aº vrea eu." zâmbi Myrtle ºi oftã. "Am fost omorâtã într-un mod uºor ºi crud în acelaºi timp. De ce a trebuit sã privesc acel ºarpe? De ce Tom Riddle a fost atât de rãu? Nu meritam una ca asta..."

Am lãsat-o sã vorbeascã... sã se descarce.
"Aº fi vrut ca Tom sã nu se fi... stricat atâta. Setea lui de putere l-a fãcut aºa. Iar povestea cu Horcruxurile... înspãimântãtor!"

Da, auzisem de Tom Riddle. Un monstru. O bestie.
"Myrtle, dacã vrei, pot fi... un fel de prietenã a ta."
"Eºti nebunã?" pufni fantoma. "Eu n-am prieteni. Nu de când Peeves ºi Baronul Sângeros ºi-au bãtut joc de mine, insultându-mã ºi... ahh, vreau sã îi omor!"

Myrtle era furioasã. Tare teamã mi-era sã nu îºi reverse furia pe mine, aºa cã Sophie.

[Michelle Potter]

Atunci usa se deschise, inauntru intrand o fata frumoasa, bruneta, cu o expresie de bravura pe fata sa.
"Myrtle, planul a mers! Totul a decurs minu..."
"Michelle!" exclama Myrtle.
"Oh, eu... eu nu trebuie sa fiu aici..."
"Nu e nicio problema... Tocmai vorbeam cu Klavdia, asa, ca intre fete..."
Myrtle chicoti.
"Aaa... buna... numele meu este Michelle si sunt nou venita pe aici..."
"Eu sunt Klavdia, anul III..."
"De-abia astept s-ajung si eu acolo..." spuse Michelle emotionata.
"Poti sa-i spui si Klavdiei despre planurile noastre de razbunare. Nu este nicio problema!" exclama Myrtle incantata.
"Pai... Eu si cu Myrtle incercam sa ii pedepsim pe Peeves si Baronul Sangeros prin niste cai... sa zicem nu prea frumoase..."
"Pai si ei au fost rai cu noi! De ce sa nu fim si noi rele cu ei?" spuse Myrtle cu o urma de mandrie in glas.
"Ce faceti, mai exact?" spuse Klavdia, de acum cu adevarat interesata.
"Pai..."
Dar Michelle nu mai avu timp de terminat ce avea de spus, ca se auzi vocea binecunoscuta a lui Peeves:
"Myrtle! O, Myrtle!"
"Trebuie sa ne ascundem! Repede!" spuse Michelle.
Cele doua eleve se ascunsera intr-una din cabinele vechi si stricate.

[Ashlyn Meester]

Ashlyn aparu de dupa usa cu zambetul pe buze. Era acompaniata de fantoma, bineinteles, de Peeves.


- Si, ce faci ai mai facut azi, Peeves?intreba Ashlyn prietenoasa.
- Pai, am speriat boboci, m-am plimbat prin castel, am stat la barfe cu Doamna Gri.Dar tu, Ashlyn ?intreba fantoma.
- Ore de curs, ore de curs, ore de curs ! Aproape ca n-am timp sa ma relaxez !spuse trista.
- Oare unde este Myrtle ? intreba Peeves.

Ashlyn o observa ascunsa intr-un colt pe Klavi, care ii facea semn sa il scoata pe Peeves din incapere. Era mirata.''Ce face Klavi aici?'' isi spuse in gand. Ei bine, trebuia sa-l faca pe Peeves sa iasa de aici, si bineinteles, sa nu o observe pe Klav.


- Peeves, iti spun eu daca o vad pe Myrtle, insa acum, ai putea sa ma lasi singura in baie? intreba Ashlyn zambind.
- Ah daa, sigur ,Ashlyn. Ne vedem mai tarziu ! spuse fantoma iesind pe usa.
- Ce se intampla? intreba Ashlyn indreptandu-se spre Klavi.
- Myrtle nu vrea sa se intalneasca cu Peeves, spuse Klavi. Dar tu ce faci aici, Ash?
-Ma plimbam, am luat pauza de la invatat. Si tu, cine esti ?intreba Ash zambind.
- Michelle ! spuse fata intinzand mana. Imi pare bine!
- Ashlyn, raspunse cercetasa zambind.Buna Myrtle !
- Buna, Ashlyn. Multumesc ca l-ai alungat pe nataraul ala de aici.
- Nicio problema.Klavdia, ce sa intamplat cu tine si Sophie Clement? intreba Ashlyn curioasa. Este adevarat ca v-ati ciondanit?

[Klavdia Belikov]

Peeves era o fantomã. La fel ºi Myrtle. Dar diferenþa era cã Peeves era un spirit rãutãcios ºi abia aºtepta sã o sperie pe Myrtle ºi mai tare. Planul lui era bun: Myrtle va plânge aºa tare cã probabil se va cãra mai repede din Castel. Ceea ce nu ºtiam Peeves era cã Myrtle va fi protejatã de acum încolo. Iar eu voi avea grijã de asta.

ªirul gândurilor mi-a fost întrerupt de Ashlyn care apãru ºi ea ºi, cu curiozitatea unei mâþe - ahh, iar îmi amintesc de Doamna Norris! - m-a întrebat dacã este adevãratã bãtaia dintre mine ºi Sophie... sau mai bine zis, dacã e adevãrat cã Sophie mi-a dat un pumn grozav în umãr.

Mda, am recunoscut cu jumãtate de gurã. O pasã proastã de-a Sophiei.

Cum a aflat? Credeam cã a rãmas un secret. Nu mã mira cã Myrtle ºtia, doar era fantomã ºi putea afla uºor de la spiriduºi ºi celelalte spirite. Dar Ashlyn? Ashlyn cum de aflase? Ceva mã fãcea sã cred cã Sophie i se plânsese, dar speram sã nu fie aºa. Stabilisem doar: rãmâne secret. În fine, pierderea ei, doar ea mã bãtuse.

Un zâmbet care semãna mai mult cu o strâmbãtura îmi apãruse pe faþã. Am respirat adânc ºi mi-am întors privirea cãtre Ashlyn.

ªi totuºi, de unde ai aflat?

!!!OOC: dacã se poate, nu mai faceþi powerplay la personajul meu. Altfel nu mai am ce povesti :]]

[Ashlyn Meester]

Ashlyn zambii timid. Se simtea prost ca se bagase in probleme Klavdiei. Le privii pe celelalte fete, adica una dintre ele fantome, si daduse sa spuna ceva. Ezita dand cu mana, ca si cum daduse la o parte aerul.

- Nu conteaza. Scuze ca m-am bagat ! spuse Ashlyn, sii dadu sa plece din camera, insa Klavi o oprii spunand:

[Michelle Potter]

OOC: Voi incerca sa-ti fac cat mai putin powerplay

- Stai! Nu trebuie neaparat sa-mi spui de unde stii ce s-a intamplat intre mine si Sophie Clement! Vreau doar sa stiu cum de te-ai imprietenit cu Peeves...
- Aaa... pai... pur si simplu am facut cunostinta cu el si... aaa... asa am devenit prieteni...
-Stai putin, interveni si Michelle. Nu te poti imprieteni cu Peeves fara sa ti se para toate rautatile sale amuzante!
Klavdia si Ashlyn se uitara ciudat la Michelle, care isi dadu seama imediat de greseala sa:
-Ahm... adica... am avut un prieten care il cunostea pe Peeves...
-Oricum, nu poti fii prieten cu Myrtle si totodata si cu Peeves! spuse si Klavdia. Oricum, cum ramane cu planurile acelea dintre tine si Myrtle?
-Aaa... Eu si cu ea am intocmit niste planuri dand vina pe Peeves pe lucruri pe care nu le-a facut el... Il stiti doar pe Peeves, adauga Michelle. Iar in legatura cu Baronul Sangeros... Ei bine, inca ne mai gandim la ceva...
-Hmmm...
Cele trei fete stateau acolo si se gandeau la planuri de razbunare, cand deodata Ashlyn exclama:
-Bingo!

[Mylene Lycoris OddCat]

• “PEEVES!” am tunat eu, trecând ca o vijelie prin faþa uºii Bãii lui Myrtle, holbându-mã, nervoasã, la Peeves, ce tocmai îmi aruncase, idiotul, o cãlimarã în cap ºi ºi niºte baloane cu apã, aºa cã acum eram ca ieºitã din apã albastrã, mirosind a clor ºi pergament vechi. “O Sà FII ªI MAI MORT CÂND PUN MÂNA PE TINE!” am continuat sã urlu eu, tremurând de furie ºi arãtându-i pumnul fantomei nenorocite, care începu sã râdã ºi sã facã tumbe prin aer, dispãrând prin perete cel mai apropiat, în neantul marmurei ºi pietrei erodate, gri. M-am rezemat de uºã, gâfâind ºi încã încercând sã opresc valul de furie ce-mi fãcea creierul s-o ia pe arãturã, când am cãzut pe spate, uºa deschizându-se brusc ºi fãcându-mã sã mã lovesc cu putere de podea, fix într-o baltã, împroºcând totul împrejur cu apã ºi cernealã. Bagheta îmi zburã cât colo, lovindu-se de o oglindã din multele care strãjuiau chiuvetele aºezate în mijlocul bãii, în timp ce eu mã zvârcoleam prin apã, înjurând.
  
  Reuºind sã mã ridic în picioare, m-am împleticit pânã la chiuvetã ºi mi-am recuperat bagheta, observând în treacãt un ºarpe de metal pe robinet, în timp ce mã întorceam cãtre uºã, cu dinþii dezgoliþi într-un mârâit ce se vroia feroce, deºi semãna cu un scheunat de câine rãnit. Cu bagheta în mânã, care îmi zvâcni cãtre uºã, pentru ca aceasta sã se închidã, m-am întors cãtre oglindã ºi m-am strâmbat la mine, cum aveam faþa parþial acoperitã cu lichid albãstrui ºi cu picãturi de apã ce-mi cãdeau din pãrul încurcat - am oftat ºi am icnit când Peeves îmi suflã în ceafã, chicotind sumbru. “Peeves. Eºti. Mort.” m-am rãstit eu ºi am dat sã-l apuc de guler, dar mâna îmi trecu prin el ºi am simþit cum îngheþ imediat în timp ce cad din nou pe podea, clipind, surprinsã. M-am rostogolit pe spate ºi am oftat, fiindcã uitasem cã Peeves era o fantomã. Adicã nu era viu. Adicã nu era fãcut din carne.
  
  Acesta îºi scoase limba cãtre mine, îmi aruncã o altã cãlimarã în cap ºi zburã din baie, lãsându-mã sã mã holbez urât dupã el, în timp ce, cu coada ochiului, am observat câteva fete, ºi, deºi nu ºtiam dacã mã privesc pe mine sau fac altceva, le-am întors spatele ºi am dat sã deschid robinetul cu ºarpele, însã acesta nu se clinti. Þuguindu-mi buzele într-un mod dezaprobator, am deschis robinetul de alãturi, care, în mod ciudat, merse la perfecþie, umplând chiuveta în câteva secunde. Mi-am bãgat mâinile în apa aproape îngheþatã, luând-o în cãuºurile palmelor ºi stropindu-mã cu ea pe faþã, apoi ºtergându-mã cu un petic al robei ce pãrea, la prima vedere, uscat. Fãrã sã stau sã-mi mai aºtern privirile pe monstruozitatea din oglindã, strâmbându-mã, m-am rotit la trei sute ºaizeci de grade ºi am tresãrit puternic când le-am vãzut din nou pe fete, fiindcã uitasem de ele în cele câteva zeci de secunde în care-mi udasem faþa.
  
  “Ce?”
  
  Nu le vedeam reacþiile, dar nici feþele, deoarece o miºcare bruscã îmi atrãsese atenþia - la timp, m-am ferit, auzind un zgomot de porþelan spart în spatele meu, în timp ce-l priveam din nou pe Peeves, rânjindu-i în modul cel mai fermecãtor, parcã spunându-i cã a ratat ºi cã este unul. Am chicotit în mod absurd ºi am fãcut feþe-feþe când am vãzut o pisicã foarte cunoscutã privindu-mã cu ochii-i rubinii ºi cu urechile acoperite cu blanã dungatã îndreptate cãtre mine. O mieunãturã puternicã rãsunã din pieptul Doamnei Norris, care pãrea un leu în miniaturã, un leu care fusese torturat ºi era ºi bãut - am zbughit-o într-o cabinã, ignorând bocãniturile lui Filch ºi încercând sã stau cât mai nemiºcatã, uitând cu totul de fetele lãsate de izbeliºte prin baie.
  
  
  
  ooc, vã rog sã nu spuneþi ce zic eu sau ce fac eu... nu-mi place. nu e greu sã nu faceþi powerplay. thank you.