Spre scoala

[Polly Evans]

Katherine vroia sa stie la ce ora pleaca trenul.
"La ora trei si cinspe" zic, uitandu-ma la ceasu mare de pe perete care indica ora 14:30. "Mai avem", continui.
Apoi imi indrept privirea spre broscuta lu Kasu. Vreau si eu un animal, poate o pisica, una roscata, care sa se asorteze cu paru meu. Mereu mi-am placut pisicile.
"De unde imi pot cumpara o pisica? Stie cineva vreun magazin de animale? Petshop." intreb cu vocea mea groasa tremuranda.

[Scarlett Soul]

....Aceast lucru ma puse pe ganduri, ideea de a avea un animal nu era deloc rea, chiar ma incanta, deoarece parintii mei,Incuiati, nu ar fi acceptat niciodata un animal in casa.Chiar facusem cateva incercari pe ascuns, dar de fiecare data am dat gres.
Imi dadeam seama ca eu eram singura carea tacea din grupul de fete, ceea ce nu era normal deoarece sunt o vorbareata inascuta.
OOC:Chiar sunt

Toate mi se pareau ca au ceva special, Kasumi era japoneza, iar eu tocmai citisem o carte despre gheise si despre Kyoto, asa ca eram informata...
"Hei fetelor cred ca imi place de voi si sincer cred ca as vrea si eu un animal,ce zici Polly?",am intrebat eu ranjind prosteste.
Cumva vroiam sa am mai multi prieteni,ma dispera ideea de a fi singura...
Bell remarca imediat ezitarea mea, ceea ce ma surprinse si deodata o aud spunand:
"Crystal cred ca ascunzi ceva, adica cumva nu te simti comfortabil. "
Intre timp Polly intervenii cu raspunsul ei pentru intrebarea mea de mai devreme:
"De fapt eu cred ca as fi incantata sa merg cu tine sa ne alegem cate un animal..."
"Multumesc,noroc pe voi fetelor",adevarul era ca chiar nu stiam ce m-as fi facut fara ele.
"Bell vroiam sa iti raspund,scuze ca nu am apucat. Deci ma simt comfortabil numai ca totul este atat de nou pentru mine incat nici nu mai stiu ce sa fac."
Katherine,care pana atunci statu destul de linistita, de data asta interveni si ea:
"De asta suntem noi aici sa te ajutam, sau mai bine zis sa ne ajutam una pe alta "
ATUNCI INTERVENI....

[Katherine Andrews]

Atunci interveni Kasumi
-Deci mai mergem sa iti iei pisicuta aia? Stiu eu un petshop si e destul de aproape. Am fost o data acolo, aveau o gramada de animale.
-Da, hai sa mergem. Veniti si voi, fetelor?
-Eu vin, zise Crystal, si asa vreau sa imi iau si eu un animal.
-Si eu, hmmm... nu mi-ar strica nici mie un animal, poate un tigru, unul alb...
-Cred ca vin si eu cu voi,desi nu stiu daca o sa ma lase sa intru cu bufnita, zise Bell ganditoare.
Asa ca am plecat, cu teancul de bagaje dupa noi.
-Ok, deci acut ar trebui sa o luam pe straduta asta... zise Kasumi. Acum o luam la dreapta, apoi, aici la stanga... si tot asa, inca vre-un sfert de ora, pana cand:
-Esti sigura ca stii drumul? intreba Crystal nerabdatoare.
-Da,da, sigur, ar trebui sa fim acolo, zise japoneza exact cand ajunsesem intr-un mic parculet. Sau poate nu.... se corecta aceasta cand vazu unde am ajuns.
-Ok, deeeci stie cineva pe unde am luat-o ca sa ajungem aiciii? am zis eu, cu un zambet disperat pe buze.
Atunci....

OOC: Scuze Kasumi ca nu am scris deloc la personajul tau in japoneza, dar habar nu am o iota din acea limba...

[Scarlett Soul]

"Atunci poate ar trebui sa intrebam pe cineva",imi daduse si eu cu parerea, desi ceea ce spusesem nu era un lucru prea inteligent, dar cine stie...
"Sau poate exista o vraja care sa ne ajute,stie cineva una ? ",propuse si Katherine.
"Eu nu",recunoscu Polly
"Nici eu",veni randul meu la tura de adevar.
"Eu stiu ce sa facem",spuse Kasumi,dandu-ne o urma de speranta.
"Da,si pana acum ai stiut ce sa facem !",am spus eu, rautacioasa.
"Dar de data asta chiar stiu ce fac ...",se apara fata
"Sper !",spuse si Katherine
La aceasta replica Kasumi scoase o carte destul de voluminoasa, adevarul era ca avea un nume destul de ciudat:[color="Black"]Vraji[/color] pentru situatii [color="DarkRed"]de urgenta[/color].Disperata,Polly ii smulse cartea din mana si rasfoi pana ajunse la capitolul 'Esti pierduta,nu stii ce sa faci?'....
Atunci se auzi un raspuns dat de toate fetele, din care Bell se auzi cel mai tare:
"Da, sunt absolut pierduta !"Cand auzisera ce spusesera, exact aceleasi vorbe,izbucnira in ras cu gandul 'Ce aiurite putem fi uneori noi, fetele...'

OOC:Sper ca nu e prea stupid ceea ce am scris

[Kasumi Mikoto]

-Nu scrie nimic despre ce ni s-a intamplat acum...descoperi Polly.
-Asa credeam, dar a meritat sa incerc...Asta era! Kazu, anata no...Unshoo, kore desu?!
Sunt aproape sigura ca daca ar fi putut vorbi, Kazu ar fi zis:
"Mamifer semi-acvatic nenorocit, nepriceput, incompetent si aerian! Ai gresit drumul!".
Dar cum avea incapacitatea fo...nu, lipsa ...nu, nu, nici... Cum nu putea vorbi, nu facu altceva decat sa imi arunce o privire echivalenta celui mai colorat vocabular al unui om in viata.
-So desu! Da, ai dreptate. Summimasen, fetelor. Inapoi...Si aici la dreapta...
Magazinul de animale, pe dinafara cat o sufragerie, pe dinauntru, cat o gradina Zoo, se arata drept in fata.
-Ohayo, Hans, ce face sotia? l-am intrebat eu, vesela, pe vanzator.
-Bine face... Ma bate la cap sa invat Japoneza...
-De ce?
-Vrea sa plecam la Oosaka...
-Ei, pana atunci, am aici niste prietene care vor sa obtina un prieten pe viata .
-Nu vor fi dezamagite!
Fetele aratau de parca acum observasera cele peste 300 de animale care se plimbau libere prin incapere, intelegandu-se perfect intre ele.
-Nu par deceptionate! spuse Hans, entuziasmat. Cu ce va servesc, fetelor?

[Scarlett Soul]

Eram atat de impresionata, 300 de animale libere prin incapere nu era o gluma si totusi, stiam ca unul dintre ele va fi cu mine mereu...era ceva incredibil de crezut.
Ca sa nu mai fac oamenii sa astepte inutil numai ca eu sa-mi termin obisnuitele ganduri am zis:
"Sincer eu as vrea un lup,unul alb....."
La aceasta propozitie fetele pareau destul de socate, o fata ca mine sa vrea un lup?Ei bine adevarul este ca ma defineste, animalul asta este sufletul meu, nu pot tagadui asta.
De mirate,erau mirate,speriate, nici pe departe...asa ca le-am bagat un ranjet smecheresc si mi-am continuat drumul spre Hans, care era ocupat cu un pui de tigru, foarte simpatic.
"Deci...",am inceput eu..."Pot gasi pe aici pe undeva un lup alb ?"
Hans lua intrebarea mea putin in batjocora asa ca imi spuse:
"Crezi ca nu poti gasi printre atatea animale un lup?".Apoi rase cu pofta.
Spre norocul meu Kasumi imi sari in ajutor:
"Eu nu cred ca Crystal a vrut sa te jigneasca, numai ca este foarte agitata, ii este frica ca nu va gasi un lup potrivit.Serios Hans..."
"Bine, bine, imi pare rau ",recunoscu proprietarul magazinului si ma conduse spre locul unde se aflau lupii.Erau o multime, la prima privire pareau la fel, toti se jucau prieteneste, in afara de unul.Era un lup alb, superb,demn si puternic,care nu parea ca fuge de viata, dimpotriva o accepta.
"Il doresc pe acela",am spus eu din instinct.
"Numele lui este Kira", veni raspunsul.
" Il cumpar..."
"Bine acum cine era urmatoarea?....Cine mai vroia un animal?",intreba Hans.

[Kasumi Mikoto]

Lupul alb, eliberat, se uita in sus la Crystal, cu o oarecare urma de: Hai, nu serios...
Apoi se aseza langa cercetasa, acceptandtu-si noua stapana. Parea ca gandeste: Daca mi se intampla, inseamna ca asa trebuie. Si singura cale de a refuza ce iti ofera viata e sa refuzi viata cu totul, ceea ce e e o dovada de lasitate.
-Auzi, Hans? Daca, data viitoare cand ajung aici, iti aduc un pui de Dragon Komodo...?
-Sigur, sigur! Acum...Domnisoarelor, pe care din voi sa o servesc si cu ce? Apropo, se uita el la Crystal, vad ca tu si Kira va impacati. Pana acum, nici nu se clintea cand deschideam usa...Si era inchis pentru ca celorlalti le e frica de el. explica prooprietarul magazinului.

[Scarlett Soul]

OOC:mersi pentru continuarea povestii.....imi place

Lupul,mult mai destins ca inainte se apropie de Kasumi pentru cateva clipe...Nimeni nu stia despre ce era vorba.Era atat de aproape incat daca Kasumi s-ar fi straduit putin i-ar fi putut simti mirosul,dar Kira, netulburat inainta pana ajunse sa isi bage botul in buzunarul drept a fetei.Pe fata lui Kasumi se citi groaza, stiam ce era acolo...
"Kazu",striga Polly
Imi pasa de ce se intampla acolo,chiar imi pasa, asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am ordonat lui Kira:
"Vino aici, acum !",aveam o voce destul de blanda,dar cu toate astea foarte hotarata.
Spre surprinderea tuturor lupul veni la mine si o lasa pe mica Kazu in pace. De fapt acela a fost momentul in care Kira mi se daruise cu adevarat si nu era singura.De acum incolo in mine va fi o mica parte din ea si invers. Era un gand atat de placut...'De ce nu putea viata sa fie mereu atat de placuta ?',fu ultimul gand al meu.

[Kasumi Mikoto]

(OOC: Alo, copii, Kazu nu e o ea, ci un el )
-Multumesc. Auzi, Hans, lupii tai ce mananca? m-am intors eu spre vanzator cu repros.
-Aproape...orice.
-Aha...
M-am lasat in genunchi, ajungand la nivelul lupului, caruia i-am plimbat un deget prin fata ochilor, de la dreapta la stanga, apoi in sens invers. Kira s-a uitat la Crystal, gen: Asta ce mai vrea?
Dar eu eram sigra ca intelesese. Prrin asta, nu voisem sa ii explic ca "nu e voie", ci ii comunicasem ceva....la care nu fu prea receptiv...
Am respirat adanc, lasand sangele sa curga din mana dreapta, devenita strecuratoare, in mana stanga.
-Imi place Kira asta...am apreciat eu, fara sa fiu deloc nervoasa, sau suparata, sau sa fi incercat sa imi exteriorizez durerea fizica. Ba chiar speram ca lupul sa fie felicitat.
-Nu va uitati asa! Hans, vezi ce vor fetele, nu e mare branza. Si daca vi se pare, va invit la antrenamentele cu Fujizu-Sama... am zambit eu, sincera.

[Scarlett Soul]

OOC:scz...nu am vrut sa...o comfund