Lacrimi,durere sau stele?

[Scarlett Soul]

Se ridica.Putea simtii aerul rece al noptii, dar nu o mai interesa...

Se zvarcoli, se intoarse si in cele din urma inabusi un urlet in perna aflata langa ea.Era sfarsita,nu stia ce avea sa se intample cu ea,la un moment dat chiar se intreba"Oare se poate muri de atatea lacrimi?"Acest lucru o duse cu gandul departe,la ce lasase in urma,la amintirile dureroase ce le incuiase intr-un sertar ca sa nu mai iasa niciodata, dar uneori asta era singurul mijloc care sa-i aduca aminte de parintii ei.Fusesera niste Incuiati care niciodata nu ii dadusera libertatea de a alege,de a avea o cale diferita,numai a ei.Atunci hotarase sa plece...macar pentru o vreme, iar acum ca era libera nu stia pe ce cale sa o apuce, erau atat de multe...

In sfarsit avu puterea sa se scoale din pat,lacrimile ii inundau fata,iar si

iar.Constienta de asta isi spuse:"Crystal,trebuie sa incetezi,e deja prea tarziu,mult prea tarziu,poate exista alta cale de a rezolva lucrurile."Iesii, iar ceea ce vazu fu atat de magic-luna plina stralucea printre multimea de stele,parea atat de puternica.Crystal ar fi vrut sa stea acolo privind cerul pentru totdeauna,parea un puzzle al infinitului...Timpul isi iesi din matca,se simti a ca o pasare pe aripile vantului,era un sentiment atat de puternic, atat de departe de noi...

Deodata auzi ceva.
Trosc,Trosc,apoi liniste.Trosc,Trosc,apoi iar liniste.

Nu intelegea ce se intampla, dar in mod ciudat sunetul nu era straniu.
"De ce imi este totusi frica?",se trezi ea spunand cu voce tare.
"Iti este frica de adevar,de tine insuti".
Tresari cand auzi vocea venind de langa ea.

Era...

OOCoate continua oricine,sper sa va placa

[Philius Shacklebolt]

...Un baiat pe care-l vazuse in Camera de Zi a Cercetasilor. Era cam la fel de inalt ca si ea, poate putin mai mare, cu ochi caprui si par saten, cu o privire care spunea mai mult decat lasa sa se vada. Avea alaturi matura sa, un veritabil Fulger 2010, si o trusa de ingrijit cozi de matura. Fata isi daduse seama de unde provenisera zgomotele.
"- Ce vroiai sa spui inainte? De ce sa-mi fie frica de mine insumi?" intreba Crystal.
"- Privirea ta spune totul. Inca nu stii sigur daca venirea ta la Hogwarts e un lucru bun. Sie eu am trecut prin asta. Inca mai simt uneori ca viata ar fi mai usoara fara magie. Paradoxal, nu? Fata il privi interesata pe celalalt cercetas... Despre ce vorbea? Cum sa fie viata mai usoara fara magie?
"- Philius Sacklebolt" spuse acesta intinzand mana.
"- Crystal... Crystal Shirley" raspunse fata.
Trecura lungi clipe de tacere...
"- De ce iti ingrijesti matura la ora asta?" se interesa Cercetasa, mai mult pentru a sparge tacerea.
"- Exersez zborul pe timp de noapte. Visez sa ajung in echipa nationala, la Cupa Mondiala de Vajhat. Va trebui sa muncesc zi si noapte... Ok... Eu plec spre teren.... Ne mai vedem..."
Phil dadu sa iasa prin gaura de portret, cand:
"- Vreau sa te insotesc!" sopti Crystal entuziasmata.
"- Esti sigura?" incerca sa se asigure baiatul...

[Scarlett Soul]

"Da,sunt absolut sigura",vroia sa mearga cu orice pret,decat sa ramana singura si sa o surprinda iar bezna, trecutul si lacrimile...Nu mai bine mergea...oriunde.
Baiatul parea destul de matur,sociabil si surprinzator.Poate era un inger trimis sa o ajute, sau poate ea era cea care trebuia sa se ajute...
"Da,eu sunt...",se auzi o voce puternica,era a lui Crystal!!!
"Ce esti tu...da,acum esti tu,in sfarsit,nu mai esti fata care plange sub clar de luna."
'Oare imi putea citi gandurile sau eram eu atat de prostuta incat oricine ar fi putut sa ma citeasca.Asta era un lucru pe care trebuia sa il schimb la mine...',fu primul gand care ii trecu prin minte.
"Daca gandesti prea mult, strica!",ma preveni Phil razand .
"Da, poate ca ai dreptate,dar acum ar fi bine sa pornim..."
Pana acum nu sesizase ca in tot acest timp a stat si a privit adanc in ochii baiatului care nu se miscau de la ceva aflat in spatele ei.Era o lumina.
In peisajul sters se observa o casuta mica,de acolo provenea lumina.Ceva era atat de ciudat...Phil nu-i mai raspunse,se uita continuu la acea lumina. Parea ca simte un fel de atractie,pana cand....

OOC:Simt ca o sa iasa ceva dragut

[Layla Wong]

OOC: nu va suparati daca ma bag si eu


Linistea a fost intrerupta de un zgomot puternic.Suna ca si cum ceva ar fi cazut pe jos provocand o galagie infernala.Cei doi Cercetasi s'au intors speriati si au vazut ceva sezand pe jos.Repede au alergat depistand ce sau cine era in intuneric.
"Ce faci pe jos Layla?"intreaba Phil amuzat vazand'o pe fata sezand pe jos.
"Buna Phil!"zambi Astropufa prietenoasa tinadu'se de cap si aranjandusi parul giufulit.
"Ce s'a intamplat cu tine de arati in halul asta?"intreaba el izbucnind toti trei in ras.
"Exersam zborul cu matura.Maturile astea ma dispera...niciodata nu le pot controla fara sa ajung sa sparg vreun geam sau sa intru intr'un copac."
Dupa ce zisese oful ei razand in continuare,si'a luat privirea de la baiat si imediat a zarit o fata langa el.
"Si cine e prietena ta?"intreaba Layla.
"Sunt Crystal Shirley."se prezenta Cercetasa.
"Incantata."
"Si eu la fel."zise ea afisand un zambet pe coltul gurii.

[Scarlett Soul]

OOCarul giufulit, esti culmea....se vede ca esti neatenta, dar nu-i nimic

Nu o cunostea pe fata aceea,Layla, dar simtea de parca o stia de o viata.Ii se parea atat de sensibila, in adancul sufletului ei, atat de vulnerabila, incat daca ar fi suflat vantul cu putin mai multa putere atunci ar fi facut ravagii in sufletul ei...Layla isi dadu imediat seama ca Crystal o citeste, ca pe o carte deschisa asa ca inainte de a-i da fetei ragazul de a vorbi interveni, alungand gandurile profunde ale lui Crystal :
"Si in cele din urma voi doi ce cautati aici?"
"Pai,..."se balbai Phil..."Eu am gasit-o aici sezand si uitandu-se la stele, asa ca am ajutat-o sa revina putin la realitate."
"Da,intr-adevar m-a ajutat mult ",preciza Crystal fara a zice amanuntit despre ce era vorba.Nu vroia sa-i spuna astropufei totul, simtea ca nu e momentul potrivit, mesaj pe care si Phil il intelese.
Cineva rupse tacerea:
"Phil ce faci?",fu Crystal.Era socata de ceea ce vedea.

[Philius Shacklebolt]

Phil strapunse intunericul cu Fulgerul sau. Era simplu. Trebuia sa faca 10 ture de teren si 15 slalomuri. Dupa care, putea sa revina la colegele care il asteptau in tribuna Astropufilor. Era atat de bine sa cunoasca persoane noi.... Zen, Kasumi, Layla, Ronnie, Ashton si acum Crystal. Hogwarts ii oferea prietenii pe care nu i-a avut niciodata in Lumea Incuiatilor.
Terminase toate turele, iar acum facea primul slalom. Urca si cobora, urca si cobora.... In tot acest timp le auzise pe fete imprietenindu-se.... [ " Parintii mei sunt incuiati!", " Ma bucur ca am fost sortata la Astropufi".... ]
Treptat, aerul era tot mai rece si intunericul apasa tot mai mult. Era ca si cum toata fericirea si incantarea din lume disparuse... Dar nu, nu se putea... Dementorii fusesera exclusi din Azkaban... Cum puteau sa vina tocmai la Hogwarts? Dinspre coliba lui Hagrid se observau trei siluete infasurate in mantii fumurii. Nu mai avea de ce sa astepte. Putea lesina oricand.
"- Expecto Patronum!" striga Phil din toate madularele.
Un urs argintiu tasni din bagheta Cercetasului, caruia i se alaturasera....

[Scarlett Soul]

...Crystal si Layla, impreuna cu toata puterea lor magica.Aceasta situatie nu era una usoara, fiecare se astepta ca reactia sa fie a colegului, dar toti stiau ca fiecare trebuie sa actioneze, fie ca supravietuieste, fie ca nu.Crystal simti o atractie, care pana la urma putea fi fatala, aceeasi atractie pe care o simtise si Phil mai devreme, cand vazuse lumina...
Dar acum mantiile albe fluturau in vantul naprasnic, iar cei trei scolari stiau ca dupa ei venisera "mantiile fumurii".Adevarata intrebare era DE CE? Nu intelegea si poate nu va stii niciodata cu adevarat raspunsul, dar un lucru era clar trebuia sa actioneze,cu totii trebuiau sa o ajute pentru ca nu exista alta cale.
Pornira deci in calea spre lumina, vroiau sa infrunte raul si sa iasa invingatori.Cu acest gand pornira prin spatele caselor,tiptil,caci orice zgomot ii putea da de gol.Isi dadu seama ca facusera o greseala !

[Philius Shacklebolt]

Cum era doar in anul I, Patronusul lui Phil nu era destul de puternic. In aceeasi situatie erau si Layla si Crystal; animalele galopau un timp prin aer, dupa care se evaporau. Astfel, dementorii nu puteau fi inlaturati...
Chiar in clipa in care ajunsera in spatele caselor din Hogsmeade, cei trei fura gasiti de Dementori.... Erau aproape lesinati, nu se puteau gandi la niciun lucru fericit, cand salvarea lor veni de la....

[Scarlett Soul]

Salvarea lor veni de la Aerys.Era brunet,cu ochii mari,caprui si enigmatici, care nu lasau sa-i scape vreo emotie...trupui ii era robust, iar spatele drept, de unde Crystal desprinse ca baiatul era incordat, cum erau cu totii, de altfel...Nu ii placea sa admita, dar ii era frica,primul ei instinct fu sa se cuibareasca intre Layla si Phil, dar asta ar fi fost dovada de lasitate asa ca alunga rapid aceasta idee.In schimb se ridica in picioare si se duse la Aerys care nu astepta sa fie rugat si deja puse in functiune un Expecto Patronum,ceea ce incetinii inaintarea Dementorilor.Intre timp Layla si Phil se apropiara si schimbarea cateva vorbe cu Aerys:
"Pentru inceput cum te cheama",se pronunta Layla, desi nu era genul ei sa puna astfel de intrebari sarcastice.
"Aerys,numele meu este Aerys."
Phil simti ca baiatul astepta ceva multumiri asa ca se pronunta:
"Cred ca ar fi cazul sa iti multumim"
"Cred si eu",raspunse Aerys razand.

[Bell Evans]

Noapte..singurul moment din zi in care Bell lasa toate sentimentele sa ii inunde gandurile.
Era in casa matusii din Hogsmeade si se chinuia sa adoarma in patul cu etaj. Sora ei Rose dormea dusa deasupra ei, respiratia fiindu'i linistita, fara urme de neliniste.
Nemairezistand, fata se dadu jos din pat si merse la dulap. Scoase o pelerina lunga, neagra, si se acoperi cu ea, dupa care isi lua bagheta si cobori. Casa era scufundata intr'o mantie de intuneric si liniste, aproape nepamanteasca. Dar ceasurile de la miezul noptii incepura sa i se para mai bune ca cele dinspre dimineata, cand panica si nelinistea o cuprindeau din toate partile.
Hotarata sa faca o plimbare prin sat, Bell iesi din casa si o lua pe aleea luminata de razele blande ale lun ii. nInsa cateva glasuri speriate o facura sa tresara si sa isi intoarca privirile infrigurate spre un grup de langa casa.
"-Cine e acolo??" intreba cercetasa, ridicand bagheta aprinsa.
"-Bell?" intreba o voce cunoscuta.
"-Tu erai, Crystal" spuse cercetasa, rasufland usurata.
Se apropie de ea si vazu ca nu era singura.
"-Prieteni, ea este Bell Evans de la Cercetasi" o prezenta Crystal, iar fata zambi in semn de salut.