Children of the damned

[Alice Morris]

Dess, iarta'ma ca nu am comentat, dar am citit jumatate de capitol la ora de info iar dupa ce am citit si cealalta jumatate a venit mama si mi'a zis sa plec de la calculator
si comentez abia acum :-s sper ca nu te superi

deci, imi place foarte mult capitolul scena din parc cum observa ea fiecare persoana in parte si cand o suna tipul ala Matt parca o debulsoleaza total, o da peste cap, cel putin asta am simtit eu in timp ce citeam dar fiecare cu modul lui de gandire diferit.
Si imi place mult cum isi exprima parerea despre Kat...e foarte real abia astept un nou capitol
Next

[Bell Evans]

dess
nu am vazut capitolul asta
stiu, am fost idioata
dar l'am citit acum..si a fost prea tare
deci..pot sa zic next

[Helena Daphne Rose]

Desi am citit capitolul , nu am comentat aici. Shame on me!
Sa mai mentionez ca e bestial ca toate celelalte? Cu toate ca fiecare capitol are ceva unic.

Nu am mai stat acea ultimã orã la ºcoalã; nu mai doream,nu mai puteam sã stau printre niºte strãini.Nu mai puteam sã suport privirile apãsãtoare ale altor oameni rãsfrângându-se asupra mea.Ochii lor iscoditori,întrebãtori,scormonind fiinþa aceea ascunsã adânc în mine.

imi place cum ai descris aici
hmm...chiulit , huh?
Si ma intreb , oare ce e cu Katherine , caci am vaga impresie ca n-ai mai pomenit o replica de-a ei de ceva capitole bune
Droguri?Muscata de un vampir?Pune la cale un plan malefic de a distruge intreaga omenire? O.o

Anyway...next \m/

[Desiree Rose Goth]

Chapter 16-We can’t leave a broken world behind

Am respirat într-un ritm sacadat în timp ce o tãcere grea se lãsã peste peisajul idilic de varã timpurie.
Katherine nu ar veni niciodatã aici,am realizat eu înfrântã.Liniºtea somnolentã ce pãtrundea în apa limpede a lacului,copacii acoperiþi de un veºmânt generos de frunze…nimic din toate aceastea nu îmi aduceau minte de Katherine.Deºi avusesem o petrecere nocturnã(distracþie la pachet) aici cu aproape douã sãptãmâni în urmã.În sinea mea,sperasem cã o voi gãsi aici; nervoasã,istericã,bãtând cu piciorul în pãmânt.Însã dornicã sã fie într-un loc numai al ei,aºa cum aº fi fãcut eu.
Dar Katherine nu era aici.Iar eu mã înºelasem.
Unde naiba poate fi fiinþa asta?,m-am întrebat eu cu o amãrãciune deznãdãjduitã.Încercasem sã o gãsesc în toate locurile în care a umblat în ultimele patru sãptãmâni.Am mers peste tot ºi nu mai aveam idée unde sã o caut.
Desigur,dacã mi-ar fi venit atunci în gând,i-aº fi spus lui Matt cã o voi putea gãsi pe Kate numai dacã vroia ea sã fie gãsitã.
Doar dacã…
Doar dacã ea era într-un loc prea evident ca sã o caut acolo.Da,suna prostesc.Dar,totuºi…
Oare Matt încercase sã batã chiar la uºa casei lui Katherine?Pãrea îngrozitor de evident,chiar amuzant prin evidenþa lui.Dar chiar îmi venea sã îmi dau ºuturi mentale fiindcã nu m-am gândit la asta; de fapt,deja începusem sã-mi dau câþiva pumni.
Direcþia: vila aceea construitã în stil modern care era doar la câteva strãzi depãrtare.Slavã Domnului.Aproape mi s-au rupt teniºii pe care îi cumpãrasem cu doar o lunã în urmã.Iar asta era cea mai sadicã formã a ghinionului meu,sã rãmân fãrã papuci exact când aveam cea mai mare nevoie.
Desigur,toate evenimentele din ultimele câteva zile mi-au întors viaþa cu susul în jos.Nu mai exista ritmul acela constant,rutina plictisitoare,echilibrul dintre fericirea ºi durerea mea.Nu mai exista nimic.
Nici fiinþa mea ascunsã,nici dragoste…doar nimic.Doar un abis fãrã sfârºit,cu margini ascuþite,pãtate de sânge.
Întotdeauna am plãtit pentru fiecare clipã de fericire cu lacrimi amare.Am acceptat riscul aceasta ºi am suferit ca atare.Dar,acum,când schimbul nu mai este valabil,ce se va întâmpla cu mine,cu sufletul meu?
Voi fi distrusã în totalitate,fãrã ºanse de remediere?Parcã dragostea poate trece peste toate clipele grele.La mine de ce nu se aplicã regula asta?
Regulile jocului?Acum nu mai existã nicio regulã.Toate limitele au fost încãlcate,jucãtorii sunt pe cont propriu.Un haos total; cei ce pierd nu vor mai arunca zarurile niciodatã.
Toate persoanele mint.Dar dacã realitatea nu este mai mult decât o simplã minciunã?Cum sunã chestia asta?
Am oftat,grãbind pasul,nerãbdatoare sã ajung la casa Katherinei.Nu mã mai gândeam la toate motivele,toate piedicile; mã concentram doar la scopul meu.Atâta tot.
Mda,asta nu înseamnã neapãrat cã într-adevãr reuºeam.
Mã întrebam ce îi voi spune fostei mele prietene.M-am imaginat replicând direct: Naiba sã te ia,nu am avut niciodatã încredere în tine.Erai singura persoanã ce m-a acceptat ca ceea ce sunt,însã nu mai mult.A fost o prietenie de pominã.
Nu puteam sã zic aºa ceva.Am înghiþit în sec.În ciuda a ceea ce fãcuse,Katherine chiar a fost ºi este singura care încã mã acceptã.Din nu ºtiu ce motiv.
Speram sã reglez conturile cu diplomaþie; nici mai mult,nici mai puþin decât o conversaþie absolut normalã.ªtiam cã dacã Kate intervenea cu ochii ei de cãþeluº,nu voi mai avea nici o ºansã de reuºitã.Întotdeauna am cedat în faþa ºantajului ei emoþional.
În sfârºit,casa cu douã etaje.Am simþit cum nodul din gât devenea din ce în ce mai mare.Mereu fusesem laºã în astfel de situaþii ºi nu reuºisem niciodatã sã mã schimb.
Atât de multe gânduri ce nu mi le puteam scoate din cap…repetate la nesfârºit,un chin,o torturã eternã.Aº fi vrut sã fiu singurã,sã-mi dezvolt propria conºtiinþã.
Am împins cu miºcãri încete poarta de fier forjat.ªtiam din mai multe experienþe cã niciodatã nu era încuiatã,aºa cã nu mi-am fãcut multe probleme.
Teniºii mei târºâiau pe pavajul din piatrã,iar ºireturile atârnau inerte.Din reflex,m-am aplecat sã le leg,încercând sã trag cât mai mult de timp.
Când m-am ridicat,mi-am dat seama cã nu mai aveam niciun motiv sã zãbovesc prin jur.M-am certat pentru prostia mea; nu aveam curajul sã încep o conversaþie banalã cu fosta mea prietenã.Asta ar trebui sã fie un simplu rahat pe lângã câte îndurasem eu pânã acum.Da,exact.
Oare chiar era acasã?
Am mers hotãrâtã în dreptul uºii de sticlã.Am bocãnit cu o încãpãþânare aproape disperatã,sugerând astfel cã aveam intenþii destul de serioase.
Uºa se deschise de parcã ar fi fost o frunzã îngãlbenitã pe aripile vântului.Uºor…fãrã intervenþia nimãnui.Nicio persoanã nu era în spatele sticlei cu reflexii aurii.
Am ridicat din umeri ºi am acceptat faptul cã într-adevãr ciocãnisem cam tare.Am pãºit cu un aer atent în casã,pe parchetul de stejar.
“-Katherine?”
Întrebarea mea nu primi rãspuns.
Mã simþeam ca în visul acela pe care îl avusesem chiar în dimineaþa când am întâlnit-o pe Kate.Strigasem ºi atunci,pe altcineva…însã nu primisem rãspuns.
Senzaþia de deja-vu devenise aproape ucigãtoare; ardea precum otrava în venele mele,obligând bãtãile inimii mele sã adopte un ritm mai rapid.
Însã acela fusese doar un vis,în timp ce acum mã jucam cu realitatea.
“-Kate?”
ªoapta mea nu fusese decât o îngãimare de cuvinte fãrã sens,pe care nu le auzise nimeni.
Am mers încã un pas,investigând din priviri canapeaua din piele neagrã,mãsuþa de cafea cu trei picioare ºi plasma ce stãtea pe podea,dezasamblatã.Totul era modern; începând de la tablourile în nuanþe vii de pe pereþi pânã la perdelele din brocart viºiniu.
Din cauza unui singur lucru nu plecasem pânã acum ; Katherine era aici,trebuia sã fie aici.Da,era ceva total iraþional sã ai simþiri de genul acesta,dar pur ºi simplu asta îmi dicta fiecare fibrã a corpului meu.
Am decis sã trec prin toate camerele,doar ca sã vãd dacã era cineva.ªtiam cã pãrinþii lui Kate erau plecaþi într-o vacanþã în….Haiti(De fapt nu.Era într-un loc însorit,cu plajã ºi distracþie,dar nu în Haiti.Prea exagerat.),deci nu aveam cum sã dau de ei pe aici.
Uºa nu era încuiatã,deci era logic ca sã fie o persoanã în casã.Doar dacã Katherine nu avea amnezie,pe lângã personalitate dublã.
Dupã ce am cercetat bucãtãria ºi baia de jos,am urcat scãrile de mahon spre primul etaj al casei.M-am uitat în sus,de parcã mi-ar fi fost fricã ca tavanul sã îmi cadã în cap,exact ca in vechiul meu coºmar.Cât de patetic de stupidã puteam fi uneori.
M-am uitat din obiºnuintã pe prima fereastrã ce mi-a apãrut în cale.Cerul era acoperit de nori albaºtri spre gri,iar ploaia plângea cu îngânãri tãcute.
Ceva nu era în regulã.
Necunoscutul mi se înfãþiºa în faþã,un abis fãrã fund,iar eu pãºeam direct în el.ªi cãdeam,cãdeam…
Uºa camerei lui Katherine era larg deschisã,iar eu am luat lucrul acesta drept invitaþia ei personalã.
“-Kate…”
Dar de data aceasta cuvintele ei mi-au ieºit în faþã.
Cuvinte tãcute,ce nu doreau sã vorbeascã.
Am intrat în dormitor,aproape fugind,atingând în nebunia mea un pliculeþ de pe noptierã ;conþinutul ei alb se împrãºtie peste tot în jur.
“-Kate,nu…ce ai fãcut?”
Abia atunci am inþeles semnificaþia coºmarului meu.Durerea din sufletul meu,sentimentul de sufocare,frica ce galopa în trupul meu…era exact ce simþisem în ziua aceea,în care mi s-a hotãrât soarta, în mod inconºtient.
ªi orice aº fi spus acum…nimic nu mai avea rost.
Se terminase.Zarurile au fost aruncate.
Iar cineva a pierdut.
Faþa Katherinei era la fel de palidã precum reflexiile translucide ale unei fantome.Deºi ochii ei erau întredeschiºi,puteam vedea o nuanþã albãstruie,goalã,dar plinã de amãrãciune.Corpul ei,trântit pe podea,zãcea într-un unghi nefiresc.
“-Nu…”
Nu era posibil aºa ceva.
M-am pus în genunchi,mi-am pus capul pe pieptul ei ºi doar am ascultat.
Secundele treceau agonizante,însã inima ei nu mai bãtea.

~~~~~~~~~~~~
Scuzati eventualele greseli.
Si sper ca v-ati obisnuit cu macelarirea in masa
Helena,felicitarile mele,ai ghiciit

[Alice Morris]

wow...deci...nu stiu, e prima oara cand chiar nu stiu ce sa zic, prima oara cand un capitol scris de tine ma lasa complet fara cuvine
deci, e absolut genial, de nota 10, imi place tot, cap coada, si in prima parte a capitolulului, inainte de a intra la Kate in casa imi aminteste Vivian de cum sunt eu in unele momente, iar dupa ce si'a amintit de cosmar, m'a tinut cu sufletul la gura, si imi aminteam franturi din capitolul cu cosmarul propriuzis...a fost foarte surprinzatror finalul, nu inteleg gestul nebunesc a lui Kate, poate vom afla in capitolele urmatoare si ador felul tau de a macelari oameni e pur si simplu genial

[Bella Emily Rose]

Normal ca ne'am obisnuit
Numai tu poti avea o minte atat de . malefica
Si dupa cum ti'am mai spus , esti G-E-N-I-A-L-A .
Pana si titlul capitolul e bestial , si de continut nu mai vorbesc .
De abia astept sa pui nexturile si la celelalte ficuri
Si . Felicitari din nou

P.S. : I'm your number one fan

[Helena Daphne Rose]

Ah...Alice si eu am avut aceleasi ganduri si sentimente ca tine cand am citit
Deci...e prea tare, pe capitolul asta scrie "the best".
Si merci. Pff...latura mea de detectiv nu da niciodata gres (gata, gata...incetez de pe acum)

omfG , Katherine e data oficial disparuta. Cum de n-a ajuns pe OTV? Vom vedea/citi noi si asta..:> Dar cred ca am ghicit deja, desi nu sunt sigura care dintre variante e cea corecta.
A ajuns vampirita? Sper ca nu o drogata..

Întotdeauna am cedat în faþa ºantajului ei emoþional.

Too bad for her.

uote]ªtiam cã pãrinþii lui Kate erau plecaþi într-o vacanþã în….Haiti(De fapt nu.Era într-un loc însorit,cu plajã ºi distracþie,dar nu în Haiti.Prea exagerat.)

Pai da in haiti a fost cutremur si si-au cam pierdut din farmec peisajele, cine stie cat o sa mai utilizeze americanii HAARP. O.o


Ah...drogataaa.... Si a mai si murit
Ihi..sper ca povestea nu se termina chiar aici, vreau ca ea sa faca pe detectivul si sa descopere de ce (si din cauza carui tampit mai ales) Kate a ajuns sa ia droguri

Mi-a placut la nebunie capitolul

[Desiree Rose Goth]

Helena,nu e nimic supranatural in ficul acesta.Si nici in celelalte...deocamdata Deci no vampires.
Si nu,nu se termina asa de devreme Mai sunt vreo 20-30 de capitole

Ihi..sper ca povestea nu se termina chiar aici, vreau ca ea sa faca pe detectivul si sa descopere de ce (si din cauza carui tampit mai ales) Kate a ajuns sa ia droguri

Sper sa va lamuresc in capitolul urmator Va las in suspans.
Ma bucur ca v-a placut capitolul

[Helena Daphne Rose]

Nimic supranatural..bine atunci, deci chestia asta ma face sa visez ca s-ar putea intampla asa ceva si in viata reala Love it.
20-30 capitole? OMG, I'm in Heaven Suspans la greu, like always..
Next in curand

[Bell Evans]

Dess
cand primim si noi next??
hai ca am stat destul in suspans