Vesnica problema

[Bell Evans]

"-Ok, merg" spuse baiatul, dintr'o data.
Bell si Helena se privira uimite, dar Zoya spuse:
"-Finally!"
Se strecurara toti patru sub pelerina invizibila si deschisera usa salonului. Iesira in hol, dupa care isi indreptara pasii spre domenii. Scarile protestau la atingerea pasilor firavi, ce incercau sa nu faca zgomot.
Ajunsi afara, fura invaluiti de razele blande ale unei dupa-amiezi perfecte.
"-Stiti..ma doare piciorul groaznic" murmura Bell, cu o grimasa.
"-Off, Bellyshor, ce facem noi cu tine" spuse Helena.
"-Nick, du'o in spate!" murmura Zoya. Baiatul o privi ciudat, dupa care se indrepta spre Bell.
"-Nu trebuie sa faci asta!" spuse aceasta, cand se trezi in spatele lui.
"-E ok.." sopti baiatul.
Helena si Zoya incepura sa rada.
"-Ce e asa amuzant??" intreba Nick, sarcastic.
"-Bell stai bine acolo?" intreba Helena, ignorand spusele lui Nick.
"-Sunt ok" sopti cercetasa, usor incomodata.
Curand, soarele disparu iar lumina rosie care cuprindea marginea lumii devenea trandafirie. Deasupra, cerul isi schimba culoarea din azuriu intr'un albastru cenusiu, ca de onix, si linistea nepamanteasca a asfintitului se intintdea pe nesimtite in jurul lor. Valuri de umbra alunecau in pasi de dans prin atmosfera, purtand cu ei mireasma inserarii..

[Helena Daphne Rose]

Luna argintie era insa ascunsa dupa nori. Deocamdata. Ajunsi in fata usii de la coliba lui Hagrid , Zoya ciocani , iar semi-uriasul simpatic le deschise.
"-Buna seara dar cine.."mormai el in timp ce Colt incepu sa latre. "D-d-ar ce faceti voi aici? Nick , ce cauti aici??"tuna el.
"-Eh...umm.."reusi baiatul sa spuna insa Hagrid il trase repezit inauntru.
"-Oh , Doamne!"isi spuse Helena si isi dadu o palma. Facea asta numai cand uita ceva si cand incerca sa se dezmeticeasca. Cele trei fete intrara speriate , iar Zoya le sopti cu glasul tremurat:
"-Am uitat de luna plina..."
"-Si eu am uitat complet..."murmura Bell cu privirile ingrijorate in pamant. Hagrid il certa pe Nick acum. Cu toate ca isi lua potiunea Lupis , tot se transforma in varcolac.
"-Imi pare foarte rau , insa voi trei sa va intoarceti la castel. Acum!"le spuse Hagrid serios si hotarat. Fetele plecara de indata in linistea noptii. Cele doua surori o sprijnira pe Bell si ajunse inauntru , rasuflara usurate. Insa Bell , tremurand ,intreba:
"-Puteti sta cu mine in Aripa Spitalului? Probabil ca madam Pomfrey m-a si cautat disperata..."
"-Normal ca o sa stam cu tine!"spuse Helena tensionata.
"-Nu o sa te lasam singura."completa Zoya.
"-Nick a ramas cu Hagrid?"intreba Bell soptind.
"-Probabil ca da.."ii raspunse Zoya.
In Aripa Spitalului , infirmiera o astepta linistita pe Bell. Le vazuse pe fete pe fereastra cand veneau spre castel...

[Bell Evans]

"-Excursie la Hagrid in miez de noapte cu luna plina, nu? Foarte interesant!" mormai asistenta, de indata ce fetele intrara in salon.
"-Nick a insistat sa mearga" spuse Zoya, asezand'o impreuna cu Helena pe Bell.
"-Si tu, domnisoara Evans, cu piciorul luxat, ai chef de escapade nu?!" zise femeia, analizand glezna fetei. Se umflase mai tare.
"-Vei sta mult in spital, daca ti'a trebuit plimbare" anunta Madam Pomfrey.
"-Nick" sopti Bell. "S'a transformat..si e cu Hagrid" continua ea.
"-Ma voi duce imediat la el.." ofta sora medicala, iesind din salon.
"-Oare e bine'?!" intreba Helena, usor alarmata.
"-E numai vina noastra..el nu vroia sa mergem la plimbare" spuse cercetasa, cu o urma de regret in glas.
"-E ok..totul va fi bine!" spuse Zoya, zambind.
"-De unde sti?!" o intreba Helena, mirata.
"-Nick a luat potiunea..se va transforma in varcolac, dar va fi calm si isi va reveni in curand" chicoti viperina.
"-Si de ce razi?!" o intreba cercetasa, usor enervata.
"-Ar trebui sa va fi vazut fetele..Bell, parca picase cerul pe tine. Iar tu surioara, parca ti'a furat cineva imaginatia pentru farse" spuse Zoya.
Cercetasele zambira.
"-Si acum, ce facem?" intreba Bell, vioaie..

[Helena Daphne Rose]

"-Pai...noaptea asta stam cu tine."spuse Helena.
"-Dap , gasim noi ceva de facut..."murmura Zoya.
"-Sper ca Nick e bine"sopti Bell ingandurata , uitandu-se spre fereastra deschisa. Ca in fiecare seara , licuricii incepeau sa cante iar dintr-un loc nu prea indepartat se auzi prea-bine cunoscutul latrat al lui Colt.
"-Deci...acum ce facem?"intreba inca odata Bell mai vesela.
"-Vad ca asta e referenul vostru dintotdeauna! Hmm , surioara , tu ce zici?"
"-Pai...uh , umm.."incepu Helena dar sfarsi printr-un chicotit.
"-Am inteles."spuse sarcastic Zoya.
"-Eu ma gandeam sa povestim , ca sa mai treaca timpul"propuse Bell.
"-Buna idee!"concluziona Helena.
"-Dar despre ce sa povestim?"intreba Zoya.
"-Despre intamplari mai mult sau mai putin amuzante."
"-Incep eu!"spuse ranjind Helena.

[Bell Evans]

"-Sa te auzim" chicoti Bell.
"-Pai..imi aduc aminte ca am fost in vacanta de Paste la bunici. Si mama a insistat sa ramanem acolo peste noapte. Dar eu nu vroiam, abia asteptam sa ma intorc acasa" incepu Helena.
"-Dap, si eu as fi facut tot asa in locul tau" o intrerupse Bell.
"-Dar stai asa, eu unde eram!?" intreba brusc Ronnie.
"-Aaa, cred ca ai ramas acasa" murmura Helena.
"-Nedreptate" spuse Bell, incepand sa rada.
"-Sa stii ca da" o aproba Helena. "Deci, vroiam sa ma intorc. Asa ca in miez de noapte, m'am furisat afara. Spre hambarul unde isi tinea bunicul maturile. Dar m'a prins tata" sfarsi Helena.
"-Clar" chicoti Bell.
"-Si ce ai facut?!" o intreba Ronnie.
"-I'am zis ca vroiam sa merg la baie..doar ca eram pe pragul de afara" raspunse cercetasa, razand.

[Veronique A. Dupont]

"- OK" spuse Ronnie printre chicote "Urmez eu"
"- Hai, lumineaza-ne" o indemna Helena ironica
"- Sti prea bine ca pe mine tata m-a antrenat de mica sa fac vraji, sa zbor etc. Ei, eram la o lectie de zbor, si dupa cum stiti prea bine echilibrul aerian nu este punctul meu forte, iar tata m-a pus sa zbor foarte sus, iar apoi tipa la mine sa accelerez. Presupun ca stiti urmarea, eu am cazut de la foarte multi metri inaltime fta de sol, iar apoi o luna am luat potiunea aceea dezgustatoare pentru repararea oaselor" povesti Ronnie
"- Este atat de ciudata povestea incat nu stiu daca sa rad sau sa plang" comenta Bell

[Helena Daphne Rose]

"-Oh,sa stii ca dupa ce ti s-au vindecat oasele am simtit ca-mi lipsesc vaicarelile cuiva"spuse Helena ranjind. Ronnie se uita serioasa la ea iar dupa 3 secunde izbucnira in ras amandoua.
"-Ok,ok..acum e randul meu"zise Bell.
"-Te ascultam"murmura Ronnie.
"-Deci...in vacanta de Craciun eram toata familia acasa. Aici ma refer si la rude. Iar eu aveam cred...cam vreo 7 ani iar Rose ma batea la cap cu matura ei de jucarie. Ne ciondanim noi ce ne ciondanim acolo pe scari ca pana la urma am reusit sa ma impiedic si sa aterizez pe masuta de langa ceas."povesti ea amuzata.
"-What? Imi imaginez ce fiasco total a fost.."comenta Helena razand.
"-Chiar a fost! Stati ca nu v-am spus inca partea cea mai tare. Cand am cazut pe masuta,stiu ca a sarit carafa cu pahare cu suc in capul matusei -pe care nu prea o aveam la inima- ce statea pe fotoliu..Inca nu pot uita faza aceea"spuse cercetasa amintindu-si nazdravaniile facute.
"-Tipic pentru Bell"concluziona Ronnie.
Helena chicoti. Era o atmosfera vesela; chiar perfecta pana cand se auzi un urlet infiorator de afara...

[Bell Evans]

Bell tresari, speriata.
"-Nick" sopti ea, cu ochii mariti de groaza.
"-Nu..nu cred ca s'a intamplat nimic, trebuie sa fim calme" incerca Helena sa o linisteasca.
"-Nick..Nick are probleme" spuse cercetasa, panicata.
"-Bell, Madam Pomfrey si Hagrid sunt cu el, noi trebuie sa stam aici" spuse Ronnie, incurcata.
Bell se ridica cu greu din pat si se indrepta spre geam.
"-Domnisoara, tu ar trebui sa stai in pat. Glezna aia nu arata bine deloc!" o ameninta Helena.
Luminile de la coliba uriasului erau aprinse, iar in fata casutei se puteau distinge usor doua siluete.
"-Daca patesc ceva..e doar vina mea" spuse Bell, printre lacrimi.
"-Ai probleme? De ce sa fie vina ta?!" intreba Ronnie, socata.
"-Pentru ca eu am vrut plimbare..desi era luna plina" ofta cercetasa.
"-Toate am vrut plimbare" o corecta Helena.
"-Dar totusi.." replica Bell.
"-Uite, eu zic ca sunt bine" incerca Ronnie sa calmeze atomsfera.
Cercetasa lasa un alt oftat sa scape, dupa care se lumina brusc la fata.
"-Stiu" spuse ea, printre lacrimi.
"-Cercetasa are o idee?" chicoti Helena.
"-Am sa'i trimit lui Nick un patronus..vorbitor" murmura Bell, in timp ce deschidea fereastra..

[Helena Daphne Rose]

Bell sopti Expecto Patronum, iar dupa cateva secunde in care numai cateva fasii argintii iesira din bagheta, aparu veverita sa de zapada. Aceasta ii sopti:
"-Du-te la Nick si asigura-te ca e bine" iar patronusul zbura pe fereastra, indreptandu-se spre Padurea Interzisa pana cand deveni un punct alb si luminos.
"-Eu tot cred ca n-ar trebui sa ne alarmam"zise Helena.
"-Total de acord"completa Ronnie care o privea cu compasiune pe Bell. Fata incuviinta si zambi, imbarbatata de cuvintele surorilor Rose. ( ) In scurt timp, patronusul aparu inapoi si veverita dadu din capusorul ei in semn ca Nick e bine. Tinea chiar si un biletel care era clar de la Hagrid, dupa scrisul mazgalit si grabit.

Nick e bine, nu te ingrijora.
De la Hagrid.

Bell rasufla usurata, iar Ronnie spuse chicotind:
"-Vezi, ti-am spus ca o sa fie bine!"
"-Dar tu nu, Batman, Batman!"rase Helena.

[Veronique A. Dupont]

"Hai sa mergem sa-l vedem"
"Bine, mergem sa-ti vedem iubitelul" zise Ronnie razand si imbrancindu-si sora
"Ce vrei sa zici?" intreba Bell afisand o privire furioasa
"Nimic. Ronnie doar sugera ca v-ar sta de minune impreuna"
Bell se inrosi la fata si-si intoarse privirea.
"Haide sa mergem" sugera Ronnie
Fetele se ridacara din pat si pornira inspre coliba lui Hagrid.
"Ce intuneric e afara" se planse Ronnie
"Normal, doar e noapte" tipa Helena