La peron

[Oliver C.S. Queen]

Enchanting se urca in tren cu speranta de a vedea pentru prima data maretul castel Hogwarts chiar de era putin inspaimantat cu candul ca numele sau seamana cu cel al Viperinilor ..isi zise.

-Doamne sper sa nu ma puna la Viperini
Din dreapta lui un spiridusi aparu si ii spuse pe un tot sarcastic.
-E si ce ...ce nu iti place la Viperini,sunt puternici isteti si iscusiti in magi.

Find din ce in ce mai speriat si uimit ,raspunse!

-Hei de unde ai aparut.
-Si cine esti??

Spiridusul artagos ii raspunse iar pe tonul sfidator!

-Pff..eu sunt Laffy spiridusul intelept.

Chiar atunci un profesor trecu pe culoar.Si spiridusul disparu!
Baiatul isi spuse in gand iar!

-Sper sa ma descurc oriunde ma va selecta Jobenul Fermecat!

[Ema Snow]

Inca eram uimita de faptul ca bariera nu se inchisese, iar acum stateam pironita locului, holbandu-ma la trenul pregatit sa plece in orice secunda.
- Hai, urca! imi spuse tata, in timp ce se indrepta cu bagajele mele.
- O sa-ti scriem! Succes la scoala! mi-a strigat mama, imediat ce sarisem in tren.
Le-am zambit amandurora si le-am facut cu mana. M-am rasucit pe calcaie si mi-am cautat un loc liber.

[Jessica F. Jersey]

Abia astept sa ajung la Hogworts..
gandeam eu in timp ce mama tinea ritualul obisnuit:
-Sa fii cuminte , sa inveti bine si sa ne scrii in fiecare seara. Sa stii ca mamica si taticul o sa fie mereu cu gandul la tine, scumpo!
-Mama..imi pare rau sa-ti amintesc dar nu mai am 5 ani , am spus dandu-mi ochii peste cap.
Trenul ajunse.
-Pa , mama,pa tata! O sa-mi lipsiti! am spus urcand in tren.
Le faceam cu mana , privindu-i pe fereastra.O lacrima calda imi traversa obrazul cald.

[Ema Snow]

Tintuita locului parca din nimic, m-am uitat iar pe fereastra, privind peronul. Am cercetat persoanele, dar nu i-am gasit nicaieri pe ai mei. Ma simteam putin trista, deoarece sora mea nu venise sa-si ia la revedere. Era prea ocupata cu studiile. Am oftat. M-am uitat in jur si am vazut o fata foarte draguta. Avea lacrimi aproape uscate pe fata. M-am apropiat incet de ea.
- Esti in regula? am intrebat sfioasa.

[Jessica F. Jersey]

-Da , sunt , am raspuns rapid.
Am privit-o pe fata cea noua. Parea de incredere.
-Pai..abia astept sa ajung la Hogwarts. Dar totusi, nu am mai fost niciodata atat de mult timp despartita de ai mei.
Am ridicat din umeri ,apoi am zambint larg.
-Eu sunt Jessica, dar poti sa-mi spui Jess.
-Emma, incantata! raspunde ea vesela.
-Si , cum crezi ca va fi?

[Ema Snow]

Deja incepeam sa ma simt in largul meu. Se pare ca imi voi face o noua prietena.
- Hm... Pai o sa fie ceva uimitor! am ras. Din cate am inteles de la sora si de la parintii mei, ei au avut parte de ani... linistiti. Nu cred totusi ca asa ceva este posibil. Pana la urma, e vorba de magie!
Deveneam din ce in ce mai incantata, gandindu-ma la ce urma. Imi voi face prieteni, voi invata multe, ma voi distra, eram sigura de asta.
Am clatinat repede din cap, realizand ca eram prinsa intr-un vis cu ochii deschisi. Am zambit rapid.
- Ce parere ai despre viitorul ce ni se deschide?
Am ras usor cand mi-am dat seama cat de ciudat sunase intrebarea mea.

[Jessica F. Jersey]

-Sa fii la Hogwarts este o adevarata onoare. Adica , cel putin pentru mine, am spus oarecum razand. Este inceputul unui viitor stralucit , inceputul unei cariere de Magician Desavarsit.Unii oameni nu au idee de cat de tare este sa ai sansa asta.Bineinteles, daca esti menit cu puteri si cu talentele acestea. Stii, sunt foarte norocoasa ca am ocazia sa fiu Vrajitoare, am spus zambind.
Apoi am privit pe fereastra trenului.
-Si...mai spune-mi ceva despre tine!

[Ema Snow]

Am rasuflat usurata in sinea mea. Nu mi se parea ca eu sunt singura... euforica intr-un fel sau altul la ideea de a studia la Hogwarts.
- Hm... Pai... Locuiesc in Londra. ste aproape de serviciul mamei, ea este un doctor... Incuiat. Nu este vrajitoare, dar este o persoana minunata si cea mai buna mama din lume! Ei... asta pentru mine. In general, mama fiecaruia e cea mai buna, nu? am chicotit. Tata lucreaza ca auror, asa ca nu il vad prea des. Iar sora mea... Ei bine, sora mea inca isi gaseste timp sa se ciondaneasca cu mine din cand in cand! am ras, gandindu-ma la ultima noastra "lupta". Nu am crescut prea mult in lumea vrajitoriilor. Da, am stiut de ea si veneam aici fiecare data cand sora mea avea nevoie de rechizite sau cand lua trenul.
M-am uitat la Jess. Am zambit stramb.
- Stiu... sunt cam plictisitoare...

[Jessica F. Jersey]

Am facut ochii mari.
-O nu, cum poti sa crezi asta?! Fiecare persoana are povestea sa si este original in felul sau.
Dupa cateva secunde de liniste, am indrebat-o curioasa:
-Londra , deci...Copilaria mea mi-am petrecut-o in New Jersey, iar apoi m-am mutat in Londra, fiindca sor'mea are probleme cu ficatul si...stii tu, a trebuit sa fie dusa la un doctor mai bun. La un specialist, am explicat schitand un zambet trist.

[Ema Snow]

- Oh... Imi pare rau sa aud asta! Sper... de fapt,nu. Sunt sigura ca totul va fi bine in final! am zambit incurajatoare.
Totusi, nu mi-am putut stapani curiozitatea.
- Cum e acolo? In New Jersey? Nu am fost niciodata. Parinti ocupati... am adaugat gesticuland intr-un mod ciudat.
Mi-am aruncat privirea pe fereastra. Am ramas usor socata in timp ce nste ochi mari cercetau trenul din spatele unui tufis. Am clipit des, iar ochii au disparut. Mi se pareau cunoscuti... M-am intors spre Jess.