Plimbare cu o noua prietena

[Kasumi Mikoto]

OOC: In acest post, Kasumi incepe in sfarsit sa semene cu ce am descris eu la sala de pimire...
BIC:
Toamna se plimba prin Hogsmade ca la ea acasa, lucru care imi dadea impresia ca anotimpul atat de drag mie era la fel de posesiv ca Ava.
Puma isi scutura, nervoasa, funigeii si frunzele uscate de pe spate. Se invartea in jurul meu, and la o parte cu laba castanele care ii apareau in fata, zvarlite de castanul salbatic, care se rusinase ca-i sunt zburlite fructele rotunde de care era doldora. Ma asezasem pe caldaramul care, odata cu aparitia aproape subita a caldelor culori tomnatice in Hogsmade, dragul meu Hogsmade, parca nici nu mai era atat de cenusiu. Gardul de lemn, din spatele caruia obisnuia sa imi zambeasca o pajiste verde stropita de albastrul luminos al toporasilor despartea acum de drum o amestecatura de nuante de auriu si verde stins, lucru care, in ciuda faptului ca preferam privelistea pajistii primavara, nu imi displacea, totusi, cat de putin. Ava parasise undeva cu vreo 3 metri in spate indispozitia pe care o avusese mai devreme, si acum incerca sa manance castane si sa prinda din aer funigei. Cat era de mare, parea un pui de cateva luni...
-Nu te prosti...
Invarteam, absenta, pe un deget, un cutit de vanatoare cu lama de argint si maner de os. Prea ma chinuisem sa fiu simpatica si copilaroasa pana acum, asa, de dragul prietenilor mei. Ava a suflat nervoasa un puf alb care ii intrase in gura cu de-a sila. Tresari brusc. Auzise ceva. Asta m-a pus instant in garda. Am strecurat mana in buzunarul chimonoului dupa acele lungi, cu doua varfuri, pe care le manevram foarte usor si am invartit cutitul pe degete ca sa il orientez cu varful inainte si sa il las, totusi, ascuns, pe jumatate, in maneca. Eram foarte suparata pe mine insami ca nu auzisem zgomotul asta inaintea Avei, dar, in orice caz...
Ah, ce ma plictisisem sa joc fata neindemanatica si distrata. Oricine venise aici, chiar daca nu sa atace, avea sa ia la cunostinta ca nu imi las garda jos nici cand pare ca o fac.
Atunci cand figura persoanei care iscase acea cadenta monotona a pasilor sonori pe caldaram aparu la orizont, unul din ace aproape ca imi zbura din mana, in ofensiva. Apoi am sesizat: Era sefa casei mele. Cu un zambet incurcat, dar nu vinovat, am pitit frumusel acele la loc si am lasat cutitul de vanatoare sa imi alunece in maneca chimonoului. Nu prea puteam sa atentez la orgoliul si sanatatea fizica a unuia din varfurile ODS... M-am asezat inapoi la umbra castanului, urmarind-o pe Rosalie, care se apropia, dar nu ma vazuse inca.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma plimbam cu pasi marunti prin Hogsmeade . Ma gandeam ca avea sa fie o zi minunata de toamna. Afara era superb ,totul era de un verde pasnic,dar in acelasi timp si mohorat. Deja aparuse auriul acela care in fiecare toamna apare pe frunze. Totul era minunat,eram atat de aprofundata in gandurile mele incat nu prea observam cine era prin jurul meu. Ma uitam la cerul senin,dar in acelasi timp precaut... Speram sa nu urmeze o ploaie astazi,doream sa fie o zi perfecta,o zi pe care o voi tine minte ca un inceput deosebit de toamna. Apoi am dat usor de ceva,care mie mi se parea a fi un animal. Cand m-am uitat in jos,am vazut o puma,parca,care arata splendid. Era de culoare bej,dar nu ca oricare alta,era mai speciala,sau cel putin asa mi se parea mie. Bufnita mea,Sabri,care statea pe umarul meu s-a speriat cand a observat ca m-am oprit,dar intr-un final am calmat-o eu.Uitandu-ma in dreapta pumei am observat-o pe Kasumi,o fata de la Ochi-de-Soim,casa din care faceam si eu parte,care mie mi se parea foarte de treaba.
Sperasem ca nu o deranjez ,i-am spus,,buna,, .A dar din cap si ea in semn de salut. Apoi m-am aplecat din nou catre puma,parea atat de blanda,dar in acelasi timp si atat de decisa sa isi apere stapana cu propria viata. Aveam acel sentiment ca puma se intelege atat de bine cu Kasumi,cum sunt si eu cu Sabri,bufnita mea. Am zambit calduros si am mangaiat puma pe crestetul capului. S-a uitat la Kasumi,parca intreband-o daca sa ma atace sau nu. Pur si simplu m-am emotionat,parea atat de loiala. Un animal mereu iti poate fi un prieten bun. Mi-a curs o lacrima pe obraz,fiindca mi-am amintit de fosta mea puma,pe nume Asla. Imi era atat de dor de ea. Si ea era asa de apropiata de mine,o iubeam atat de mult,dar a murit. Cat am plans eu atunci.. M-am asezat pe o banca langa Kasumi,speram sa nu se supere pe mine,oricum as fi plecat daca ar fi zis acest lucru. Deodata mi-am amintit de Jake,care murise de curand,lacrimi mi-au curs din nou pe fata,lacrimi de suferinta,dar deodata am avut impulsul sa ma opresc fiindca imi propusem sa plec de la Hogwarts,pentru a avea o zi de recreere,pentru a mai imi lua gandul de la el. Daca as fi ramas in camera singura,as fi innebunit.Apoi amintindu-mi ca nu sunt singura acolo m-am uitat la Kasumi si i-am spus cu un zambet calduros pe fata:
-Ce mai faci tu?

[Oliver C.S. Queen]

...

[Kasumi Mikoto]

Intrucat refuzati sa remediati eroarea la cererea scrisa facuta de mine personal, gasesc de cuviinta sa nu va iau in considerare postul.
BIC:

-Watashi ne? Saa... Genki desu... am raspuns, placid fara vreo intentie sa traduc fara sa mi se ceara. Ava, Nande e, amakui desu ka?
Puma scoase un marait infundat.
-Sugoi! am bodoganit, cu sarcasm. Itsu no koto deshita ka? Soosuruto... Bine, ma dau batuta!
Mi-am intors privirea spre fata si, zambind, am spus:
-Sumimasen... Traducerile ar fi cam asa: "Eu? Pai... fac bine..." Sugoi inseamna "minunat", "Itsu no koto deshita ka?" inseamna "cand s-a intamplat asta?"; "Soosuruto" inseamna "Atunci/ deci", iar Sumimasen s-ar traduce "imi cer scuze"... Tu ce faci?
Asteptam raspunsul fetei. Am strecurat frumusel cutitul in suportul lui de fapt si de drept, in asa-zisa borseta impletita din bucati subtiri si lungi de lemn de mahon, astfel ca facea contrast cu kimonoul meu albastru-levantica. Speram ca nu vazuse arma, fiindca daca nu stiuse de ea de la inceput, preferam sa-i pastrez existenta cat se poate de incerta. La fel am facut si cu acele si desi mi-a alunecat unuk printer degete (am reusit totusi sa il opresc sa se sctrecoare printer scandurile bancii) scotand un clinchet metalic ;a contactul cu unul din suruburi, as fi vrut ca sefa casei mele sa nu fid at atentie nici unui astfel de detaliu.
Ava privea cu jind spre un iepure gri, – nu chiar precaut, care se strecurase prin gard, itindu-si boticul de sub banca pe care stateam – dar nu indraznea sa plece de langa mine fara acord. Am facut un semn nepasator cu mana, iar puma a tusnit de pe loc ca un glont.
-Ii dau sansa iepurelui aluia sa se mentina viu pana la intersectie cu strada Dippet... am rostit, cu un ton de amuzament cinic in voe, moment in care Rosalie a raspuns in sfarsit la intrebarea mea.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Mda,pai sunt destul de bine ,cred..Adica ,bine pe cat se poate... E draguta puma ta,foarte frumoasa,am avut si eu una ,dar mi-a murit. Am fost tare suparata atunci,dar nu vreau sa te stresez cu ale mele...Eu voiam sa ma plimb astazi prin Hogsmeade...
Esti ocupata sau ne plimbam putin?,am intrebat-o pe Kasumi.
In timp ce asteptam raspunsul ei era inevitabil sa nu ma gandesc la ceea ce s-a intamplat cu Jake. Aceea previziune s-a indeplinit. Nici acum nu-mi venea sa cred. Sunt momente in care urasc tot ce e in jurul meu,iar acum este unul din acele momente.

[Kasumi Mikoto]

-Soosuruto... Puma, spui? A fost ucisa? A murit de batranete sau...? Ca nu prea mor asa usor pumele astea. Da... Banuiesc ca am putea sa ne plimbam... Au!
Pe Rosalie a apucat-o rasul in secunda in care a vazut motivul interjectiei: Imi cazuse o castana in cap. Fara sa vreau, si eu am inceput sa rad. M-am ridicat de pe banca.
Ne indepartasem doar vreo 5 metri de locul unde fusesem. Am scos moneda japoneza din Shogunatul Tokugawa de pe lantisorul de la gat si am aruncat-o in aer, prinzand-o pe dosul mainii.
-Fa la fel. am provocat-o pe colega mea de casa, cu un zambet.

[Rosalie Vivienne Alden]

Prima data i-am raspuns la intrebare:
-Da,din pacate a fost batrana,dar am iubit-o asa cum era,ma iubea si ea si ma apara de orice!Apoi fara sa vreau,o lacrima imi curse din nou pe obraz...
Apoi Kasumi mi-a dat moneda ei sa incerc sa fac asa ceva.
Prima data nu mi-a reusit ,dar a doua oara am facut aproape ca si ea.
Am zambit multumita dupa care am intrebat-o pe Kasumi:
-Ava e tanara ,nu?
E un animal foarte frumos si cu niste calitati deosebite...,am rostit suspinand..

[Kasumi Mikoto]

-Ava? Da, frumusica. Si cam 8 luni are.
Am aruncat moneda in voia vantului tomnatic, care, totusi, nu a dus-o prea departe. Am inchis ochii, cu un zambet usor superior. Am scos repede cutitul si am prins "medalionul" pe lama acestuia.
-Nu ma astept sa poti face asa ceva. Pe de alta parte, daca ai o tinta foarte buna, ai putea sa arunci exact prin mijlocul monedei cu...
M-am oprit brusc. UNDE imi era capul? Deja dezvaluisem existenta cutitului. Acele treuiau sa ramana inexistente pentru Rosalie.
In momentul avela, AVa s-a intors cu iepurele in colti.
/Felicitarile mele. Data viitoare iti promit ca mergem la gazele... i-am zambit Pumei.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am zambit putin speriata,dar si admirativ catre Ava...Mi-am amintit de momentul in care Asla prinsese primul ei iepure. Dar acum nu mai voiam sa ma gandesc la amintiri. Ele raman acolo unde sunt,in sufletul meu dar inima mea nu se putea hrani doar cu sperante desarte. Am mangaiat-o pe Ava pe cap,din nou. Sper ca nu se suparase pe mine...
Apoi m-am uitat la Kasumi care se gandea probabil ,ca nu trebuia sa faca acest lucru in fata mea.
I-am citit gandurile si i-am spus:
-Stai linistita,stiu ca tu ai niste pregatiri anume,niste antrenamente si te simti in siguranta cand te aperi,nu-i asa?
Si oricum suntem in afara scolii. Sper ca nu il porti la tine chiar mereu,nu?

[Kasumi Mikoto]

-Pot sa spun ca...ahm... Nu. am mintit eu cu seninatate, fara sa las sa se vada ca spusesem un neadevar. Fujizu Sama ma invatase ca nu trevuie sa lasi pe nimeni sa stie cand esti inarmat, iar atunci cand nu esti, trebuie sa ii faci sa creada ca ii poti ucide si cu un deget. Mi-am adus aminte cand niste personaje a caror identitate a ramas ceva abstract pentru mine si pana astazi ma luasera cu ei in subsolul unei foste cetati, cu de-a sila, ca sa le spun ceva legat de un anume individ pe care refuz sa il numesc. Fujizu Sama a venit dupa minne cu doua pistoale descarcate, dar tipii care ma tinusera inchisa - fac pariu! - nu stiu nici acum ca nu fusesera o clipa in pericol... Am zambit, amuzata. Mos ticnit... Ava deja daduse gata bietul iepure. Am spus, ca entru mine, dar suficient d3e tare si pentru Rosalie>
/Nu crred ca a ajuns macar pana pe strada Beery. apoi am adaugat, convinsa ca fata se plictisise de remarcile mele: Vrei serbet?