Sa dam la o parte toate barierele si sa ne cunoastem !

[Scarlett Soul]

Armuri....

Fusese singurul lucru care il vedeam, erau pretutindeni...
Scartaituri si miscari sumbre se auzeau in spatele meu, dar ce se intamplase ?
Adormisem. 'Dumnezeule, cum as fi putut dormni intr-o camera prin numai de "fieratanii"!!! '

Acum, ca socul trecuse, ma indreptam spre primele trofee, ce erau protejate, desi un strat subtire de praf isi facuse deja loc. Totul parea atat de vechi, atat de frumos si tot odata linistit.

"Atunci cand te astepti mai putin, se intampla totul..."

Eram fascinata si cu toate astea ma simteam protejata, de ceva ce nu puteam explica in cuvinte, stiam doar ca adoram locul acela...

Sala trofeelor

As fi vrut sa raman acolo pe veci, cu toate ca pamantul rece nu ma alina, insa ma facea sa ma simt bine... As fi vrut sa-mi insusesc o parte din acea camera, chiar sa-i traiesc emotiile...

Cand ceva se misca. Incremenisem. Chiar si in ultimul loc in care credeam ca voi fi singura.. chiar si acolo se gasea cineva sa existe...
M-am apropiat, nestiind daca era bine ceea ce faceam, insa imi ascultam inima, iar apoi am vazut despre cine era vorba.

"Rose ?", am zis eu neincrezatoare.

Acum imi parea rau ma gandisem ca cineva ma deranjase... Ea chiar nu ma deranja, ma cunostea bine, mai bine decat reusisem sa-mi dau seama.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Da ,eu sunt!,am raspuns zambind pasnic. Te-am speriat?Scuza-ma ,nu am vrut.
Am vrut sa ma plimb pe unde apucam,acum singurul lucru pe care mi-l doream era sa ma ratacesc,sa bantui printre vise. Gandurile mele de astazi,tot ceea ce s-a intamplat nu putea fi descris in cuvinte,suferinta pe care mi-o provocase ,mi-o ,,daruise,, destinul era de neimaginat. Ce mai zi,ce mai noapte,ce mai suferinta,ce mai lacrimi.
Dar incet-incet mi-am luat gandul de la acest lucru si ma intrebam daca puteam sa ii povestesc lui Cryss ceea ce mi s-a intamplat.
Adica puteam,fiindca aveam mare incredere in ea,o consideram o foarte buna prietena,ceea ce pentru mine conteaza mult,fiindca eu imi aleg prieteni doar in care pot avea mereu incredere,carora mereu pot sa le povestesc ceea ce simt,fie de bine,sau de rau.
Dar totusi,nu stiam daca dorea sa ii spun ...A observat ca sunt mai abatuta. ..

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am uitat la Cryss cu o oarecare speranta,multumire . Acum eram sigura ca pot avea incredere in ea,eram sigura ca este persoana careia pot sa ii spun ce ma doare,eram sigura ca ma va asculta si imi va da sfaturile necesare,eram sigura ca e prietena mea,cea adevarata ,in care pot avea incredere. Apoi am rostit putin printre suspine:

-Da,Cryss,esti persoana careia ii pot spune asa ceva,esti persoana potrivita,dar totusi nu stiu daca tu ai vrea sa te mai incarc cu problemele mele,viata mea acum este plina de suspine,visele si sperantele mele au fost aruncate in vant intr-o singura zi,o zi doar...

Am suspinat,dar Cryss a dat din cap in semn ca pot sa ii povestesc. In acest moment am simtit ca pot si ca vreau sa ii spun totul. Am inceput printre lacrimi:

-Cryss,astazi am aflat ca ...Iubitul meu a murit,de fapt nu,nu a murit , a fost ucis ! ,am spus cu o furie de nemaintalnit in glas.

[Scarlett Soul]

"Nnnnþþþþþþþþþþþþþþ", se auzi dintr-o data o "bucata de fier" cum scartaia, parca dezaproband-o pe fata.
"Rose... Rose, chiar imi pare rau, insa vreau sa stii ca nu esti singura care a trecut prin asta... de-a lungul timpului am invatat sa iert, nu sa uit.. dar trebuie sa-l ierti. A murit pentru ca asa a fost sa fie, iar acum te vegeaza dintr-o lume mai bune, o lume in care nu trebuie sa te lupti cu viata."

"Poate nu el era acel "The One" pe care il cauti!", continuam eu, deabia lasand-o sa respire.

Imi aranzam parul, ce parea ca explodase din cauza aerului umed ce dainuia aici, insa nu-mi pasa caci pana la urma trebuia sa ajut pe cineva, nu sa ma gandesc la propria-mi persoana.
Uram faptul ca nu puteam face mai mult... doar sa o ajut prin vorbe....

[Scarlett Soul]

Tristete... Confuzie... Frica si Lacrimi...

Erau singurele sentimente pe care le putea percepe mintea mea.Asta vedeam la Rose, un amestec de sentimente de jale, iar apoi intuneric.
Parea ca nu incerca sa-si ascunda simtirile fata de mine, ci in loc de asta le expunea, parca vroia sa-i povesteasca cuiva despre ceea ce o durea.Insa oare eram eu acea persoana ?
I-am intins mana si am ridicat-o,acum aceasta fiind daramata de o statuie ce incerca sa ne sperie, dar careia nu-i acordam nici o importanta, poate doar dezaprobare,caci nici una dintre noi nu avea dispozitia necesara pentru glume prostesti...Ne framantau lucruri despre viata, iar lumea inconjuratoare isi gasea distractia in noi.Ma simteam precum un claun la circ,ridicol.
"Sunt persoana potrivita... ?Ai incredere in mine? Eu cred ca poti sa-mi spui, doar pana la urma suntem aici din acelasi motiv ! VISARE !!!"

Ma uitam in jur, asteptand raspunsul fetei si pe masura ce timpul trecea incepeam sa ma gandesc daca oare imi va spune, sau vorbele ei se vor prinde de taisul ascutit al sabiilor si se vor sfarama, ca alta data.

Insa...

[Rosalie Vivienne Alden]

-Cryss,noi ne iubeam mult! Stii,am mai trecut astazi printr-o experienta ciudata! Am fost cu Yuky in Camera Dorintelor si mi-am dorit sa il mai vad pentru o... Ultima data! Si l-am vazut ,a venit la mine si mi-a mangaiat obrazul si i-am simtit mana asa de calda ,desi trebuia sa o simt rece,avand in vedere ca era...O fantoma!
O lacrima mi-a curs din nou la acest gand.
- ... Dar stii,am continuat eu,am simtit ca inca ma iubeste,am simtit ca va fi aproape de mine mereu si cum spui tu ma va veghea de acolo de unde se afla...
Mi-a mai spus ca odata si odata tot voi gasi pe altcineva ,iar el se va bucura de unde e sa vada ca sunt fericita,i-a spus verisoarei mele sa aiba grija de mine,am stat doar doua ore alaturi de el,alaturi de fantoma lui ,de fapt dar am simtit ca sufletul lui era intr-adevar aproape de mine!

Off,nu stiu de ce te stresesz si eu cu problemele mele,i-am spus suspinand incet lui Cryss...
Dar iti multumesc ca ma sprijini,ca esti aproape de mine...

[Scarlett Soul]

"Nu ma incarci cu problemele tale, ci iti descarci durerea...
Si pe de alta parte de ce sunt prietenii daca nu pentru a te sprijini in momentele grele?"

M-am uitat in ochii fetei si am observat o unda de speranta spulberata, o lacrima nevinovata ii curgea pe obrazul stang parca spunand : De ce nu am murit eu in locul lui ?....
M-i se sfarsia inima, insa ce puteam face?.. As fi facut orice..
"De multe ori imi spun... intr-un fel poate mai putin realist si cu mai multe sensuri :
Acum eu trag cortina si va implor zambiti. In lumea plina de urmari, lasati-ma sa fiu un simplu om pe scari !"
Mi-am lasat capul in jos si am privit timp indelungat...
Liniste....
Apoi am intervenit iar :
"Stii daca viata ar fi simpla cu totii am fi fericiti, insa fara trecutul nostru nu am fi cine suntem acum..."
Simteam cum vorbele mele se pierd in vant, inainte de a fi prinse de Rose, simteam ca lumea trece pe langa mine, lasandu-ma in urma cu cateva luni de zile. Acu ma simteam din nou la inceputul unei zile de mai.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Da,Cryss,ai dreptate si crede-ma ca amintirile si trecutul cu el sunt singurele care ma mai tin acum in viata.
Stii ,eu sunt sigura ca lui nu i-ar fi placut sa ma vada trista.

Si acum mi-am amintit o fraza din Lumea Incuiatlor:

Speranta moare ultima

Eu acum consider ca si aceea mica spernata a murit ,dar odata voi reusi sa revin la viata ,sa fiu eu insumi si speranta sa fie din nou alaturi de mine. Mereu va trebui sa fac cate un mic pas inainte,pentru ca sa nu raman doar o umbra pe care vantul o poate distruge oricand. Jake mi-a spus odata in timp ce stateam afara in ploaie:

Doar noi amandoi,mereu un pas inainte ,nu inapoi!

Aducandu-mi aminte de aceste versuri o lacrima cristalina mi-a curs din nou pe obraz.

Dac de acum va trebui sa fiu puternica ,pentru mine,pentru Jake,pentru toti cei care sunt alaturi de mine si ma iubesc...

[Scarlett Soul]

"In primul rand trebuie sa fi puternica pentru tine, pentru ca sa supravietuiesti... Orice se va intampla nu uita.. Zambeste cand doare cel mai tare ! Acum tocmai ti-am impartasit motto-ul meu....Acesta este principiul meu de a trai, fiindca este atat de greu sa zambesc cand trebuie sa plang, insa zambind vad si partea bune, vad aripile demonului ce parea a fi de multe ori in sufletul meu..."
Daca m-as fi uitat in oglinda as fi vazut sinceritate.. profunzime, insa nu si lacrimi.
Iubeam faptul ca aveam cui sa-i impartasesc aceste ganduri, insa imi era teama sa nu exagerez cu profunzimea....
De multe ori imi era teama de a nu fi luata in ras, sau de a fi batjocolita, desi stiam ca Rose nu ar fi putut face asta niciodata.
Nu stiam ce va crede, insa nu-mi pasa, caci am imbratisat-o cu putere, aratandu-i ca desi era imposibil sa traim aceasi suferinta, eram alaturi de ea si incercam sa o inteleg. As fi vrut ca acea tristete fara margini, pierduta undeva in infinit sa se amelioreze, doar atat, fiindca stiam ca nu va disparea niciodata.
Era un llucru etern ce va ramane pe veci cu ea...

[Rosalie Vivienne Alden]

-Foarte interesant motto-ul tau! Cred ca de acum voi tine mai des cont de el...,am zis cu tristete dar si cu speranta in glas.
Iar acum ,Cryss mai vreau sa iti spun ceva,si crede-ma ca mai sincer de atat nu iti puteam vorbi:
-De acum cand ai nevoie de o prietena sa stii ca sunt aici si cand vrei sa povestesti cu cineva,sunt tot aici,cand vrei sa spui ce ai pe suflet sa ai incredere in mine,fiindca eu am,i-am spus lui Cryss .
Sperasem ca ma crezuse. I-am vorbit din adancul inimii,eu mereu capat incredere in cineva daca ma sprijina la greu . Mi-am adus apoi aminte de o mareata vorba Incuiata:

Prietenul la nevoie se cunoaste

Apoi am zambit stiind ca ea este o prietena pe care ma pot baza,cu siguranta,la greu!