Plimbare cu o noua prietena

[Rosalie Vivienne Alden]

-Da,multumesc esti foarte draguta!
Apoi gandindu-ma ca aceasta fata are replicile si modurile ei de a rezolva totul am inceput sa o admir pe ea si pe puma ei din ce in ce mai mult. Eram mandra ca aveam in casa oameni ca ea,destepti.
Kasumi avea si un simt dezvoltat al luptei,dar eram sigura ca ea s-ar lupta doar daca ar fi atacata de cineva.
Ea nu parea tipul de persoana care sa caute sa se lupte doar asa,ea era stilul acela mai precaut.
Am zambit catre ea si puma,in semn de incurajare,eu nu aveam motive sa ii zic ceva in legatura cu cutitul ei..

[Kasumi Mikoto]

Intinzandu-i fetei o cutie de serbet si o lingurita mica deplastic am aruncat, plictisita, cutitul in aer. Din nefericire, atat traectoria, greutatea, cat sia aerodinamica armei fusesera luate gresit in calcul, ce sa mai spui de forta de frecare? Am avut timp doar o fractiune de secunda sa realizez: Cutitul meu, impins de vant doar la un milimetru distanta de uta pe care i-o stabilisem, isi schimbase centrul de greutate si pica, cu varful in jos, spre Rosalie. In moment0ul scela am decis ca pur si simplu nu conteaza daca Rose afla de ace. Le-am aruncat cu o viteza uluitoare in cutit. Socul a facut arma sa ramana in loc o alta fractiune de secunda, suficienta ca eu sa il prind. Pana la urma, sefa casei era de treaba si eu nu eram asa doritoare de privelisti insangerate. Am pus cutitul la loc, jurandu-mi sa-l las acolo in timpul intregii plimbari si am zambit incurcata spre Rosalie, care paruse ca abea acum, cu o expresie destul de speriata pe chip, sa isi dea seama ca fusese la un pas sa junga imprastiata pe jos, prin parc...
-Scuze... Ah... Nu mi s-a mai intamplat asa ceva pana acum...
Am cules acele de pe jos, strecurandu-le in maneca. Se presupunea ca ava trebuie sa il prinda... Fujizu a invatat-o...

[Rosalie Vivienne Alden]

Am ramas putin uimita ,dar m-am abtinut ,nu voiam sa fiu rea,chiar deloc,iar Kasumi parea o fata foarte de treaba,eram sigura ca nu va mai face aceasta greseala asa ca i-am spus:
-Ce ziceti sa mergem la o plimbare ? Am cam intepenit stand aici,pe banca. Kasumi aproba dand usor din cap,iar acum asteptam ca Ava si Sabri sa nu obiecteze.
Astazi am trecut prin atatea,dar totusi voiam sa par fericita,asa ca am zambit putin cam fals,dar daca plimbarea avea sa decurga bine,adica fara alte accidente,voi zambi multumita cu adevarat.
-Deci unde mergem?,am intrebat-o pe Kasumi.

[Kasumi Mikoto]

-Obiºnuiesc sa merg pe aleea asta înainte. Dacã apare vreo destinaþie sugestivã pe parcurs, lucru aproape sigur, mã opresc pentru asta. Dacã nu... în general, toamna, adun anumite plante. La 20 de metri de aici este o plantã cu frunze roºii ºi flori albastre, ca de trandafir. Sunt flori medicinale, iar ceaiul fãcut din frunze aduce la gust cu piersicile... Tot aºa, i+am spus, înaintând, îmi place sã prind libelule. Mirosul unei flori anume le adoarme. Când se trezesc, poþi trimite mesaje urgente cu ele. Pot sa spun ca nimic din Hogsmade e de lepãdat. Sincer, eu as avea nevoie de o peniþã nouã, cea veche s+a uzat ºi am schimbat vârful cu un solz de ºarpe... Apoi alegi tu urmãtoarele zece destinaþii... ) . Aºa, ca un sfat amical: Ava e puþin tensionatã, du ºtiu din ce cauzã, aºa cã sugerez sã nu o mai mângâi un timp, pentru cã nu pot garanta pentru vreo poþiune a infirmierei de la Hogwarts cã-þi lipeºte degetele la loc...

[Rosalie Vivienne Alden]

Wow,m-a infiorat ceea ce imi spusese de Ava ,asa ca preferasem sa o las in pace.
Sabri isi infipse ghearele in umarul meu in semn ca de parca ar fi vrut sa zica: ,,Las-o in pace,nu vrau sa patesti ceva!,,
Am mangaiat-o pe Sabri pe spate,apoi i-am spus lui Kasumi:
-Deci ,ce zici ? Mergem sa iti iei ceea ce voiai?
Poate gasesc si eu ceva de cumparat,am zis zambind placut.
In timp ce asteptam raspunsul lui Kasumi,m-am uitat in jurul meu: ce toamna minunata,ce culori vii si placute...Incepusem ziua destul de bine,daca puteam sa zic asa. Sabri era alaturi de mine,de mult nu ma mai plimbasem si cu ea. Era fericita ca am luat-o cu mine.

[Kasumi Mikoto]

-Daa, bãnuiesc cã mergem. ªi sigur gãseºti ceva de cumpãrat, aºa, ca suvenir, dar eu prefer sã mã limitez exact la strictul necesar. A-Ava? Nandaa?
Puma se ridicã pe labele din spate, încercând parcã sã sfâºie aerul cu lsabele.
-Wakarimasen... Ah?
Înþelegând, brusc, reacþia ºi comportamentul pumei, am pufnit în râs.
-Ava, tu glumeºti? Ah, pumã þãcãnitã! Bine, ia-l!
Am luat cuþitul de vârful lamei, întinzându-il pumei, care l-a apucat de mâner ºi...a tulit-o cu el.
Vãzând privirea nedumeritã a Rosaliei, am explicat:
-Era nervoasã pe o pasãre...un vultur, ceva. Da' n-ajunge la el, ºi i-am dat cuþitul sã arunce cu el.
Chiar dacã ºtiam cã se poate ca fata sã îmi arunce o privire ºi mai nelãmuritã, nu simþeam nicio nevoie sã explic.
Între timp, ajunsesem la una din librãriile din Hogsmade. Am intrat ºi, adresând vânzãtoarei un fugitiv "Bunã ziua" si am "poposit" la vitrina cu peniþe. Am aºezat pe o altã vitrinã, fãrã sã mã uit, o listã.
Vânzãtoarea a luat lista ºi a înlocuit-o cu o cutie de lemn cam cât Ava. I-am zâmbit Rosaliei peste umãr:
-Tu cam ce crezi cã vrei de aici?

[Rosalie Vivienne Alden]

-Sincer,nu vreau un suvenir,cum ai crezut tu! Vreau ceva necesar probabil pentru scoala!
Cred ca imi voi lua...Nu stiu sigur ..Vreau sa imi iau un pergament si o panglica de culoarea verde.
Ma astepti pana imi gasesc una ?,am intrebat-o pe Kasumi,cu un zambet pe fata.
Ea dadu afirmativ din cap,asa ca i-am cerut vanzatoarei ceea ce am spus mai inainte,am dat galeonii si privirea mi se indrepta catre Kasumi:
-Deci unde mergem acum?. Mergem la ,,Trei maturi,,?,am intrebat-o curioasa pe Kasumi.
Alta idee nu aveam acum,dar oricum mai aveam de petrecut ceva timp prin Hogsmeade.

[Kasumi Mikoto]

-Da. Cât despre partea cu suvenirul... a judeca din prtima clipã e un obicei deprin de la Fujizu...Rareori eºuez. Cred c-ar fi momentul oportun sã plecãm. Arigatoo, Konaan, i+am spus vânzãtoarei, pe un ton rigid.
În momentul acela, fãcând uºa sã se izbeascã de perete, cu clinchetul asurzitor al clopoþelului pe fundal, Ava îºi fãcu artistica intrare furtunoasã, angajându-se într-un salt mic în înãlþime peste tejghea.
-Mai trãieºte pãsãruica? m-am interesat.
Puma a adoptat o poziþie marþialã ºi o atitudine superioarã subliniatã printr-un rãget care aproape lãsã magazinul fãrã geamuri.
-Da, bravo. Dã cuþitu' ºi, uite, ia cutie asta ºi du-o la mine sub pat, da?
Puma pãru o clipã cã încearcã sã îºi aducã aminte unde anume era destinaþia cerutã, apoi îmi dãdu acordul sã-i leg "hamul" ataºat de cutia din lemn, prea mare sã o poatã cãra în dinþi. ªi plecã...precum un fulger.
Rosalie îºi încheiase, de asemenea, achiziþiile. Am ieºit, îndreptându-ne spre "Trei Mãturi".

[Rosalie Vivienne Alden]

Eram multumita de ceea ce cumparasem si eram oarecum uimita si multumita de purtarea Avei . Intr-o mare parte ma uitam la puma lui Kasumi si imi aminteam de Asla,draga mea Asla...
Ma uitam la Kasumi cu ochii inlacrimati si am intrebat-o amintindu-mi de curajul pumei mele:
-Oare orice puma are un asemenea curaj,un asemenea devotament?
In timp ce asteptam raspunsul fetei ma deprimam din ce in ce mai tare...Puma mea,apoi Jake.
Ma gandeam cate persoane dragi mie voi mai pierde.

[Kasumi Mikoto]

-Nu, în niciun caz. O sa fie devotatã ºi curajoasã, dotrindu-ºi sã te apere ºi nu fãcând-o cu de-a sila doar cu niºte anumite mici detalii de care trebuie sã fi avut (sau nu) grijã înainte. De obicei, animalul care se conformeazã cerinþelor astea te alege el pe tine, ºi nu invers... Respectul reciproc se caºtigã pe parcurs ºi destul de greu, mai ales la animalele sãlbatice. Un câinete va iubi din start... Un lup va fi mai decis sã lupte. O pisicã se va juca cu ce vâneazã... O pumã va fi selectivã, vânând la comandã ºi ucigând mai repede... Pentru fiecare scop existã un necuvântãtor, cu care, totuºi, ajungi sã gãseºti, de comun acord, un limbaj.
Îmi încheiasem "Discursul" tocmai pe când Rosalie scutura funiheii de pe zãvoru uºii de la "Trei Mãturi".