Lectia I - Istoria Transfigurarii

[Hayley M. Alden]

Picuri grei incepura sa bata in geam. Padurea parea acum si mai neagra, mai fara de inteles... Apoi mi-am amintit de lectie. M-am intors tresarind cu fata la doamna profesoara.
Intrebarea imi persista de la inceputul orei. Nu ma puteam abtine. Ma gandeam in continuu la ea. Pana la urma, nu am mai ezitat si am ridicat mana.
-Care a fost cea mai importanta transfigurare realizata de Bernando Moticelli?
Poate ca intrebarea parea banala, dar mie mi se parea destul de interesanta.

[Helena Daphne Rose]

Helena isi nota de zor pe pergament de pe tabla. Avea chiar noroc ca era rapida din fire.
Interesant vrajitor, Moticelli.. gandi fata. Totusi era chiar enervata ca nu pusese o intrebare pe care a o macine si pe ea la lectie. Ii placea sa fie mereu prima,cu mana pe sus. Asadar, astepta intrebarile profesoarei si tema...momentan, la asta se descurca cel mai bine.
Sfarsi de scris lectia si puse pana de uliu jos. O auzi pe colega sa Hayley, intreband:
''-Care a fost cea mai importanta transfigurare realizata de Bernando Moticelli?''
Cercetasa se rezema de banca, asteptand curioasa raspunsul profesoarei la intrebare...

[Arwen Jade]

Arwen asculta intrebarile si zambi. Fetele le pusesera chiar deodata.
"-Foarte bine, domnisoarelor. Astropufii si Cercetasii primesc fiecare cate 50 de puncte! Cea mai importanta transfigurare a vrajitorului Moticelli a fost a unei plante. A unui ghiocel, mai exact. Pe care l'a transformat intr'un arbore, un jneapan mai exact. Stiu ca poate vi se pare banal, dar in vremea lui Moticelli, transfigurarile erau foarte rar intalnite. Nu oricine indraznea sa le foloseasca, unii chiar se temeau" raspunse Arwen.

[Ema Snow]

M-am foit cateva secunde in scaun, apoi am ridicat mana timida.
- Am citit mai demult ca domnul Moticelli a fost singurul care a reusit sa transfigureze un nasture intr-un dulap pana la inceputul secolului al XV-lea. Este adevarat? Si daca da, cum poate un lucru... mic... sa devina atat de mare? Vreau sa spun, de unde este toata materia necesara?
Am asteptat linistita raspunsul doamnei profesoare.

[Arwen Jade]

Arwen asculta tacuta, dupa care raspunse:
"-Intr'adevar, se poate transfigura un nasture intr'un dulap, dar Moticelli chiar nu a facut asa ceva. El nu a reusit decat sa transfigureze lucruri care i se pareau lui importante. Nu cred ca s'a gandit vreodata ca ar putea sa transfigureze un nasture intr'un dulap. Si este posibil, pentru ca materia din care va fi format dulapul, va fi rezultatul multiplicarii substantei ce formeaza nasturele. O intrebare buna, domnisoara Snow. 40 de puncte pentru Ochi-de-Soim!"

[Katya Sokorov]

"Aaaa ... doamna profesoara ? As avea si eu o intrebare. Daca ar fi sa transfiguram ceva foarte mare - o balena alabastra, spre exemplu - in ceva foarte mic precum un fir de praf, cum ar putea sa se compacte intr-atat de mult materia ?"

Sophie se aseza la loc cu o expresie gen *straightface* si astepta raspunsul profesoarei...

[Evelyn Steel]

Am ascultat intrebarile celorlalti gandindu-ma ce sa intreb si eu.M-am uitat peste notite si am observat ceva care chiar imi starnea curiozitatea.Am ridicat usor mana sperand sa nu fie o intrebare prosteasca desi mie mi se parea chiar interesanta.Am asteptat pana profesoara mi-a dat voie sa vorbesc si am spus usor:
- Am inteles ca incerca sa transforme multe obiecte in altele dar de ce isi transforma propriile carti in pasari apoi inapoi in carti? m-am auzit spunand usor.Chiar ma chinuia intrebarea asta si vroiam sa-i aflu raspunsul.

[Arwen Jade]

Arwen asculta in liniste intrebarea cercetasei.
"-O intrebare foarte buna, domnisoara Clement! Pai, gandeste'te ca acea materie se contracta intr'atat incat ajunge la marimea unui firicel de praf. Pur si simplu se aduna, se transforma. Totul tine de cum vrea imaginatia ta sa ilustreze procesul. Cercetasii primesc 50 de puncte" raspunse profesoara, cu un zambet.
O alta mana se ridica din multime, iar Arwen asculta enuntul.
"-Este adevarat. Moticelli incercase transfigurarea, ca sa demonstreze ca este reversibila. Adica, procesul se poate manifesta in ambele sensuri. Poate transforma atat cartea in pasare, cat si invers, pasarea in carte. Cercetasii mai primesc 50 de puncte!" spuse Arwen.

[Samantha Hawkins]

Primul lucru pe care Samantha il observa cand intra in incapere, fu ambianta de-a dreptul magica, imbietoare.
Al doilea lucru, temperatura. Era caldut, si mirosea a ciocolata si vanilie.
Al treilea lucru, fereastra din dreapta catedrei prin care raze incarcate de purpura si aur luminau sala.
Si nu in ultimul rand, cat de usor se castiga puncte la Transfigurare. Enervant de usor. Strigator de usor. Pentru ca toata dimineata Soimeanca a suferit de o lipsa acuta de initiativa sau energie de orice fel. Cate intrebari nu avea de pus, stia, dar parca s-ar fi inchis toate gandurile intr-o cutie din fundul mintii! Numai de ar fi stiut cum sa le scoata de acolo...

Sam se simtea impunsa de fiecare data cand auzea alte 50 de puncte atribuite altor case inafara de a ei. Nu, nu era invidie, dar asa se manifesta disperarea fetei cand stia ca putea face ceva si era infranata de o putere nevazuta. Poate de propria minte. Poate se adancea tot mai mult in propriile ganduri si se pierdea in complexitatea lor. Nu, trebuia sa ramana lucida. Inca de la intamplarea din Sala Banchetului a avut stari de acest gen. Uhm...

Parca in sfarsit simtea nevoia sa faca o observatie:

"-Ma scuzati?" a murmurat aceasta ridicand mana in sus si privirea calma a profesoarei o numi numaidecat
"-Daca domnul Moticelli a folosit o vraja ce i-a fost fatala datorita varstei inaintate, inseamna ca se impun anumite limite de varsta. Este adevarat si in cazul altor vraji, nu numai de Transfigurare?"

Si facand o pauza, continua:
"-Am citit si ca vrajile folosite de Moticelli, precum si modul de gandire si concentrare erau diferite. Pe parcursul secolelor, numerosi vrajitori au incercat sa simplifice modul de functionare al vrajii, iar odata cu acestea s-au creat si baghete mai performante care sa faciliteze noi descoperiri. Dar pagina cu numele acestora era din pacate rupta... stiti dumneavoastra cateva denumiri ?"

Si privind furis prin clasa, "analiza" profesoara sprijinita cu o mana de catedra, cantarind intrebarile tinerei vrajitoare.

[Jenny Spring]

" Floricele pe campiii. Hai sa ne jucaam, copii!"
Uite la ce ma gandesc eu in timp ce altii sunt harnici. Daca mai am un singur an, ma indoiesc ca este o scuza buna sa nu particip la ore.
Ma uitam la ceilalti cum pun intrebari si parca aveam senzatia ca mai rau ma pierd cu firea. Dumnezeule! Hotii imi fura ideile! Dar lenea asta...

Mi-am sprijinint capul de cot abtinandu-ma sa nu salivez peste carti. Probabil inspiram curiozitate, caci nu mai putin de 3 ori, aveam senzatia ca se uita cineva la mine.
Trebuia sa ridic si eu mana, poate, poate, cine stie, castig si eu cateva puncte pentru casa. Dar n-am idei.
"Gandeste, gandeste, ce e asa greu?"
Intr-un final, un firicel de idee imi statea pe limba. M-am abtinut sa ridic mana caci mereu incepeam cu " Aaa, Ii, Oa" cea ce le provoca majoritatii profesorilor rasul. Altora le provoca doar o dorinta imensa de a scadea 5 puncte pentru exprimare. Insa scaparea mea se ivi pe ultima suta de metri.
Am ridicat mana sus, si aproape ca ii bagam degetele in par doamnei profesoare. Intr-un final, cam dupa 5 minute bune de stat cu mana atarnand, am fost pusa sa intreb/raspund:

- Doamna, dar am cateva intrebari. Moticelli a efectuat multe vraji. Am auzit ca aceste vraji au condus spre imbatranirea lui mai rapida, iar ultima lui vraja facuta au condus la sansele de moarte sa fie de 80%. Si Moticelli a avut familie? Adica o sotie si/sau copii? Si daca a avut, s-a preocupat de acestia?
M-am asezat, la cererea profesoarei, asteptand raspunsul ei.