Secretele coridoarelor

[Alice Swan]

In fiecare seara ma plibam pe acelasi coridor langa acelasi tablou stand si privindu-l ore intregi.Acum cateva zile baiatul blond cu ochi albastrii din tablou imi vorbise pentru prima oara.Il plictisise faptul ca la aceasi ora in fiecare seara veneam sa il mai privesc cateva ore sau pana ingrijitorul sau vreun proferor treceau pe acolo.
Ghinionul lui era ca pe la etajul VII numai Peeves si alte cateva fantome isi faceau veacul,in rest mai nimeni nu trecea pe acolo seara.
Tabloul de care eram atat de fascinata infatisa un baiat cu parul blond si niste ochii mari si albastri ce citea o carte de aventura.
Statea intr-un fotoliu si sorbea dintr-o cescuta de ceai in timp ce citea.Ziua era mereu plecat din tablou vizitand alte tablouri discutand despre noutatile de zi cu zi,insa in fiecare seara era acolo citind aceeiasi carte.
Acum era trecut de mult de ora 22:00,insa eu nu puteam sa ma dezlipesc de al privi.Parca asteptam sa imi zica din nou sa nu il mai privesc asa insistent si sa plec in camera viperinilor.M-am uitat in stanga si in dreapta sa vad daca nu cumva trecea cineva in acele momente si am scos o tigara din pachet.Stiam ca nu aveam voie sa fumez in scoala si mai ales la ora aia si mai ales pe coridor,dar in acele momente nu prea mai imi pasa de nimeni.Am tras cu putere din tigara lasand-o sa isi faca efectul.

[Rosalie Vivienne Alden]

Plictisita ,am iesit pe coridoare la o mica plimbare.
Am urcat pana la etajul VII,unde am observat-o pe Alice fumand.Of,imi amintea de momentul in care fumase Harper si cum uram eu fumul de tigara,insa totusi m-am dus incet langa ea. Nu voiam sa o deranjez,desi probabil ca facusem asta. Daca nu voia sa vada prezenta mea imi dadeam seama imediat si plecam ,dar mai intai voiam sa imi incerc norocul:
-Buna,Alice!
Am salutat-o asteptand un raspuns. Una din douari ma saluta prietenos,ori ma insulta si zicea sa plec.

[Alice Swan]

Nu am stins tigara si nici nu intentionam sa fac asta deoarece eram prea fermecata de baiatul din tablou ce citea atat de desprins de realitate.
"Buna!"I-am zis tragand din tigara privind in continuare tabloul.

"Dumnezeule tu alta treaba nu ai de cat sa te uiti la mine!"Imi tipa trabloul facandu-ma sa ma trezesc din visare.Imi venea sa arunc cu ceva in tablou ca sa il fac sa isi retraga vorbele,insa stiam ca era ca si cum as fi arucat cu ceva in mine.

"Da alceva nu am mai bun de facut!"Am tipat la baiatul din tablou facandu-l sa pufneasca nervos.Uitasem de mult ca Rose era langa mine din cauza lui.

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci ma uitam mirata la acel tablou cam indraznet si l-am luat cu frumosul:
-Domnisorule,nu e bine sa te porti asa cu o domnisoara care te admira!
Eu si Alice am chicotit iar acel baiat se prefacu ca nu ma aude.Apoi incercand sa il fac sa spuna ceva am rostit:
-Nici sa ma ignori nu e frumos!
Acesta comenta ceva ceva ,dar de data aceasta eu il ignorasem.
Ma uitam la Alice , am imbratisat-o si i-am spus:
-Hei,ce faci? Te deranjez...?...

[Alice Swan]

"A nu imi faceam siesta de noapte cu amicul meu!"Am zis zambind tragand un ultim fum de tigara stingand-o de perete.

"Tu ce cauti prin castel la ora asta,sa nu zici ca si tu esti un adimirator al lui Edward?"I-am spus aratandu-i insemnarile din josul tabloului.

Aceasta citi zambind baiatului din tablou.El ne privi indiferent ca si cum am fi fost servitoarele lui ce tanjeam dupa ideea de a ramane pe veci in umbra lui.Am ramas acolo admirandu-i parul blond ca spicele de grau,ochii albastrii precum doua bucati dintr-un cer senin,tenul alb precum spuma laptelui,iar buzele rozalii pline de viata.Nu semana a tablou ci a o oglinda in care tanarul print isi oglindea imaginea in fiecare dimineata in prezenta a mii si mii de servitori.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la acel print atat de briliant. Era frumos,parea un vampir: pielea lui era atat de alba ,buzele ii erau atat de rozalii. Era un contrast minunat.
Dar in schimn ma scotea complet din minti ca ne ignora. La un moment dat m-am enervat cam desul de tare si m-am rastit la el:
-Hei,tu nu stii sa vorbesti?
Dar ne ignora,Alice radea cand a vazut cum m-am incruntat cand am tipat. Apoi privirea mea era atrasa de acel loc in care scria "Printul Edward"...
Am rostit cu un zambet:
-Wow,asa il cheama si pe tatal meu.
Baiatul din tablou se uita cu neincredere la mine si a raspuns:
-Serios?...
Dumnezeule,a spus ceva . In sfarsit...
Alice a observat ce fata de mirare facusem si am inceput sa radem amandoua.

[Alice Swan]

Ma tinem de burta de atata ras enervandu-l ca culme pe baiatul din tablou.

"Credeai ca numele tau este unic?Afla ca mii de persoane il poarta!"

I-am zis enervandu-l la culme facandu-l sa arunce cu cartea din tablou in noi.Insa nu avea cum sa ne atinga deoarece aceasta se lovi de spatiu dintre noi si el cazand undeva in neant.Il adoram cand se enerva imi amintea din ce in ce mai mult de cel ce fusese candva un Edward al vietii mele.
"Nu te enerva nu vreau decat sa iti fiu prietena!"I-am zis.

"Pleaca ochii in pamant muritoare de rand, prietena a printului Edward al III nu vei fi cat vei avea aer in plamani!"Imi spuse plin de infumurare.

"A deci sa inteleg ca dupa ce nu voi mai avea aer in plamani voi fi?"Am inceput sa rad alaturi de Rosalie de chipul gingas de copil pe care il mima.Era atat de scump cand se enerva incat mi-as fi dorit sa ma pictez si sa fiu alaturi de el.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am inceput din nou sa il calc pe nervi si i-am spus:
-Doamne,da dificil mai esti! Sa stii ca asa nu iti vei face nici-un prieten.
Eu si Alice incepusem sa radem si mai tare ,dar ceva ciudat se intampla . Edward ...plangea.
M-am uitat la el mirata si l-am intrebat:
-Ce s-a intamplat? Vorbeste.
-Eu...Eu..Nu am avut niciodata prieteni.,a spus el printre suspine.
Pai uite acum ai ocazia sa iti faci prieteni noi ,de fapt prietene. Ce zici?,am intrebat eu baiatul din tablou.
Parca eram nebuna..Desi totusi la noi in scoala Hogwarts era normal sa vorbesti cu tablourile asa ca ingrijorarea mea disparuse.

[Alice Swan]

Dintr-o data zambetul imi pieri in secunda cand il vedeam cum din ochii lui curgeau lacrimi.Era atat de viu si atat de plind de viata si atat de capabil de sentimente.M-am ridcat parca fiind in transa atingandu-i obrajii incercand sa ii sterg lacrimile.Am simtit o o usoara umezeala peste mana,insa nu era nimic adevarat.Ma bucuram atat de mult ca in acele momente era Rose langa mine,dar in acelasi timp simteam nevoia infinita de a fi doar noi doi singuri,insa nu eu si tabloul ,ci cu Edward.

"Edward nu vei mai fi singur si promitem sa iti fim priemele prietene loiale!"

Am zis incercand sa nu ma mai holbez atat de evident la frumusetea si gingasia ce o exprimau lacrimile acelea sincere ce ii spalau obrazul impecabil.Acesta isi sterse lacrimile cu un servet din buzunar incercand sa schiteze un zambet,intecandu-se in sughituri.Am inceput sa rad usor cand il vedeam sughitand ca orice om real si nu ca o pictura menita pentru a ne ajuta sa nu ii uitam niciodata pe cei dragi.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam din nou fermecata la acel baiat blond care parea atat de real,avea o privire atat de gingasa,un plans atat de inocent si o fata atat de induiosatoare. Acum cu acel zambet parea putin mai fericit decat era inainte. Banuiam ca incepea sa aiba incredere in noi. Eu si Alice am schitat un zambet atat de sincer destinat tabloului ,incat ai fi zis ca radeam,atat de larg ne era zambetul. Edward ne privea confuz,desi acum capatase incredere in noi. Probabil abia acum sesiza ,probabil acum dorea sa ne intrebe cine suntem ,ce vrem si de ce stam pe capul lui.
Am schitat un nou zambet la acest gand. Nu doream sa ranesc tabloul,parea atat de fragil,atat de gingas. Cu siguranta cineva l-a ranit foarte tare ,probabil asa s-a explica sensibilitatea enorma a lui.