your favourite lyrics :x

[Hayley M. Alden]

Hmmm... Cam ce poezii va plac? Eu cel putin in ultima vreme sunt innebunita de poezia "Mortua Est!" de Mihai Eminescu

Fãclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îºi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie seninã,
Cu râuri de lapte ºi flori de luminã,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna reginã pe rând vizitate.

Te vãd ca o umbrã de-argint strãlucitã,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornitã,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O razã te-nalþã, un cântec te duce,
Cu braþele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrãjilor caier
Argint e pe ape ºi aur în aer.

Vãd sufletu-þi candid prin spaþiu cum trece;
Privesc apoi lutul rãmas... alb ºi rece,
Cu haina lui lungã culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-þi rãmas încã viu -

ªi-ntreb al meu suflet rãnit de-ndoialã,
De ce-ai murit, înger cu faþa cea palã,
Au nu ai fost junã, n-ai fost tu frumoasã?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasã?

Dar poate acolo sã fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc ºi cu poduri de-argint,
Cu þãrmuri de smirnã, cu flori care cânt;

Sã treci tu prin ele, o sfântã reginã,
Cu pãr lung de raze, cu ochi de luminã,
În hainã albastrã stropitã cu aur,
Pe fruntea ta palã cununã de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaþa-i o baltã de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaþa-i un basmu pustiu ºi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting ºi când stelele picã,
Îmi vine a crede cã toate-s nimicã .

Se poate ca bolta de sus sã se spargã,
Sã cadã nimicul cu noaptea lui largã,
Sã vãd cerul negru cã lumile-ºi cerne
Ca prãzi trecãtoare a morþii eterne ...

ª-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldã ea n-o sã învie,
Atunci graiu-þi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

ªi totuºi, þãrânã frumoasã ºi moartã,
De racla ta razim eu harfa mea spartã
ªi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O razã fugitã din chaos lumesc.

ª-apoi... cine ºtie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ºtie oricine
Cã ceea ce nu e, nu simte dureri,
ªi multe dureri-s, puþine plãceri.

A fi? Nebunie ºi tristã ºi goalã;
Urechea te minte ºi ochiul te-nºalã ;
Ce-un secol ne zice, ceilalþi o deszic.
Decât un vis sarbãd, mai bine nimic.

Vãd vise-ntrupate gonind dupã vise,
Pân' dau în morminte ce-aºteaptã deschise,
ªi nu ºtiu gândirea-mi în ce sã o stâng
Sã râd ca nebunii? Sã-i blestem? Sã-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sã fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trãit-ai anume ca astfel sã mori?
De e sens într-asta, e-ntors ºi ateu,
Pe palida-þi frunte nu-i scris Dumnezeu.

P.S. Sper sa nu mai fie topicul asta inca o data :-ss

[Ruthie Allen]

Singur
de Marin Sorescu

Mi-e frig in camasa asta
De litere
Prin care intra usor
Toate intemperiile.

Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Si eu incerc sa-mi apar macar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma ingheata frigul care intra
Prin toate literele.

Mi-e urat in camasa asta
De litere
Prin care imi ies usor
Respiratia si bataile inimii.

Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipa.

Crize
de George Bacovia

Trista, dupa un copac, pe câmp
Sta luna palida, pustie -
De vânt se clatina copacul -
Si simt fiori de nebunie.

O umbra mormaind paseste…
E om… atât, si e destul…
Si-acum ne-om gâtui tovarasi:
El - om flamând, eu - om satul.

Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, - saracul…
Pe luna palida, pustie,
De vânt se clatina copacul…

[Alice Morris]

Boala
De Marin Sorescu
[Poezia mea preferata]


Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

[Bella Emily Rose]

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mã tem cã n-am sã te mai vãd, uneori,
cã or sã-mi creascã aripi ascuþite pânã la nori,
cã ai sã te ascunzi într-un ochi strãin,
ºi el o sã se-nchidã cu o frunzã de pelin.

ªi-atunci mã apropii de pietre ºi tac,
iau cuvintele ºi le-nec în mare.
ªuier luna ºi o rãsar ºi o prefac
într-o dragoste mare.

de Nichita Stanescu