Voulez Vous

[Katya Sokorov]

Lua un pergament si un plic galbui. Inmuie pana in cerneala si scrise repede, cu literele puternic inclinate din cauza grabei.

Harald.
Aaa ... parca spuneai ca te-ai oferi ca un donator de sange, nu ?
Sophie.
PS: ne intalnim la lac daca accepti

Sophie infasura repede pergamentul apoi il lega de piciorul bufnitei. Rase la mesajul pe care tocmai il scrisese, apoi ii sopti bufnitei destinatia, infasurandu-se in hanoracul ei prea subtire, alergand repede spre lac. Exista posibilitatea ca el sa fie mai rapid decat ea, deci sa fi ajuns deja. Nu ii placea sa fie asteptata, nu ca i-ar fi placut mai mult sa astepte, dar ii placea sa fie prima.

Isi sterse usor dintii [[ abia mancase niste pizza si ii ramasesera resturi, nu voia sa aiba canalele blocate ]] apoi scoase o oglinda in care zambi, ca sa verifice daca e totul ok. Aluneca pe noroi, exact in fata lacului.

[Harper Hildegarde]

• Trebuia sa recunoasca, nu se astepase ca fata sa il solicite atat de rapid, cu atat mai putin printr-o scrisoare trimisa prin bufnita. Oh, ce lipsa de simt dramatic! Ar fi fost cu totul altceva daca i-ar fi vazut privirea infometata, eventual un zambet sarcastic care sa ii dezvaluie dintii, la o solicitare fata in fata care sa nu ii dea cale de scapare. Insa avand in vedere ca nu exista nici o situatie in care sa accepte in vreun fel rolul de victima, iata-l acceptand aceasta varianta, mergand catre lac.
  
  Merse cu pasi masurati, edsi era imposibil sa mearga mai incet din moment ce intodeauna parea ca se grabeste. Ajunse langa Sophie destul de rapid, identificand-o in cateva clipe, surprinzandu-se chiar si pe sine. Foarte rar retinea atat de bine figura cuiva dupa ce se vedeau o singura data. Acum nu isi luase fularul obisnuit, pentru a avea gatul gol. Buna.

[Katya Sokorov]

'Buna.'
Fata ii observa gatul gol. Ei nu ii placea foarte mult sa muste de la gat, nu apuca bine cu coltii. Prefera sa muste din spate, la incheietura mainii si mai nou, pe obraz. Il privi cu o privire usor insetata. Ii era destul de foame desi trecuse numai o saptamana ... Simtea insa cum ramane incet incet fara substantele care ii permiteau sa supravietuiasca.

Il trase usor spre ea, apropiindu-se usor de el. Isi fixa usor mainile pe capul lui si isi puse coltii pe obrazul lui, fara sa perforeze (inca). Apasa usor, zgariindu-i pielea, pana cand doua mici gaurele sangerande ii aparura pe obraji. Isi adanci coltii, lasand sangele lui sa ii intre prin micile canale din canini. Dupa cateva secunde isi scoase putin brutal coltii de acolo. "Nu vreau sa trag prea mult ..." zise ea, desi era vizibil slabita. Isi musca incheietura, tragand cu putere. Se aseza jos, lasandu-se cu spatele pe un copac.

"Imi urasc viata asta tampita de vampir !" spuse ea, pe un ton care aducea oarecum a urlet in ciuda 'sonorului' normal. Lasa mana sa ii cada usor in poala, iar lichidul argintiu, usor negru, i se prelinse pe pantaloni. Isi flutura lenes bagheta, iar rana se astupa. Pantalonii i se curatara. "Esti ok ?" intreba ea. In ciuda faptului ca nu se simtea minunat, nu palise. Pielea ei era alb-albastruie ( in urma transformarii ei de acum foarte, foarte ... foarte multi ani ) nu putea pali, numai din privire putandu-i-se distinge ceva.

OOC: penibilitatea asta e tot ce am putut scrie asa ca sper ca esti multumita

[Harper Hildegarde]

• Paraliza complet cand ii simti colti in obraz, maraind imperceptibil din gat in semn de protest impotriva zonei alese pentru muscatura, avand in vedere ca apropierea capetelor pana la intrepatrunderea carnii lui cu coltii ei nu era cea mai buna solutie pentru a il face sa isi controleze extensile gandurilor. Simti cum fata tragea mai mult decat data trecuta, inas avand in vedere ca ramasese rigid pentru a isi controla reactiile in totalitate, nu ameti la fel de rapid.
  
  Ridica usor surprins din sprancene cand o vazu indepartandu-se, muscandu-se singura de mana. O prinse instinctiv de umar pentru a o opri, urmarind apoi cu privirea firul de sange de o culoare ciudata prelingandu-se din mana ei inainte ca ea sa apuce sa o vindece cu ajutorul baghetei. Zambi ingust, simtind propria rana de pe obraz sangerand in continuare, fara sa se preocupe momentan de asta pera mult.
  
  Asezandu-se pe iarba langa ea, o privi cu o atentie nedisimulata. Nu e nevoie sa iei sange de la tine, stii. Sangele uman se regenereaza mai rapid si inevitabil un om supravietuieste dupa pierderea a jumatate din cantitatea de sange, adica cam doi litri. Tu acum cred ca ai luat maxim jumatate din cantitatea asta, probabil mult mai putin. Nu parea sa fie prea afectat - adica deloc - de faptul ca vorbea foarte calm de "supravietuire" in decorul in care respectivul donator era el insusi. O experienta ca asta nu avea de ce sa fie ratata.

[Katya Sokorov]

'Nu e nevoie sa iei sange de la tine, stii.'
"Sunt ok." protesta ea, rece. Tusi usor, scuipand niste sange argintiu-rosiatic [[ mai exact, o combinatie de sange ]] prin dinti. "Dar nu e bine sa iau mereu de la aceeasi fiinta." Pronuntase diferit cuvantul fiinta, ca sa ii dea de inteles ca inca mai prefera sa se hraneasca de la animale.

'Sangele uman se regenereaza mai rapid si inevitabil un om supravietuieste dupa pierderea a jumatate din cantitatea de sange, adica cam doi litri."
"Da, insa omul este slabit dupa ce pierde sange, intelegi ? Daca ti-as fi supt data trecuta cat sange imi trebuia, acum erai mort. Sau intr-un caz mai bun, vampir." Ranji, usor ametita.

'Tu acum cred ca ai luat maxim jumatate din cantitatea asta, probabil mult mai putin.'
"Daca as fi luat jumatate din cantitatea asta ... dupa experienta mea ... cred ca acum as fi moarta dupa o pizza !" Fata incepu sa rada. "Prefer sa imi beau propriul sange decat pe al tau sau pe al oricui altcuiva." Zambi.

[Harper Hildegarde]

• De ce unele specimene isi imaginau ca era inspaimantat de perspectiva de a fi mort? Cu cat era mai aproape de moarte, chiar si atarnand de un simplu fir de par extrem de subtire si deteriorat, cu atat era mai exaltat si se baga mai mult in situatia cu pricina. Asta si acum. Existand riscul ca daca o tenta pe Sophie prea tare ea sa il muste suficient de puternic cat sa il aduca macar intr-o coma grava, zambi ciudat, asezandu-se pe pamant, privind in zare.
  
  Vampirii sunt nemuritori. Sunt multi vrajitori care ar da orice pentru a avea acest avantaj. ii atrase atentia usor sec, avand in vedere ca el insusi nu era deloc tentat de nemurire. Ar fi fost distrus interior daca ar fi simtit ca niciodata nu va mai putea experimenta acea cantitate atat de puternica de adrenalina incat sa fie de-a dreptul toxica pentru organismul lui.

[Katya Sokorov]

'Vampirii sunt nemuritori. Sunt multi vrajitori care ar da orice pentru a avea acest avantaj.'
Ea incuviinta din cap, tragandu-l mai aproape. Il impinse jos, pe iarba, asezandu-se langa. Isi lipi buzele de obrazul lui inca sangerand, atingand lichidul rosu usor cu dintii. Acesta ii patrunse usor prin micile canale din caninii sai. Ii stranse cu palmele ei bratele, fara sa isi bage inca dintii in micile perforari pe care le facuse pe pielea lui.

Se departa usor. Durerea pe care o simtea in obraji parea ca il face pe baiat sa sufere mai mult decat daca ar fi muscat din alte locuri, asa ca ii ridica incheietura si incepu sa ii ia o cantitate considerabila de sange, destul cat sa ajunga in coma, depinzand insa si de cat de rezistent era el. Ii lasa incheietura sa ii cada (ei) in poala, urmarindu-l cum se prabusi cu spatele de copac. "Scuze." spuse ea rece, pregatindu-se sa se ridice. L-ar fi lasat acolo, de izbeliste ? Poate. Era stilul ei. Baiatul parea inteligent, dar asta nu o impiedica sa il omoare sau sa il aduca intr-o stare ... destul de grava.

[Harper Hildegarde]

• Da, daaa. Probabil era imposibil pentru un privitor din exterior sa inteleaga ce insemna pentru el intalnirea cu moartea, fara ca aceasta sa il poata lua. Pur si simplu vedea negru in fata ochilor, cu ocazionale luminite galbene. Avand in vedere insa ca fata il muscase de incheietura, se incorda fortat, concentrandu-se cu toate puterile pe durere pana cand reusi sa vada in fata, prin ceata, silueta ei.
  
  Asta e ceva. zise usor neclar, avand in vedere ca nu avea vocea in deplinatatea fortelor sale, fara sa riste pentru moment sa se ridice de langa copac, sprijinindu-si cu toata greutatea spatele de el. Cat de mult sange poti sa iei dintr-un om? intreba, ca fapt divers, inca nevazand-o clar, insa fortandu-se sa aiba vocea cu toata puterea ei obisnuita in tonul firesc, desi simtea ca se invarte pamantul sub el.

[Katya Sokorov]

'Asta e ceva.'
Ea incuviinta din cap, fara sa scoata niciun sunet. Ii ridica usor incheietura baiatului, hotarandu-se sa mai muste o data, pentru orice eventualitate. Nu stia de ce, dar Harper i se parea interesant prin felul lui de a suporta durerea si de a infrunta moartea in fata - moarte pe care o adusese singur acolo. Il impinse usor mai in fata, incercand sa il faca sa stea mai comod. Zambi stramb.

'Cat de mult sange poti sa iei dintr-un om?'
"Pana il omor. Daca iau mai mult decat atat, devine vampir. Sangele uman se schimba in decurs de 24-72 de ore de la transformare, in functie de cat de mult sange trebuie regenerat." spuse ea, ca si cand ar fi citit dintr-o carte. Ii stranse usor incheietura baiatului si musca iar, de data asta putin mai tare, fara sa suga la fel de mult sange, insa. Incerca sa duca chestia asta undeva la extrem, sa testeze cat de mult rezista el.