~Night Walk~

[Rosalie Vivienne Alden]

Am iesit din scoala cu gandul sa imi petrec timpul undeva,oriunde ..Ma plictiseam acum si aveam de gand sa ma plimb pe undeva unde puteam sa aflu multe si sa vad multe...Deodata imi venise in minte sa ma duc in "Padurea Interzisa". Astfel ca am luat-o incet spre ea. Speram sa ma intalnesc cu cineva acolo pentru a nu ma plimba singura. Cu pasi marunti am inaintat. Eram dornica de o plimbare nocturna in padure,de mult nu mai facusem acest lucru. Speram sa observ din nou creaturi sau sa am ceva mai paliptant de facut. Am ajuns in fata padurii. Am stat cateva minute sa ma gandesc daca sa merg sau nu. In momentul in care am descis sa intru acolo,nimeni nu ma mai putea opri. Am facut un pas mai mare,inima imi batea mai accelerat,eram grabita,dar in acelasi timp si putin nedumerita. Oare ce aveam sa fac astazi?
In timp ce gandurile imi zburau prin minte cu sutele nu mi-am dat seama,dar ma lovisem de cineva. Fara sa ma uit am spus:
"-Auu!"
Apoi mi-am ridicat privirea...

[Evelyn Steel]

Ma plimbam prin imprejurimi cand am vazut intrarea in "Padurea Interzisa".Din cate auzisem in padure sunt tot felul de creaturi care deabia astepta ca vreun elev care nu e normal la cap sa intre acolo.Tare as fi vrut sa vad ce este asa de "anormal" acolo.In fond cat de rau poate fi?
-Oricum tu nu esti sanatoasa Eveline mi-am spus cand ma gandeam ca nimeni sanatos nu ar intra acolo.
Am luat-o usor la pas si am intrat padure.Am mers 10 metri si m-am gandit ca poate azi nu era chiar momentul potrivit pentru a-mi risca viata.M-am intors inapoi si am dat peste Rosalie.Ea ce face aici oare?
-Hei Rose am soptit zambind.Ce te aduce in "Padurea Interzisa" am intrebat-o chicotind.

[Helena Daphne Rose]

OOC: Alease..scria dedesubtului topicului clar: "Me&Helena"...so...sorry,ignoram mesajul tau in acest rpg.

Helena se plimba prin Padurea Interzisa, avand gandurile pline de idei si tot felul de lucruri placute sau mai putin neplacute...Acea amintire ii tot revenea in cap ca un flashback, incat la un moment dat ii venea sa se dea cu capul de primul copac ce ii iesea in cale. Se sprijini frustrata de o buturuga si isi dadu jos gluga, pentru un moment de ragaz. Cateva zgomote ce nu puteau fii auzite usor, patrunse ca un ecou slab prin atmosfera Padurii. Totul era ca o liniste de mormant, in care parea sa se auda doar respiratia si bataile inimii Helenei. Aceasta se aseza pe iarba umeda, nepasandu-i ca abia plouase si urmari cum luna plina se elibera de norii intunecati.
Deodata se auzira clar de data aceasta, niste pasi ce pareau sa vina din spatele sau. Fata isi trase glguga imediat, iar apoi simti cum cineva aproape ca intra in ea.
"-Auuu!"se planse o voce feminina.
"-Cine e acolo?"murmura cercetasa incruntata. O fata cu parul satena isi ridica privirea ingrijorata si observa insigna Cercetasilor de pe roba Helenei.
"-Eu sunt Rosalie Andrews."se prezenta fata soptind.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Aaa,scuza-ma daca te-am speriat..Am murmurat eu cam nesigura...Deranjez?..
In timp ce asteptam raspunsul fetei m-am uitat mai bine cine se afla acolo . Cand si-a dat gluga jos am observat-o clar apoi am soptit linistita:
-Pfiu,Helena!..
Ma uitam in jurul meu si nu mai era nimeni langa noi in afara de niste copaci mohorati de la vreme,iarba putin uda si alte chestii care se aflau in Padure.
Sperasem ca nu se enervase prea tare Helena,apoi mi-am ridicat privirea in sus si am gandit"Of,Jake cred ca acum esti din nou suparat pe mine ca ma aflu aici". Am oftat gandindu-ma la zilele frumoase de demult. O singura data intrasem cu Jake in padure iar acest lucru s-a intamplat doar datorita insistentelor si amenintarilor mele. El mereu mi-a vrut binele si stiam ca de acolo de unde e si acum se gandeste la mine si inca ma protejeaza . O scanteie ateriza din cer. Semn de la Jake,mi-am spus amuzata in gand. Mi-am mutat din nou privirea spre Helena care se uita la mine nedumerita,probabil dorea sa ma intrebe ce caut aici sau probabil ca a observat ca visam cu ochi deschisi.

[Helena Daphne Rose]

Fata incuviinta linistita la vederea lui Rosalie si se aseza pe buturuga. Ar fii vrut sa o intrebe ceva pe fata, sa spuna ceva, numai sa alunge gandurile sale negre din minte. Pur si simplu numai vroia sa se gandeasca la asta. De parca o forta surpranaturala ii inclestase buzele, cercetasa ramase asa, cu privirea in gol pana cand auzi oftatul lui Rose. Soimeanca se uita visatoare spre cer, murmurand cuvinte imperceptibile pentru sine. Fata nu deslusi decat "Jake" sau cine stie ce cuvant era. Oricum, nu trebuia sa se bage in treburile altora asa cum o facea de obicei fara sa vrea, lucru ce o facea sa se simta prost. Amintirile ce o bantuiau mai devreme erau acum inchise intr-un cufar al mintii, datorita faptului ca se incuraja pe sine.
Inghiti in sec si o intreba pe noua sa prietena:
"-Hei, si pana la urma ai venit cu chef de aventuri prin Padurea Interzisa?" incercand Helena sa fie mai vesela, asa cum era de obicei. Rosalie tresari usor, se intoarse spre ea zambind si ii raspunse...

[Rosalie Vivienne Alden]

Eram visatoare,ma gandeam la Jake,dar apoi deodata am reactionat la intrebarea Helenei si i-am raspuns:
-Da,cam asa ceva!. Chicoteam. Dar tu? Apoi am continuat: Ma plictiseam atat de tare si m-am gandit ca aici am ce cerceta,am ce face.
In timp ce asteptam raspunsul Helenei am ramas din nou pe ganduri apoi mi-am dat seama ca ea se uita la mine nedumerita. Si deodata parca cu o incredere atat de mare am inceput sa ii povestesc cate ceva. Si acum cine ma mai putea opri din povesti? Cred ca nimeni. :
-Ma uitam la cer fiindca...Stii...Iubitul meu a murit..Si eu acum mereu cand simt ca trebuie sa fac ceva sau dimpotriva ca nu trebuie parca ii cer acordul si el imi trimite semne..
am incetat sa vorbesc,speram ca Helena sa nu ma creada ciudata. Eu doar inca il mai aveam in suflet pe Jake.Si stiam ca asa va fi mereu.

[Helena Daphne Rose]

Fata parea sa fii ezitat un moment dupa care ii povesti Helenei toate mahnirile ei si gandurile care nu-i dadeau pace. Cercetasa o asculta, incercand sa fie cat mai nonsalanta, dar inauntrul sau ii pasa mult de oameni si nu puteau ignora spusele cuiva care se simtea rau. Rosalie se uita la ea trista si totodata stingherita, oftand.
"-Hei, e totul ok...in parte stiu cum e, cu toate ca n-am iubit pe nimeni pana acum. Dar pot sa ma pun in locul persoanei respective."murmura Helena zambind. Rosalie o privi surprinsa iar apoi inghiti in sec, ca si cum i-ar fii fost sete de apa sau orice altceva ar fii putut sa o usureze, dupa vorbele simple care ii strapungeau sufletul.
"-Stiu eu un izvor care nu e prea departe."zise Helena ghicindu-i gandurile si simtind-usi deodata gatul uscat. In timp ce mergeau spre destinatia propusa, cercetasa ii mai spuse:
"-Oh da, si in legatura cu intrebarea pe care mi-ai pus-o mai devreme...sa zicem ca Padurea Interzisa ma linisteste, mai ales atunci cand vreau sa ma refugiez undeva. Camera Necesitatii a devenit acum parca un Non-stop. Stii tu, magazinele Incuiate..." chicoti fata.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Mda!,am raspuns chicotind.
cum sa nu fi stiut din moment ce mare parte din viata mea mi-am petrecut-o printre Incuiati desi amandoi parinti sunt pur-sange? Nu puteam sa nu ma intreb cum au reusit sa imi ascunda aceste lucruri un timp atat de indelungat. Dar am indepartat aceste ganduri deodata,fiindca doream sa ma concentrez pe discutia mea cu Helena care devenea foarte interesanta. Apoi am continuat:
-Da,si pentru mine "padurea interzisa" e un loc linistit pentru mine,un loc de refugiu.
Am chicotit la acest gand gandindu-ma cum pot sa gandesc asa? Pentru majoritatea,padurea aceasta era un semn de teroare,dar se pare ca pentru mine si pentru Helena nu era asa...Am chicotit din nou.

[Helena Daphne Rose]

Mergand alene alaturi de Rosalie, Helena pe pas ce il facea devenea mai visatoare si mai vesela. Era ceva complet normal ea, sa se inveseleasca deodata. Putea sa auda zgomotul slab facut de izvorul de care ii povesti soimencei. Ajunse acolo, Helena se repezi prima sa bea apa cea rece, racorindu-si gatlejul. Dupa ce isi dadu seama de graba sa, se intoarse amuzata spre prietena sa si suiera:
"-Uh, chiar mi-a fost sete.."
Rosalie chicoti dupa care luase pocalul ce il trecu prin apa si il bause. Cercetasa se incrunta; ea nu observase pocalul de pe marginea pietrei imbatranita de ani si timp. Ofta satisfacuta ca numai simtea acea sete si se uita pe cerul de onix, care era presarat cu cateva luminite ce se observau vag. Helenei ii era dor de serile instelate, diminetile calduroase, in care razele soarelui o trezeau si o indemnau in acelasi timp sa leneveasca in continuare...mai pe scurt, de vara.
Fata se trezi din starea sa de eforie, simtind brusc adierea rece a vantului si racoarea Padurii Interzise. Susurul izvorului devenise brusc mai clar si tresari, dupa care chicoti, aducandu-si aminte ca era cu Rosalie.

[Rosalie Vivienne Alden]

-Mda,recunosc ca si mie mi-a fost cam sete!Multumesc!,am spus eu chicotind.
Apoi am urmat exemplul Helenei si priveam cerul care parea putin cam mohorat. De indata mi-am adus aminte de aceasta vara la Miami,alaturi de sora mea Kate... Si mai tarziu,invitatii...
Ma uitam la Helena care parea o fire visatoare,sensibila,eram sigura ca ma pot imprieteni repede cu ea ,fiindca si eu eram ceva de acest gen. Mi-am indreptat privirea catre pocalul care se afla langa fantana. Nu stiam de ce,dar imi amintea de un pocal,de ceva anume. L-am luat in mana si l-am privit mult mai atenta. Oare de ce imi amintea acest pocal?