O intalnire neasteptata

[Kasumi Mikoto]

-Aimi... Ava? Sore chi?
-Iie, Kasumi-Sama.
-Uunsho... Hai, Aimi... Te aud, te aud....Ploaia...
Am inghis ochii... Dar in loc sa vad negru, vedeam o ceata argintie... Sunetul ploii s-a estompat incetul cu incetul si o voce stranie mi-a rasunat in cap cu prelungi ecouri:
-Firea e muta acum. Pe cine vrei sa auzi?
-Aimi Rawkuro...
-Defineste.
-Pai...Prieten.
-Cum asa, Kasumi? Inca?
-Inca. Si pentru totdeauna.
Ritmul regulat al batailor inimii lui Aimi imi rasuna, cu o cadenta sacaitoare, in cap.
-O sa moara de frig daca mai sta acolo... Ava, haide!
In momentul cand trumul fetei se ivi in fata mea, intins in iarba, pe un manunchi de frunze ude...: