Adventures at the lake

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam pe geam din dormitorul Ochilor-de-Soim. Afara se vedea totul atat de frumos,dupa o zi de ploaie era din nou linistit. Ma plictiseam inauntru ,jurnalul imi era aruncat intr-o parte,roba statea pe pat parca asteptand sa o imbrac,iar cartile care le citeam stateau plictisite aruncate intr-un colt. M-am hotarat sa ies la o plimbare,la lac.bisnuitele mele plimbari langa lac. Mi-am luat repede roba pe mine si incet-incet am coborat scarile,nu vroiam sa deranjez pe nimeni,nu doream sa deranjez vre-un tablou care cu siguranta se va supara pe mine. Cand am ajuns in fata scolii,iesita din castel,am simtit aerul puternic de care aveam nevoie. Era clar,o plimbare mereu arunca plictiseala intr-o parte indepartata. Am luat-o la pasi marunti catre lac,ma uitam in sus la cer,era atat de senin,luna stralucea brilianta pe cer si ca de obicei avea sa imi vegheze sederea langa lac. Ajunsa acolo,m-am asezat in iarba,ramanand pe ganduri si am inchis ochii. Dar deodata,se auzira niste pasi marunti care se indreptau catre mine...

[Isabella River]

Isabella mergea prin Castelul cufundat în liniºte. Totul i se pãrea tât de.. normal ºi îi trezea atât de multe amintiri. Castelul adormit era un aspect al celor mai multe escapade nocturne pe care fosta Cercetaºã ºi prietenii ei le fãcuserã din.. plictisealã probabil. ªi din nebunia aceea de elevi. Era atât de simplu ºi de frumos. Era amuzant. Isa zâmbi cu gândul la amintirile minunate pe care le împãrþea cu prietenii ei de la Hogwarts care, ajunºi ºi ei adulþi acum, tânjeau dupã acele clipe.

Dar trecutul era trecut. Iar ea acum fãcea parte din Devoratorii Morþii ºi trebuia sã se concentreze pe planul pe care îl stabiliserã. ªi mai trebuia sã aibã în vedere ºi compania ei ºi a Kennyei.
Dar nu regreta nimic. Toate avea un început ºi un sfârºit ºi de cele mai multe ori sfârºitul nu era decât un nou început.

Ieºi încet din Castel ºi îºi strânse mai tare pelerina în jurul ei simþins frigul de afarã. O noapte de toamnã. îºi spuse ea.
Frunzele copacilor, care acum îºi întindeau crengile într-un mod sinistru spre cer, formau un covor arãmiu. Isa ura toamna. ªi iarna. Adicã.. iubea zãpada, dacã se gândea mai bine, dar ura tot ce þinea de frig.

Merge uºor printre frunzele umede ºi întâlni o siluetã întunecatã, care stãtea cu spatele.
"- Bunã." spuse cu o voce firavã Isabella.
Silueta se întoarse ºi, arãtându-ºi faþa, fosta Cercetaºã o recunoscu. Era Roselie Andrews. Sau Rose, cum îi spunea ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cine imi intrerupse gandurile mele. Probabil ca era ciudat ca desi acum sunt anul VII inca mai vin in fiecare seara sa meditez aici ,langa acest lac la care majoritatea serilor mele au fost petrecute. Cate amintiri..Pe care sunt sigura ca nu le voi uita niciodata. Hogwartsul pentru mine semnifica foarte mult si inca mai semnifica,e ca o a doua casa pentru mine,de fapt chiar si este.
Mi-am intors pe furis privirea,apoi cand am zarit o fata cunoscuta m-am intors de tot si i-am spus cu o voce calma :
-Buna!Isa...Ce faci?

Acum eram mai linistita,ma gandeam ca ar putea fi...Cineva pe care nu vroiam sa o vad,dar cand am zarit-o pe Isa un zambet mi se asternuse pe fata. Am imbratisat-o in semn de salut apoi m-am asezat in iarba care acum era mohorata dupa o zi cu ploaie... Off,uram ploaia...

[Isabella River]

Isa îi rãspunse la îmbrãþiºare fetei ºi îi zâmbi cãlduros.
Se aºezã pe iarbã lângã ea ºi îºi netezi pelerina lungã ºi neagrã.
"- Nu pot sã dorm." rãspunse ea sec la întrebarea lui Rose. "ªi când nu pot sã dorm.. vin ori aici, afarã, ori mã refugiez în Camera Oglinzii lui Erised. Dar.. mai puþin acolo. Sunt elevi pe care îi urmãresc în fiecare noapte cum merg acolo ºi se minuneazã de frumuseþea Oglinzii ºi de puterile ei." fata chicoti aproape râzând ºi continuã.. "Îmi amintesc de mine ºi prietenii mei. Aºa eram ºi noi.."

ªi aºa era. Prima searã în care merse în Camera Oglinzii lui Erised era abia dupã a treia zi petrecutã la Hogwarts. Acolo le întâlniserã pe Ginny, Alice Swan ºi Bree. ªi nu va uita niciodatã cum arãtau Filch ºi pisica lui, Doamna Norris dupã ce fuseserã pietrificaþi de cãtre Ginny ºi machiaþi.

Chicoti puþin fãcând-o pe Rose sã se uite la ea curioasã.
"- Tu ce faci.. ? Presupun cã eºti aici din acelaºi motiv ca ºi mine, sau greºesc ?" o întrebã Isabella privind fix înainte.

Lacul pãrea înghþat, deºi pe suprafaþa lui se zãreau cerculaþe mici ºi liniºtite formate de bãtaia de vânt. Arãta ca o oglindã.. O oglindã în care se reflecta, mare ºi îmfumuratã, luna de argint..

[Rosalie Vivienne Alden]

Ascultand ceea ce imi povestea Isa abia apoi mi-am dat seama ca imi pusese o intrebare si i-am raspuns:
-Da,eu mereu vin la "Lac" . Din primul an am adorat acest loc si aici vin aproape in fiecare seara, bineinteles cand am timp si mai ales cand doresc sa reflectez asupra unor lucruri!

Apoi reactionand la ceea ce spusese despre "Oglinda lui Erised" am oftat putin cam melancolica. Imi adusesem aminte ca acolo am avut parte de doua experiente urate. Il vazusem odata pe Jake imediat dupa ce murise. Apoi am mai fost odata cu Yuky care si ea suferise atunci la ce vazuse in oglinda. Am incercat sa ocolesc aceste ganduri care ma faceau sa sufar si am continuat:

-Uneori lacul imi da senzatia...De...Siguranta.

[Isabella River]

Cuvintele fetei pãreau sã ajungã puþin mai greu la Isabella. Era prinsã în propriile gânduri ºi propriile amintiri. ªtia cã nu putea sã scape nici de ele ºi nici de dorul lor, aºa cã se lãsã pradã lor. Zâmbi mulþumitã. În mintea ei se desfãºurau din nou ºi din nou fiecare moment petrecut cu cei mai buni prieteni.

Într-un final, reveni la realitate trezitã de o frunzã ce cãzuse lin ºi se aºezase pe umãrul ei.
Se gândi la ce spusese Rose ºi îi rãspunse:
"- Da.. aºa e.." începu ea, apoi fãcu o scurtã pauzã ºi îºi dãdu o ºuviþã de pãr brunt din ochi. "ªi mie îmi dãdea înainte.. siguranþã. Acum.. îmi dã doar.. o companie ciudatã." râse amar ºi privi apa limpede.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am observat amaraciunea din glasul Isei. Nu stiam ce sa fac,ma simteam atat de neputincioasa,atat de... nestiutoare. Ce puteam sa fac? Nu doream sa fiu imprudenta,imi era frica sa nu o intreb ceva ce i-ar face rau,dar totusi doream sa aflu ce o apasa pe suflet. Probabil ca era doar plictisita,dar nu stiu de ce ,imi dadea senzatia de mai mult,ca e mai degraba ... intr-o stare nu tocmai buna.


Oare se simtea rau? Sau oare se gandea cu melancolie la cele intamplate de mult? N-am putut sa ma abtin si sperand ca nu voi face o grseala m-am adresat Isei:
-Esti..Bine?...

Ce intrebare stupida ii pusesem,era clar ca nu era binee...

[Isabella River]

Ia îi zâmbi fetei ºi îºi reveni puþin din starea aceea de amorþealã.
"- Da. Totul e perfect normal, nu am de ce sã mã îngrijorez."
κi afundã mâinile strânse în pumni în faldurile pelerinei, sperând sã se încãlzeascã puþin. Castelul Hogwarts se reflecata mãiestuos ºi impunãtor în apa lacului. Frumos.. îºi spuse Isabella în gând.

Mintea ei se goli încet, încet ºi îi rãmase în gând un singur lucru.. sau.. o singurã persoanã. Matt. Instinctiv, îºi roti uºor singurul inel de pe degetul de la mâna dreaptã. Asta o amuzã puþin, pentru cã normal, trebuia sã-l poarte pe mâna stângã, însã pur ºi simplu nu-l suporta acolo. Habar n-avea de ce.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Isa apoi la inelul ei. Ma miram cum de il purta pe mana dreapta ,dar nu am intrebat-o nimic,imi era teama sa nu o intreb ceva stupid. Mi-am mutat privirea catre lacul care parea atat de linistit,luna reflecta in apa in concordanta cu Hogwarts.

Acum suspinam cu melancolie stiind ca este ultimul an ca elev aici. Banuiam ca nu voi mai putea sa petrec atat de mult timp la anul langa lac,banuiam ca nu prea voi mai avea timp de nimic. Apoi mi-a curs o lacrima pe obraz gandinu-ma ce frumos ar fi fost sa se afle si Jake cu mine aici,in anul VII. Astfel totul mi-ar fi fost mai usor. Am lasat lacrima senina sa curga ,iar dupa aceea mi-am sters ochii fiindca inca mai avea pregatite cateva lacrimi,dar nu,nu vroiam sa plang,cel putin nu acum. Am intrebat-o pe Isa:

-Cum e? Cum e sa fii Adult?...

[Isabella River]

"- Cum e? Cume sã fii adult..?" întrebã Rose.
Isabella ascultã bine cuvintele ºi o privi cu coada ochiului, apoi se întoarse spre ea cu o privire serioasã ºi agerã. Asta era una dintre caracteristicile ochilor ei albaºtri. Avea o privire foarte agerã ºi acompaniatã de caracterul ei care unoeri era indiferent ºi rece, rezultau o persoanã cu picioarele pe pãmânt. O persoanã pe care o parte din Isa o schimba puþin. Pentru cã ei îi plãcea sã glumeascã.. foarte mult.

"- E bine.. ºi rãu. De fapt.. e doar.. diferit." spuse ea scurt. "Adicã.. nu mai este nebunia aceea de copil. Încã existã, atunci când sunt cu persoanele potrivite cu care.. îmi permit sã mã comport aºa. Dar nu e la fel."