O noua fila...

[Scarlett Soul]

"Ema... esti bine ?", am intrebat-o, sesizand schimbarea de atmosfera in carei bagasem...
Vedeam ca acum Ema se lupta cu ea insasi in luarea unei decizii, insa nu stiam inca despre ce era vorbe, dar probabil aveam sa aflu...

'Sunt atat de proasta ! Am lasat emotiile sa ma copleseasca si astfel i-am coplesit la randul meu pe Ema si Slin ....
Ohh, cat de mult as vrea sa nu fi spus nimic, sa-i fi lasat sa se bucure ? Dar acum nu mai pot schimba nimic....', mi-am spus eu in gand, dezamagita de tensiunea pe care-o creasem.
"Si acum ce va urma ?", m-am trezit eu spunand, mai mult pentru mine.

[Oliver C.S. Queen]

-Cryss...
Parea destul de ganditoare...era adancita in gandurile sale...
-Sa sti ca ma bucur sa am prieteni care spun cea ce gandesc in jurul meu...
-Ma face sa ma simt liber....
Am spus in timp ce ma ridicam atingad-o pe umar....calduros si foarte delicat...
-In asta consta prietenia...
-In adevar...
-Nu cezi?

[Scarlett Soul]

"Cred ca sunt cateva lucruri pe care imi este frica sa le rostesc... Desi nu sunt lucruri rele...
Stiu ca gandurile sunt singurul refugiu nesabotat de nimeni, acolo ne putem ascunde si atat !"

Apoi am privit peste umar, vrand sa vad expresia astropufului, ce parea inca intrebatoare.

"Acum intelegi ? Poate ca as putea sa-ti spun, insa a trecut timpul si pe de alta parte nu simt ca este momentul potrivit sa-ti spun tot ceea ce gandesc. Stiu ... Sunt o fiinta complicata ! "

Ema ne privea cuprinsa de vraja, dar probail gandindu-se la vorbele noastre, neindraznind deocamdata sa intervina, desi intr-un fel sau altul mi-ar fi placut.

"Asta cred ...", iar aici mi se stinse vocea.

[Ema Snow]

Vocea catifelata a lui Crystal m-a trezit. Mi-am scuturat rapid capul si am zambit.
" - Sigur! Nu e nimic in neregula."
M-am uitat bland spre ea. Parea cumva... vinovata? Vinovata de ce anume?
" - Hey... am zambit si mai larg. Capul sus! Indiferent ce va urma, totul va fi bine in final. Pentru toti. Stiu asta!"
Simt asta, as fi dorit sa adaug.
" - Si... cum mai e viata?" aincercat sa intreb pe un ton cat mai nonsalant.

[Scarlett Soul]

"Plina de tot felul de sentimente, dar desi au acelasi nume de fiecare data se simt altfel, de ficare data ma lovesc sau ma invaluie diferit.". i-am soptit eu, nestiind cum ma simteam, levitand intre doua sentimente, unul de Fericire, iar altul de Tristete.

"oHH ...", am continuat eu, simtind cu Slin se forta sa ma tine pe picioare.
"Esti bine ?", se ingrijora Ema.
"Desigur ...", am soptit eu, iar apoi se auzi o cazatura zdravana.
"A lesinat !", spuse Ema calm in spatele meu, desi era speriata.
"Haide, trebuie s-o ajutam .", ii sopti Slin.
'Nu, nu trebuie !', am tipat eu, avand inca ochii inchisi si neputand reactiona, desi auzeau totul si puteam gandi, insa corpul nu reactiona comenzilor mintii.
Ei isi continara agitati salvarea, nestiind ca eram constienta si neauzind tipatul meu, caci pana la urma fusese un gand ce nu vroise sa-mi iasa pe gura !

[Ema Snow]

Am luat-o delicat de incheietura, verificandu-i nelinistita pulsul. Era putin mai accelerat decat unul normal.
' Te rog, fi bine, te rog!' imi ziceam disperata la cateva secunde, dar mereu imi reveneam. Trebuia sa fim amandoi calmi pentru a o putea ajuta.
" - Crys... ma auzi?" intrebam incet.
Incercam sa-mi dau seama care era cauza accidentului. De ce pot lesina oamenii? Cand mintea incearca sa reprime o amintire neplacuta... Asta era?
" - Cred... Ar fi mai bine sa o ducem in aripa spitalului!" am murmurat.

[Scarlett Soul]

"Nu !!!", tipa aceasi voce, care mi se opri in dreptul gatului, iesind la iveala doar un mic marait.

"Lesinul : ... clipa in care trupul se descatuseaza de legaturile stranse ce-l asupresc asupra lumii, momentul in care sufletul zburda in nestire ... ", am reusit sa-i rostesc calm lui Ema, in sfarsit, fara vreo panica in glas.

Desi era ciudat ca incepusem sa ma trezesc cu aceste vorbe, totusi vedeam ca amandoi se bucuram.

"Ma bucur ca ...", se auzi vocea lui Slin.

[Oliver C.S. Queen]

-Ma bucur ca ....esti bine...am spus ferm...
Hmm...ciudat...de ce mereu cine este in jurul meu trebuie sa pateasca cate ceva...oare aveam sa imi dau seama ca eram vinovat pentru tot ce se intampla...
-Cred ca ar trebui sa te vada un doctor...
-Pentru binele tau...
-Nu crezi...m-am adresat catre Crys
Am incercat sa o ajut sa se ridice...sperand sa imi dau seama ce patise...

[Scarlett Soul]

"Nu, sincer nu cred.", i-am spus sec, inainte de a sesiza vinovatia ce o prezentau ochii lui.
"Pai .... ", incepu el, dar eu imi dadusem deja seama ca-l acuzasem pe degeaba.
"Deci vreu sa-ti spun ... adica ... sincer imi pare rau, caci nu vroiam sa te invinovatesc !", am spus eu calm, in mintea mea, vrand sa-mi trag palme.
"Probabil va ma trece o vreme pana sa invat sa spun ceea ce trebuie si poate sa fiu mai atenta.", am continuat eu, parca vorbind singura.
"In sfarsit esti bine !", se trezi si Ema, parca scoasa din transa.
"Sper ...", am spus eu, dar in inima mea spunea altceva.

Speranta nu inseamna si adevar, visam zi de zi, dar cate dintre acele dorinte calde, cu farmec se implinesc ?
'Si asa ajung sa vad prapastia !', ma fulgera un gand dureros.
Efectiv simteam apasarea mintiii mele, era atat de grea incat eram nevoita sa-mi inchid pleoapele, ascunzamdu-mi oglinda sufletului sub un voal catifelat de perdele, umplut cu niste gene negre, lungi si dese.

[Ema Snow]

Am zambit bland, rasufland usurata.
" - Nu cred ca se mai poate intampla ceva acum... " am murmurat.
Mi-am intins mainile in fata, de parca ar fi stat prea mult timp intepenite si am oftat profund.
I-am privit o clipa pe cei doi. Cu siguranta, exista un moment de intimitate pe care nu vroiam sa-l intrerup.
Mi-am concentrat toata atentia pe roba mea, aranjand-o de nenumarate ori.