Inainte

[Ema Snow]

" - Bazeaza-te pe mine!" i-am zambit.
Incercam sa par vioaie, dar trista poveste a unicornului ma enerva.
" - Nu putem permite sa se mai intample asta!" am marait.
Am oscilat o secunda, intebandu-ma daca este bine sa o trimit pe Artemait sa anunte pe cineva de la scoala, dar m-am razgandit. Bufnitele stiau cum sa ajunga aici si stiau si de ce. Aveam nevoie de amandoua, si de Sabri, si de Artemait, din moment ce nu ne puteam baza pe instinctele mele mult prea rationale.

[Rosalie Vivienne Alden]

Sabri si Artemait acum ne puteau ghida in felul lor...
Ma uitam la Ema,apoi am privit bietul unicorn care zacea pe jos fara sa poata riposta...
Cineva ii luase dreptul de la viata,dreptul de a trai. Iar acest lucru este foarte dureros. Unicornii pot fi niste fiinte minunate,dar acum... Acesta nu mai putea fi asa,acum el nu mai exista,trupul lui nu mai exista...

Am pornit in Padure,am inaintat pas cu pas...Poate vom reusi sa aflam ceva,orice ne va fi de folos...Bietul animal nu mai putea sa faca nimic acum,dar noi poate ca da!

[Ema Snow]

Am urmat-o prin salbaticia Padurii. Simteam peicol la fiecare pas, asa ca eram in alerta, tresarind si ridicadu-mi bagheta la cel mai mic semnal. Le urmaream pe Sabri si Artemait in zborul lor gratios si rapid.
Nu a durat prea mult ca privirea sa-mi fie atrasa de o fasie stralucitoare. M-am apropiat incruntandu-ma, dar am icnit socata.
" - Rose... Uita-te la asta..."
Sangele argintiu sclipea pe scoarta copacului in lumina baghetelor noastre. Nu era posibil... Deja aveam in minte doua versiuni. Prima sustinea ca un alt unicorn fusese ranit, iar a doua ca primul nostru criminal era de-a dreptul sadic, epuizand un suflet pentru un nimic. Distractia personala...

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am uitat stupefiata la ceea ce se intamplase acolo. Ce puteam sa spun? La ce varianta puteam sa ma gandesc? Am ramas pur si simplu fara grai. Acum aveam in minte multe...O multime de variante mi se amestecau in minte...

Oare a mai fost ranit un unicorn? Sau oare faptasul in graba lui a lasat cate un semn pe ici pe colo... Nu stiam exact ce se intamplase,dar vroiam sa aflam in curand. Consider ca si eu si Ema ne gandim ca suntem aproape de adevar.

Am privit din nou cu atentie scoarta copacului apoi i-am spus Emei:
"Haide,sa mergem! Sa ne continuam drumul!."

[Ema Snow]

Am aprobat fara cuvinte. Imaginile ce mi se impletau prin minte deveneau mai mult decat groaznice. Deveneau enervante.
Simteam cum pulsul imi pocneste in tample. Am incercat sa respir profund de cateva ori, in speranta ca ma voi calma.
Era o prioritate in toata povestea sa gasim faptasul.
" - Probabil ca vom reusi..." am ingaimat eu, dar m-am oprit imediat dupa. " Nu. Trebuie sa reusim"
Realizasem ca vorbeam tare. M-am uitat fugitiv la Rose si am continuat drumul sters din fata noastra.

[Rosalie Vivienne Alden]

Imi dadeam seama ca Ema chiar isi dorea sa prindem vinovatul. Iar acest lucru ma facea sa fiu si mai sigura ca vom reusi. Alaturi de o buna prietena si de bufnite puteam sa aflam cine a facut acest lucru monstruos.

Am oftat usor ,iar Ema isi muta privirea spre mine. M-am uitat la ea si am spus:
"Da,vom reusi,trebuie sa reusim!"
De data aceasta zambeam...Zambeam pentru incurajare si pentru a avea sentimentul de reusita cu adevarat.
Mi-am mutat privirea catre bufnite sa vad daca totul era in regula,iar ele zburau in continuare incercand sa prinda faptasul.

[Ema Snow]

I-am zambit in semn de raspuns.
" - Nu mai am niciun dubiu!"
Pe masura ce inaintam, deveneam nerabdatoare. Imi era jena sa recunosc ca ma simteam putin... razbunatoare. Dar am ignorat gandul.
Disparand pentru o clipa din ochii nostri, Sabri si Artemait tipara zgomtos.
Am grabit pasul, impiedicandu-ma des. Luminile vesele ale unui foc se proiectau pe scoartele copacilor. Am inghetat langa un trunchi masiv, oprind-o cu o mana pe Rose. Aveam grija sa respir incet, sa nu fiu zgomotoasa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ema ma opri,acum eram confuza ,nu stiam ce sa fac,nu stiam de ce facuse ea acest lucru. Insa aveam sa am raspunsul imediat,imi facu semn sa ma uit in fata.
Am observat o silueta care parea ca este intr-o roba neagra,cu o gluga inconfundabila pe cap.
Ma uitam parca cu ciuda la aceea persoana,stiam,banuiam ca este faptasul.
Am inghitit putin in sec apoi i-am spus Emei:
"Este un Devorator,sunt sigura de asta...Si daca e un Devorator acest lucru semnifica faptul ca..."
Am inghitit in sec din nou gandindu-ma la biata faptura...

[Ema Snow]

Am aprobat iar.
" - Cred ca nu avem incotro..." i-am soptit, intorcandu-mi capul spre ea. " Trebuie sa actionam. Si daca ne-am descurcat cu unul in interiorul castelului, ne descurcam si cu acesta."
Ultimele cuvinte imi iesira mai mlt ca un marait si, intamplator, m-am intrebat daca vocea mea suna ca a surorii mele, ea maraind mereu.
Instinctiv, pumnul mi s-a strans in jurul baghetei.
Le puteam vedea pe Sabri si Artemait in copacul din fata. Ochii le sclipeau, reflectand jocul flacarilor.

[Rosalie Vivienne Alden]

Devoratorul in acest moment se afla cu spatele la noi,dar nu stiu de ce,am avut un instinct sa ma apropii de el acum,pe loc! M-am dus pe furis in spatele sau cu bagheta pregatita.

Cu o apucatura de brat l-am intors cu fata spre mine,iar gluga ii cazu aproape instantaneu.
Am ramas socata cand l-am privit direct in ochi pe...Porrin!!!

"TUUU!Tocmai tu!",tipam eu ingrozita.
Mi-am ridicat bagheta,de data aceasta gandindu-ma ca voi fi in stare sa termin ce am inceput data trecuta ,dar Ema...