Inainte

[Ema Snow]

" - Nu stiu..." am raspuns sincer.
M-am uitat lung in ochii lui, incapabila sa gasesc vreo solutie.
" - Cred ca Azkaban este cel maibun loc pentru el... Nu cred ca va mai iesi prea usor de data aceasta..."
Am oftat. Nu imi placea situatia si acum eram distrasa fara sa vreau, gandindu-ma cum oare reusise sa scape.
Mi-am fluturat inocenta bagheta si mi-am flexat mainile. Cu o alta vraja, i-am legat pieptul. Mi-am ridicat privirea, cautand-o pe Artemait.

[Rosalie Vivienne Alden]

Observand ca Ema se uita dupa Artemait mi-am indreptat si eu privirea spre cerul care acum era atat de Intunecat,iti trimitea niste fiori de nedescris.
"Lumos Maxima!",am rostit eu,dar bufnitele erau de nevazut. Cand mi-am indreptat privirea catre Porrin l-am observat ca imi tinea bufnita de gat in mana sa nenorocita. Am ramas atat de speriata de rapiditatea lui,am ramas parca inghetata,nu mai stiam ce sa zic.
"Nuu,da-i drumul!"
~Si daca nu vreau?~,ma intreba el pe vocea lui aceea respingatoare.
"Mi-ai ucis fiinte dragi,bufnita mi-o dai acum inapoi! Stii ca fiecare pas gresit pe care il faci ma indeamna sa rostesc catre tine "Aveda Kadevra"? Si crede-ma ca nu imi va tremura mana nici o secunda ,nici macar o secunda.
Ochii mi s-au facut rosii acum. Ma temeam sa nu ajung sa fac asta...

[Ema Snow]

" - Da-i drumul! Te rog!"
Nu ma puteam intelege. Imi permisesem brusc sa fiu politicoasa. Am scuturat din cap.
Si apoi mi-am amintit. Acea legatura...
Am zambit stramb si am fluierat incet. Sunetul strabatu Padurea Linistita.
Artemait ma auzise cu siguranta. In doar cateve clipe, zbura gratioasa si-l apuca pe barbat de antebrat, zgariindu-l cu putere. Acesta icni si-i dadu drumu' lui Sabri.
M-am lansat repede inainte si am luat-o grijuliu in brate. I-am aranjat in treacat penele de pe ceafa si i-am dat-o lui Rose.
Mi-am indreptat bagheta spre Porrin.
" - Poti fi mai josnic de atat?"

[Rosalie Vivienne Alden]

O lacrima imi curse pe obraz in timp ce o imbratisam pe Sabri,saracuta ,aproape ca o sugrumasem,dar bineinteles ca am avut grija sa nu o fac. I-am dat usor drumul din mana si Artemait si Sabri se indepartara de noi. Bineinteles ,pe moment fiindca puteam sa jur ca vor veni alaturi de noi in cazul ca le vom chema sau daca isi vor da seama ca avem nevoie de ele.
Apoi am raspuns instinctiv la intrebarea Emei:
"Nu,crede-ma ca nu poate fi mai josnic decat atat!"
Apoi am spus ceva enervandu-l cu siguranta:
"Daca Voldy al tau ar vedea in ce hal ai ajuns ti-ar plange de mila!"
Si eu si Ema am pufnit in semn de deradere.
M-am apropiat fara teama de Porrin si l-am apasat cu bagheta din nou pe Semnul Intunecat.
Era ciudat ca puteam sa fac asta,dar....Puteam.

[Ema Snow]

Am urmarit indiferenta. Nu imi imaginam cum era aceasta actiune, ce sentimente oferea, dar nici nu vroiam sa incerc.
M-am rezemat de trunchiul unui copac. Am incercat sa-mi sterg din minte evenimentele de azi, dar nereusind, am ales sa le las pe mai tarziu.
Parca din reflex, am cercetat cerul. Ma asteptam la mai multi Devoratori sa impuieze zona de deasupra noastra. Dar nimic.
Mi-am scuturat capul usor si mi-am indreptat spatele. Doamne, ce bine era! Toata coloana mea se trezea din amorteala.
I-am zambit pe jumatate lui Rose si am privit repulsia din ochii lui Porrin.

[Rosalie Vivienne Alden]

O,Doamne,ce tip enervant!
Daca mai avea sa stea in jurul nostru cateva ore aveam sa inebunim! Deci cata repulsie imi provoca,nu puteam sa il privesc,rautatea din ochii lui era atat de respingatoare. Se vedea ca era in stare sa ne ucida imediat,bine,acum probabil ca si noi eram in stare sa facem asta. Observand ca Ema s-a pus cat de cat comod m-am asezat si eu din nou in iarba si m-am lasat usor pe spate,dar nu inainte sa il imobilizez pe Porrin.
Am rasuflat si eu in sfarsit dupa atata timp,acum puteam sa respir cat de cat linistita,imi era atat de...somn,dar nu exasperant,ci mai degraba eram epuizata eu asa...
M-am intins instinctiv..
Bagheta mea facu un zgomot infernal cand se ciocni de un copac la caderea ei.
M-am indreptat catre copac si am observat inca putin de sange de unicorn.
Acum mi-am amintit pentru ce eram de fapt aici,acum...

[Ema Snow]

" - Spune tot ce stii despre fapta ta. De ce ai omorat unicornul?" am intrebat calm.
" - Asta era?!" pufni Porrin. " ASTA ERA TOT? Sangele de unicorn! Ha ha! Si sunt mai multi"
" - Mai multi?"
M-am inecat, gandindu-ma la fapta acestui nemernic. Nu. Nu roiam sa cred ce auzeam. Credeam ca pana si un Devorator poate avea... inima.
Am inghitit convulsiv, incercand sa-mi opresc tremuratul brusc. Nu stiam daca se datora nervozitatii sau lipsei sufletesti.
" - De ce?" i-am soptit.

[Luna Slytherin]

Ceva din padure ii atrase atentia Astropufei , si imediat se duse spre sursa zgomotului . Si acolo vazu ceva care fusese ultimul lucru la care se asteptase - dar care o facu sa zambeasca .
Asta pentru ca nu stia ceea ce se intamplase . Insa la inceput simpla idee ca in padure sa afla un Devorator , chiar daca acela era cineva ca Porrin , ii dadu curaj sa urmareasca in continuare .
Un Devorator nu iubea , aceasta fusese prima lectie pe care o invatase cu atatia ani in urma - cea care la vremea aceea o facuse sa se intrebe cum e posibil asa ceva . O alta lectie fusese cea ca un Devorator face orice pentru seful lui , chiar daca acela traieste sau nu . Ca Devoratorii mereu vor reveni - ca Devoratorii nu reprezinta nimic mai mult decat niste pioni in jocul lui Voldemort . Joc care parea ca s-a terminat o data cu infrangerea lui - insa care de curand reincepuse .
Insa in padure se intamplase ceva , pentru ca niciodata nu le vazuse pe cele doua fete de la Ochi-de-Soim in acea stare . La inceput rase , o considera o situatie tipica intalnirii cu un Devorator , unul dintre cei care cu putin timp in urma luptase impotriva lui Potter ... si pierduse .
Abia apoi auzise discutia despre unicorn . Nici macar un Devorator nu facea asa ceva , isi spuse Luna . Nu pentru ca ar avea inima sau ceva asemanator , dar din egoism ar fi fost in stare de aproape orice . Chiar si sa incalce ordinele - pentru ei . Se dovedise ce se intampla cu cel care facea asa ceva unui unicorn . Pentru ei ar fi putut sa il crute , chiar daca asta ar fi insemnat sa incalce ordinele .
De unde se afla , Luna putea vedea tot ce se intampla , si hotara sa se apropie de ei . Pana cand fu suficient de aproape ca ceilalti sa o poata vedea , si ea zambi , asteptand sa vada ce se va intampla in continuare .

[Rosalie Vivienne Alden]

Ema se uitam la mine si parca astepta un raspuns din partea Devoratorului. Dar ce ii putea spune? Intr-adevar dorinta mea arzatoare de acum fuse aceeasi ca cea a Emei. Vroiam sa aflam de ce ucise unicornul.
Dar brusc mi-a venit in minte ceva,cuvintele lui Porrin. Stramband din nas am spus:
"Cum adica nu doar unul?Ai ucis mai multi?"
Acum fata mea era plina de ndedumerire ,ce puteam sa ii zic,ce puteam sa ii fac...?
Nimeni nu putea sa imi raspunda la aceste intrebari,cel putin pe moment.
Oare chiar trebuia sa il omoram pentru a ne salva pe noi pana la urma?
"Emm,ce facem acum?"...
Asteptam raspunsul fetei,in timp ce ma lua o ameteala. Pur si simplu nimic din jurul meu nu mai vedeam,eram intr-o ceata completa...

[Ema Snow]

" - Chiar nu..."
M-am oprit si mi-am ridicat privirea, deoarece Artemait devenise alerta. Mai era cineva acolo. A! O fata. O cunosteam. I-am zambit incet.
" - Buna"
Cuvantul abia se auzi. Eram fericita ca era cineva din "tabara" noastra. Nu prea credeam ca vom mai rezista prea mult intr-un atac.
Intorcandu-mi privirea incet, am observat-o pe Rose.
" - Esti ok?"