Inainte

[Rosalie Vivienne Alden]

Ok,deci am ramas pur si simplu masca. Imi venea acum sa il omor ,atat de nervoase eram toate,fiindca si celelalte doua probabil ar fi fost in stare.
Adica am trecut prin atatea ca pana la urma sa ne spuna de ce doar asa,fara sa ii mai facem nimic? Sau era doar o capcana? Of,acum pe nari imi iesea foc aproape.
"Opriti-ma pana nu il zbor de aici!!!!!!!"
Eram atat de furioasa incat acum puteam suporta orice si daca acest nemernic ar mai fi zis ceva probabil ca as fi sarit la gatul lui!!!

[Ema Snow]

M-am ridicat repede si am fost intr-o clipa in fata lui Rosalie.
" - Stai calma..." i-am soptit cu greu. Stiam aproximativ cum se simte. Nu trebuia sa ne paraseasca ratiunea. Se parea ca asta era secretul.
M-am intors incet spre el, cu maxilarul inclestat.
Nu stiu ce a vazut sau ce a gandit, dar a oftat adanc si a inchis ochii.
' CE?! Acum ce? O sa stea acolo pana se satura? Ce Dumnezeu face omul asta? De ce nu mai zice nimic?' Gandurile imi veneau parca necontrolate. Tanjeam de curiozitate ca sa le aflu raspunsurile, dar nu puteam face nimic. M-am uitat doar la el, aproape in gol.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am oftat si in secunda doi mi-am si dat seama ca Ema avea dreptate. Trebuie sa fim cumpatate,altfel Porrin ne va duce de nas printr-o marsavie de-a lui. In fond,asta era singurul lucru pe care stia sa il faca. Sa te atace pe la spate,nu conta nimic altceva pentru el. Asa e viata,ce sa facem? Unii sunt mai buni,altii mai rai,de fapt altii foarte rai.
Am supsinat din nou,insa am zambit malefic in momentul in care am observat ca Devoratorul Porrin avea sa isi deschida gura.
Probabil ca Jake ar fi mandru de mine acum,sau probabil ca ar fi dezamagit. Totusi,speram sa fie prima varianta.
Porrin incepea acum sa ne povesteasca de ce a ucis biata fiinta care este atat de rara pe Taramul nostru..:

[Ema Snow]

" - Proprietatile sangelui sau" incepu el cu o voce ragusita " sunt miraculoase. Cu o asemenea putere mi-as putea continua misiunea."
Nu a mai spus nimic, dar am asteptat.
" - Nu va tece prea usor..." murmura el, ridicandu-si barbia spre mana mea.
M-am uitat si eu din reflex. Bandajul facut de Rose era inca rosu aprins. M-am strambat. 'Stai asa, Ema... Misiune?'
" - Ce misiune?" am dat eu frau liber gandului. " La ce misiune te referi?"
" - Asta... Asta nu mai pot spune."
Parca vroia sa-mi faca in ciuda. Nu stiu ce l-a determinat, dar a continuat:

[Rosalie Vivienne Alden]

-Este ceva ce pur si simplu chiar nu pot sa spun. Adica,hm,va dati destepte si de fapt habar nu aveti ce voi face eu cu acest sange?
Era atat de nemernica aceasta persoana incat imi era o sila imensa cand il priveam, pentru comportamentul sau marsav care transmitea doar repulsie.
I-am pus bagheta mea la gat printr-o simpla miscare,imi era cat de cat usor acum sa il manevrez pe Porrin acum . Probabil ca s-a cam speriat,dupa cum era de asteptat fiindca a continuat rapid:
-E pentru Voldemort.!
Am pufnit intr-un ras ridicol,iar Ema se uita la mine speriata sa nu fii innebunit cumva. I-am facut semn din cap ca sunt ok,dupa care am spus:
"Ha-ha-ha,Lordul pe care tu tot il venerezi e mort de atata timp. Macar accepta acest lucru.!!!!!!!"

[Ema Snow]

Cuvintele lui Rose parca il pocnira peste fata.
" - Imposibil..." sopti el.
Ca sa vezi unde am ajuns! De la un Devorator necrutator la un om cu probleme psihice. Mi-am intrat repede in rol, fiind pbisnuita sa discut mereu chestiuni psihice.
Am ingenuncheat langa el. Rose imi arunca o privire plina de nesigurana si i-am zambit in semn de raspuns.
" - De ce crezi asta?" l-am intrebat eu usor, facandu-mi vocea cat mai calma si calda posibila. Oamenii, indiferent de orientari, reactionau la asta.
" - Nu este adevarat ce spune... EL nu are cum sa fie mort..." continua Porrin, privind in gol.
" - Este..."
" - Minti... Minti, soimeanco! Minti!"
" - Nu mint."
Stranse din ochi. Parca tocmai aflase ca-i murise cea mai divina iubire.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am pufnit,dar de data aceasta enervata. Eram pur si simplu uimita ca acest nemernic inca credea ca poate sa il readuca la viata pe cel care cu mult,dar mult timp in urma a fost distrus. Si bineinteles ca asa va ramane,nu avea cum sa se mai intoarca. Ma revoltam acum cand mi-am dat seama ca toate aceste crime le-a facut in speranta ca il va invia pe cel care odata se considera 'nemuritor'.

"Cat de negandit poti sa fi!"
-Taci soimeanca nenorocita! ,mi se adresa el mie cu vocea lui pitigaiata.
Am privit-o pe Ema si m-am dus sa o ridic.
"Sa nu mai faci niciodata asta!",i-am spus eu pe o voce severa,dar tot odata calduroasa si prietenoasa...

[Ema Snow]

M-am ridicat ganditoare.
" - Nu, Rose, ai incredere in mine. Asta este un profil foarte interesant..."
L-am rezumat in minte. Porrin credea in reinvierea prin fapte rele. Credea ca-si va aduce Stapanul inapoi, lucru total imposibil. Parea lipsit de suflet si asa era cand venea vorba de altii. Dar, in spatele cuvintelor dure, crude si nesabuite, era lipsit de orice speranta si initiativa. Intr-un fel sau altul.... tipic.
" - Este asa ciudat..." am meditat eu cu voce tare.
Am inceput sa merg incolo si-n coace.

[Rosalie Vivienne Alden]

Da,stiam ca Ema este o fata desteapta si descurcareata dar chiar imi displacea sa vad ca o buna prietena de-a mea si o soimeanca sa se umileasca in acest hal chiar daca doar asa de fatada pentru a - l deruta pe Porrin.
Am prins-o de brat si i-am spus doar atat:
"Ok,cum vrei tu. Am incredere in tine.!"
Aceasta dadu aprobator din cap in semn ca inca odata ma anunta si ma roaga sa am incredere in ea ca se va descurca de minune.
Apoi am spus in asa fel incat sa auda doar ea:
"Se pare ca suntem pe cale sa rezolvam acest mister...!"

[Ema Snow]

Am zambit amar. Da, vom rezolva acest mister, dar cat ne va costa asta?
Nu am vrut s-o ingrijorez pe Rose, asa ca mi-am schimbat repede sentimentele intiparite pe fata si i-am zambit larg.
" - Multumesc, Rose!"
Stia ca poate avea incredere in mine si stiam ca pot avea incredere in ea. Asta era un element important intr-o relatie de prietenie, iar eu chiar eram mandra d 'legatura' dintre mine si Rose.
M-am apropiat iar de Porrin. Acum, existau doua sanse. Fie era un actor minunat, fie era un om cu adevarate traume de idolatrizare.
" - Neaga existenta..." am adaugat iar incet.