Inainte

[Ema Snow]

Era mai mult de cat ciudat. Devenise aproape ridicol, chiar si pentru un Devorator.
M-am uitat la Rose si puteam sa jur ca gandea acelasi lucru.
El statea si indura. Mereu. Dar de ce? Ce il facuse sa actioneze asa? In doar cateva clipe, am trecut iar prin memorie profilul sau. Dar nu am gasit un raspuns.
" - Este ceva necurat la mijloc..." am adaugat.
Dar ce stupid sunase! Toata lumea stia ca e ceva necurat la mijloc, desigur, dar nu toata lumea avea conotatia din mintea mea. Chiar si pentru un om afectat de probleme psihologice, Porrin era ... ciudat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Ema si ea la mine,gandeam cam la fel,de fapt cu siguranta gandeam la fel,eram soimence,eram prietene si acum ne luptam cu un Devorator al Mortii care statea in fata noatra si nu facea mai nimic. Ce stupid parea totul... Dar absolut totul..
Padurea Interzisa devenise ceva monoto,cerul care nu demult era Intunecat acum ne ignora total si isi trimitea norii in alta parte,iar Devoratorul care statea in fata noastra parea sa nici nu ne bage in seama. De fapt pur si simplu se prefacea ca nu ii facem nimic.
"Emm,ce parere ai de tot taraboiul asta?!"
Aveam impresia ca o farsa se unduia pe langa noi..

[Ema Snow]

Am inteles imediat dubla conotatie a vorbelor ei. Am oftat usor si m-am dat in spate o jumatate de pas, ca sa pot sta langa Rose.
" - Nu inteleg de ce..." am raspuns incet.
De ce? De ce pana acum noi paream cele ce manuiau situatia, dar acum... Acum ma simteam la fel de vulnerabila precum un peste in ghearele unui soim. Dar de ce? Pur si simplu, de ce?
Asta era planul lui? Sa incepem sa ne indoim? Sau era pura coincidenta?
Nu renunt. Mi-am pastrat spatele teapan, expresia fetei plina de incredere. M-am asigurat ca din exterior paream sigura pe mine, indiferent de situatia actuala.

[Rosalie Vivienne Alden]

In acest moment ma simteam goala pe dinauntru,ma simteam de parca un Dementor imi furase sufletul si nici macar nu imi puteam explica de ce. Era o senzatie atat de ciudata,pur si simplu ma uitam la acel Porrin care statea nu la multi metri departare de noi. Si cel mai ciudat e ca nu el ma facea sa ma simt asa.. Cel putin nu voluntar.. Nu spunea nimic,iar la vrajile non-verbale Porrin habar nu avea o iota..
De acest lucru eram sigura,apoi m-am uitat la Ema si parea si ea sa se simta cam la fel... Dumnezeule,ma simteam de parca un vant trecea prin mine,un viscol atat de puternic incat ar puteam semana cu un uragan dupa care nu mai ramanea nimic in locul prin care a trecut..
Ma simteam pur si simplu pierduta in spatiu...

[Ema Snow]

Ma simteam de sticla. Dar nu dura si mladioasa, ci rece, fragila, goala.
Cuvinte vechi imi rasunau acum galagios in minte.
" - "Monstii exista..." am inceput eu incet. "Si strigoii de asemenea. Ei sunt in noi, iar din cand in cand, castiga..." "
Nu voi mai subestima niciodata vorbele trecutilor.
" - Trebuie sa se termine odata..."
Daca Porrin nu ma ucidea in secunda asta, situatia o facea cu siguranta. Rigida. Eu trebuia sa fiu rigida. Dar mi-am dat seama ca asta e gresit. Eu trebuia sa fiu flexibila. Sa ma pot undui dupa cele intamplate, nu sa stau si sa le infrunt. Nu atat de... direct.
" - Avis" mi-am ridicat bagheta spre o gramada de frunze.

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam mandra pe Ema cum era atat de sigura pe ea ce face. Aplica vraji acum fara nici-o forta prea mare depusa si zambeam uitandu-ma la ea.
Deodata cand m-am uitat spre cer,am observat cam vreo zece 'stafii' care se apropiau din nou.
"Off,nu din nou!!!",sopteam eu in asa fel incat sa nu ma auda nimeni...
Dar apoi am zambit putin mai malefic observand ca erau Dementori care veneau dupa Porrin,de data asta imi puteam da seama ca dupa el veneau.
M-am uitat la Ema si i-am facut semn sa se uite spre cer.
Aceasta si-a dat seama imediat ceea ce vroiam sa spun.
Apoi am adaugat:
"Hmm,se pare ca este 'game over' pentru tine,Porrin!"

[Ema Snow]

Privirea mi s-a ridicat initial spre Rosalie. Dupa ce am vazut creaturile de deasupra noastra, am inteles imediat de ce erau acolo.
Pamantul imi fugea de sub picioare, frigul imi inunda pieptul, iar durerea si tristetea erau prezente in mine.
Nu! Am tasnit spre Rosalie si am tras-o brutal de mana, aducand-o langa dupa mine, in timp ce ma apropiam de Luna.
" - Expecto Patronum!"
Bufnita argintie tasni vesela si incepu sa se invarta in jurul nostru, lumina ei benefica patrunzandu-mi in oase.
Porrin imi arunca o privire plina de tristetea intelegerii. Stia ce urma.
" - Prea bine, Snow... Ati castigat dreptul sa stiti..." spuse el cu o voce ragusita, de batran

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Ema si nu-mi venea sa cred ca arunca vraji asupra Dementorilor:
"Ce faci?",dar nu primisem nici-un raspuns.
Apoi am continuat:
"Lasa-i nu cred ca ne vor ataca pe noi. Cat timp nu se indreapta spre noi o sa fim in regula!"
Bineinteles ca aveam de gand sa las Dementorii sa il duca pe Porrin la Azkaban. De fapt asta si imi dorea dar mereu Devoratorul ne amana cu cate un "Aveti dreptul sa stiti..!" urmat de un siretlic de-al lui.
Porrin incerca sa faca vraja "Expelliarmus" dar cu o vraja mentala l-am oprit pe loc.
"Vezi,Emm? Ti-am spus eu ca asa va reactiona!"
Apoi m-am uitat la Porrin cu o ura de nedescris. Uram persoanele prefacute..

[Ema Snow]

" - O, crede-ma... Stiu."
Am observat ca patronusul facea tururi mai largi, asa ca am retras bagheta. Acum zbura doar in jurul nostru, lasandu-le loc Dementorilor sa-si faca treaba.
" - Spuneai ca avem acum dreptul sa stim..."
Nu mi-am recunoscut vocea. Era prea rece, prea neutra.
Ma privi drept in ochi. In clipa aceea, vocea surorii mele rasuna in minte. ' Sa nu indraznesti sa o mai privesti vreodata in ochi, corcitura!'. Era manioasa. Dawn era dezlantuita.
Si am realizat. Il cunosteam, avea dreptate.
Eram mica din nou, ghemuita in spatele surorii mele. Eram in curtea matusii mele si eram singure acasa. Eram doar niste copii, iar ea urla la Porrin, protejandu-ma pe mine. Imi era frica, imi era teama... pentru mine si pentru ea.
Nu realizasem ca plang pana sa-mi inghete lacrimile pe fata. Dar mai era ceva... O amintire isi facea loc in mintea mea incetosata.
' Sangele de unicorn este cel mai valoros prin zona Padurii Interzise ... O sa mai auzi de mine, Snow ... O sa pun mana pe sange acela si-l voi folosi cum se cuvine ... Ceea ce este necunoscut mintii umane ... Vraja ... Moartea tuturor ... Sfarsitul lumii ... 'Vocea lui era gretoasa in amintirea aceea.
" - Tu..." m-am inecat.
Se uita spre mana mea.
" - Nu va trece usor" imi raspunse arogant.
Nu-mi pasa ca mana mea tot sangera, nu acum. M-am desprins de langa fete si m-am indreptat spre el. L-am apucat de guler cu mana dreapta si am luat ceea ce aveam nevoie din buzunarul de la piept: sticla mica, dar rezistenta, argintie.
" - Luati-l!" m-am retras eu din calea Dementorilor.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Ema si imi dadeam seama ca probabil si-a amintit ceva dureros pentru ea,alta explicatie nu am,ar fi imposibil sa reactioneze asa fara motiv. Am oftat,apoi m-am dus langa ea si i-am spus:
"Emm,esti bine?"
Aceasta dadu aprobator din cap apoi am zambit cand am observat ca Dementorii se indreptau spre Porrin. Stiam ca acum nu va mai putea face nimic. Va fi sfarsitul pentru el,fiindca nu ii pasa de moarte,dar ii pasa.. Nu vroia sa intre la Azkaban . Prefera moartea inchisorii.
Am imbratisat-o pe amica mea in semn de incurajare.
Apoi Porrin pufni intr-un ras ciudat:
"Ce jalnice sunteti... Oricum va pot face rau orice ar fi... Urasc cand vad prieteni/familii unite."
"Nu,nu poti!",i-am replicat eu. Apoi am continuat cu curaj:
"Si tocmai acesta este secretul...Suntem uniti toti intre noi...De aceea noi te putem distruge pe tine!"..
Am incheiat de spus aceste vorbe exact cand Dementorii il luau pe Porrin. De data aceasta aveam de gand sa ma asigur ca VA AJUNGE la Azkaban. Si,bineinteles,ca NU VA IESI vreodata...niciodata de acolo...

OOC: TOPIC CLOSED.