'Cause I missed you

[Bell Evans]

[center]OOC: Just Bell, Arwen&Meredith[/center]
Duminica dimineata..
Stiam ca in curand trebuia sa ma apuc de teme. Dar nu aveam cheful necesar. Simteam nevoia sa stau de vorba cu cineva cunoscut. Cu cineva pe care il stiam, de cand m'am nascut.
Fara sa vreau m'am gandit la Rose. Rose a mea..Am oftat involuntar, clatinand din cap. Anul acesta venea mai tarziu la Hogwarts, asa ca trebuia sa ma obisnuiesc cu absenta ei.
Arwen! m'am gandit eu, zambind. Sau Luke. Dar Lucas era plecat, asa ca Arwen ramanea singura optiune. M'am dat jos din pat si m'am dus la cufar. Am luat o pereche de blugi negri si un hanorac gri, tenisii gri si am plecat din dormitor. Camera de zi era plina..plina de boboci, si niciun chip cunoscut. Trebuia sa o gasesc pe Arwen..si sa mergem la o plimbare.
Am iesit pe hol si am ramas locului. Unde putea fi?! La cancelarie, probabil. Am inceput sa urc treptele spre turnul profesorilor, dar am avut noroc.
"-Arwen!" am spus eu, zambind.
"-Uite cu cine ma intalnesc" chicoti tanara, dandu'si parul pe spate.
"-Spune'mi ca ai timp de o plimbare cu verisoara ta" am replicat eu, vioaie.
"-Oricand" sopti ea, privindu'ma cu blandete.
Am inceput sa coboram treptele de marmura, si curand am ajuns pe domenii.
"-Deci, unde mergem?" am intrebat, nehotarata. As fi mers oriunde cu ea..

[Arwen Jade]

O duminica perfecta. Mda, si cu un teanc kilometric de eseuri de corectat!
Arwen urca treptele spre cancelarie, cu bratele incarcate cu zeci de pergamente. Avea sa le lase intr'un dulap. Le va corecta mai tarziu. Acum era mult prea frumos afara.
Ofta incetisor, in timp ce se indrepta spre dulapul din colt. Il deschise usor si strecura teancul de pergamente pe raftul de deasupra. Inchise usa, si privi dulapul de langa al ei. Lucas Jade. Numele fratelui sau era incrustat cu litere negre pe blatul alb din lemn de mesteacan. Dar Luke lipsea tot weekend'ul, asa ca trebuia sa'si gaseasca alta companie.
Iesi din cancelaria pustie, uitandu'se la ceas. Nu mai era nimeni pe coridoare, si nici prin castel. Doar liniste. Insa un sunet de pasi alerti in fata ei, urcand scarile, o facu sa tresara.
"-Arwen!" striga o voce calda.
Am zambit involuntar la vederea verisoarei mele si am imbratisat'o. Uite compania de care aveam nevoie!
Hotarate sa facem o plimbare pe domenii, am iesit amandoua din castel.
"-Deci, unde mergem?" ma intreba Bell, cand ajunsesem pe domenii.
"-Ce zici de o plimbare la lac..si dupa putem merge sa luam micul-dejun, iar dupa la Hambar sa trimitem o scrisoare" chicoti Arwen.
"-Vad ca ai planuit toata dimineata" replica Bell, incantata.
Tanara zambi, ghidandu'si pasii spre suprafata lucie a apei.

[Bell Evans]

Am zambit, si mi'am urmat verisoara spre malul lacului. Acesta isi odihnea oglinda in suprafata translucida a cerului, reflectand raze mici si plapande de lumina, care nu incalzeau nimic. Era deja sfarsitul lui noiembrie, dar toamna lunga nu indraznea sa paraseasca Hogwarts'ului.
"-Si ce ai mai facut?" am intrebat.
"-Anul acesta..am venit la castel" chicoti Arwen.
"-Ma bucur mult ca tu si Luke sunteti aici" am spus eu, vesela.
"-Dap, si noi" replica fata, zambind.
Mi'am lasat capul pe brate, invartind un fir de iarba intre degetele lungi si albe.
"-La ce te gandesti?" ma intreba Arwen, brusc.
"-Nu stiu..la mai multe..la cum asta ar fi trebuit sa fie ultimul meu an aici.." am oftat eu.
"-Dar nu e..va trebui sa ramai in continuare" chicoti Arwen.
"-Dap..si sincer, nu ma deranjeaza" am spus eu, vesela.
Fata ma privi cu blandete, punandu'mi o mana incurajatoare pe umar.
"-Ti'e dor de Rose" sopti ea, cu intelegere.
"-E chiar asa evident?" am intrebat eu, oftand.
"-Pentru mine, da" replica ea.
Am zambit slab, privindu'i chipul palid..

[Arwen Jade]

Arwen isi privi pret de cateva clipe verisoara, dupa care ofta incetisor.
"-Si mie imi lipseste Serena.." spuse ea, incet.
"-Serena..cred ca nu am mai vazut'o de secole!" sopti Bell, cu ochii mari.
"-Nici eu nu am mai vazut'o de mult..de dupa ce am terminat scoala" ofta tanara.
"-Dar unde e acum?!" murmura cercetasa.
"-La Beauxbattons..preda Ierbologie" chicoti Arwen.
"-Omg, dar parca ura materia asta" replica Bell, uimita.
"-Da..si uite ca a ajuns sa o predea" raspunse Arwen.
"-Dar nici tu nu erai mare fana a Transfigurarii" chicoti Bell.
"-In schimb, tu esti.." raspunse fata.
"-Sincer..mi se pare cea mai tare materie..si nu spun asta pentru ca tu esti verisoara mea" replica Bell, incepand sa rada.
"-Sigur?!" raspunse Arwen, inveselindu'se.
"-Foarte sigur" chicoti cercetasa.
Isi lasa capul pe spate, privind cerul azuriu. Bucati mici de nori ca de vata poposeau pe oglinda senina, dandu'i un aspect de basm. Doar o adiere blanda culca firele jucause de iarba, in timp ce varfurile copacilor din Padure se unduiau incetisor, ca in pas de menuet..

[Bell Evans]

Mi'am lasat privirile sa rataceasca spre marginea Padurii, privind cetina fiecarui brad. Pareau niste strajeri, meniti pentru vecie sa pazeasca intrarea interzisa din codru. Era un peisaj ce te izbea in toata maretia sa, punandu'si amprenta asupra oricarui sentiment.
"-As vrea sa dau timpul inapoi" spuse Arwen, brusc. Mi'am ridicat chipul spre ea, privind'o confuza.
"-De ce?!"
Intrebarea se nascu pe buzele mele, fara sa realizez de fapt.
"-Sa fi tu din nou mica..si Rose la fel..si Nate" chicoti tanara.
"-Haha, si tu sa fi in scutec, nu?!" mormai Bell, razand.
"-Sincer, copilaria nu se mai intoarce niciodata..si e cea mai frumoasa perioada din toata viata..cand nu ai griji, sau responsabilitati" ofta Arwen.
"-Dar e dragut sa fi si adolescent" am spus eu, ganditoare.
Si era, intr'adevar. Nu aveai atat de multe obligatii, si puteai face mai multe.
"-Da, dar cand devi adult" chicoti Arwen.
"-Se complica lucrurile, nu??" am raspuns eu, cu un zambet cald.
Mi'am trecut o mana prin par si am zambit involuntar. Nu puteai opri timpul, chiar daca uneori era singurul lucru pe care ti'l doreai. Ironic, nu?

[Arwen Jade]

Arwen lasa sa ii scape un ultim oftat, dupa care se ridica. Bell o privi confuza, si ramase pe prundisul stralucitor.
"-Haide!" murmura Arwen, zambind.
"-Unde?!" chicoti cercetasa.
"-Stomacul meu protesteaza" ofta tanara, dandu'si ochii peste cap.
"-Ora pentru micul dejun?" intreba Bell, iar Arwen clatina din cap in semn de da.
Se indreptara impreuna spre castel, traversand domeniile smaraldii.
"-Dar ne intoarcem, da?" intreba Bell.
"-Doar daca nu vrei sa mai facem ceva la Transfigurare, pentru suplimentar" chicoti Arwen.
"-Aa, mai bine nu..ne intoarcem!" raspunse Bell, razand.
Intrara in castel, si se indreptara cu pasi grabiti spre Marea Sala.
"-Fa'mi o favoare" murmura Bell.
"-Ce?!" intreba Arwen, mirata.
"-Stai cu mine la masa..si asa nu cred ca sunt multi cercetasi, e inca devreme" chicoti Bell.
"-Si sa nu stau la masa profesorilor?" intreba Arwen.
"-Te rog?!" intreba Bell, facand o fata de catelus.
"-Ok..sa zicem ca stau..dar numai azi!" se conforma Arwen, indreptandu'se spre masa cercetasilor.

[Bell Evans]

M'am asezat la masa, alaturi de Arwen. Nu erau decat cativa boboci, care o privira socati pe profesoara.
"-Ai ore si la ei?" am intrebat, ironica.
"-Am ore la tot castelul" imi raspunse Arwen, calma.
"-Ah, da..uitasem" am chicotit, afisand o expresia amuzata.
"-Uite, toti profesorii mananca la masa lor..numai eu m'am trezit sa stau aici!" spuse tanara, razand.
"-Nu se intampla nimic daca iti petreci o zi cu verisoara ta!" am replicat, cu un zambet.
Am insfacat platoul cu cereale din fata mea si am turnat intr'un bol o cantitate semnificativa. Am luat apoi carafa cu lapte, si am pus lichidul alb peste ele.
"-Tot la cereale ai ramas?" murmura Arwen, care isi decojea o portocala.
"-Sunt foarte bune" am replicat eu, amestecandu'mi masa.
"-Dap..si hranitoare si tot meniul" chicoti Arwen.
"-Prefer sa mananc mandarine pe domenii" am spus eu, zambind.
Verisoara mea zambi. Stia doar cat de mult iubeam mandarinele..de fapt, oare cine nu stia? Innebunisem tot castelul..

[Arwen Jade]

Arwen continua sa decojeasca portocala, iar in cele din urma incepu sa o manance. Bell isi vedea linistita de micul ei dejun, iar elevii incepeau sa se stranga in grupuri la masa.
"-Se uita toti la mine!" se planse ea, privindu'si portocala.
"-Ba nu" murmura Bell.
"-Ba da" replica Arwen, dandu'si ochii peste cap.
De fapt, masa Cercetasilor era aproape goala. Cea a Viperinilor era insa plina. Iar cea a Ochilor-de-Soim si a Astropufilor gazduia doar cativa elevi.
"-Unde iti sunt cercetasii?" intreba Arwen.
"-Dorm" mormai Bell.
"-Dar ce faceti voi serile?!" chicoti tanara, iar Bell incepu sa rada.
"-Nu conteaza, aventuri prin castel" raspunse ea, luand o alta lingura de cereale.
"-Imi si imaginez!" ofta Arwen.
Bell isi dadu ochii peste cap, dupa care se intoarse spre ea.
"-Nu'mi spune ca tu stateai doar in castel in timpul serii!" sopti cercetasa, cu o voce complice.
"-Ok, m'ai prins..dar Luke iesea mai des ca mine" replica Arwen, in semn de scuza.
"-Dar tu ieseai cu el, deci tot aia e" chicoti Bell.
Tanara incepu sa rada, iar in scurt timp isi termina portocala.
"-Deci, mergem inapoi?" intreba ea, vesela.
"-Da..si luam si mandarine" raspunse Bell, luand cateva fructe mici din bolul din fata ei..

[Bell Evans]

Cu o provizie buna de mandarine, am iesit din Marea Sala, cu intentia sa imi petrec restul diminetii afara, pe domenii. Ajunsa pe treptele de la intrare, am fost imbratisata de caldura plapanda a soarelui slab, care se chinuia sa invaluie in lumina domeniile misterioase.
"-Chiar e o dimineata perfecta" sopti Arwen, admirativ.
"-Dap..hai sa stam undeva la soare" am replicat eu, dornica de caldura.
Ne'am asezat la radacina unui copac, sub care mai statusem si inainte. Era atat de bine, privind norii jucausi.
"-Imi amintesc cum stateam cu Lucas si dadeam nume norilor" chicoti Arwen.
"-Eu cu Rose spuneam ce forme au" am spus eu, zambind.
Imi lipsea atat de mult. Ca un gol imens si permanent in piept, pe care nu'l putea umple nimeni.
"-Iar ai tacut" ofta Arwen.
"-Mda..ce'ar fi sa dam si noi nume norilor?!" am chicotit eu, usor fortat.
"-Sau sa le zicem formele" replica Arwen, zambind.
"-Ala are forma de caine" am spus eu, incepand jocul.
"-Deci, ce nume ii dam?" ma intreba tanara.
"-Archi?!" am chicotit eu.
"-Nu asa il cheama pe cainele lui Meredith?" intreba ea.
"-Ba da" am raspuns, vioaie.
"-Chiar..nu am vazut'o de cand am venit la castel" murmura Arwen.
"-Pai ce'ar fi sa o chemam si pe ea?" am propus eu.
"-Nu cred ca vine" mormai Arwen, dezamagita.
"-Sa ghicesc..un eseu kilometric la Transfigurare?!" am replicat eu, incepand sa rad de expresia ei vinovata..

[Arwen Jade]

Arwen zambi, privindu'si verisoara cu dragoste. Era atat de bine sa ai pe cineva cunoscut langa tine.
"-Nu mi'ai povestit, ce mai face Blair? De cand nu am mai vazut'o.." spuse tanara, usor vinovata.
"-Mama e bine..tot la Minister" chicoti Bell.
"-Si Robert? Cu el m'am intalnit chiar luna trecuta" replica Arwen.
"-Dap, ne'a spus. El ne'a dat vestea cea mare" murmura Bell, zambind.
"-Vestea cea mare!" cita Arwen, razand.
"-Dap..cum ca tu si Lucas predati la Hogwarts de anul asta" completa Bell.
Arwen zambi, iar Bell inchise ochii. O vazu cum zambeste, dupa care se lasa imbratisata de racoarea diminetii. Era chiar placut, dar razele plapande de soare nu reuseau sa incalzeasca prea mult atmosfera tomnatica.
"-Mi'e dor de vara.." ofta Arwen.
"-Sincer, mie nu..vara nu e scoala" chicoti Bell.
"-Si tie iti place la scoala" replica Arwen.
"-Sincer, da" mormai Bell. "Nu e ca la Incuiati" continua ea, plina de mandrie.