From a Whisper to a Scream

[Violet Wilson]

Meredith tresari puternic, dupa care se ridica in capul oaselor. Privi ceasul de pe noptiera si ofta. Era abia 1 seara. Dar cosmarul o trezise, iar acum somnul refuza sa se mai asterne asupra sa.
Dorindu'si din rasputeri sa paraseasca dormitorul fetelor, iesi din camera, inchizand cu grija usa in urma ei.
Isi stranse si mai tare pelerina neagra ca o pana de corb in timp ce cobora treptele reci ce duceau spre camera de zi, cascand greu. Vroia sa faca o plimbare nocturna, dar nu era sigura daca ar fi procedat corect sau nu.
Ajunsa in camera de zi, vazu o silueta in fata focului.
"-Bell?" intreba Mer, ezitand..

[Bell Evans]

Ultimii elevi urcara spre camerele lor, iar cercetasa privi dezamagita ceasul de deasupra semineului. Se facuse aproape 11, si ea inca nu isi terminase eseul pentru Ierbologie.
Isi ridica privirile spre focul jucaus, ce isi rasucea flacarile rosiatice in fata ei, incercand sa o relaxeze. Hotarata sa lase terminarea eseului pentru a doua zi, de dimineata, se scufunda in pernele moi si inchis ochii.
Dupa un timp, o soapta blanda o trezi din visare. Bell deschise ochii, clipind des.
"-Meredith.." spuse ea, oftand usurata. Se ridica din fotoliu si casca.
"-Ai adormit aici?" intreba boboaca, mirata.
"-Dap..dar tu ce faci aici?" continua Bell, zambind.

[Violet Wilson]

Fata se fastaci pentru cateva secunde, dar in cele din urma zambi.
"-M'a trezit un cosmar" spuse ea, usor vinovata.
"-E ok..tin minte ca si eu ieseam noptile, sa ma plimb cand nu puteam adormi..hai sa mergem impreuna in seara asta" chicoti Bell, ingaduitoare.
Se ridica si veni langa mine. Imi puse o mana incurajatoare pe umar, si ma indruma afara din camera de zi.
Iesind prin portret, am simtit imediat racoarea de pe coridorul imbracat in intuneric. Doar lumina de la baghetele noastre strapungea mantia obscura de cenusa.
"-Bell? Mi'ai promis ca ma vei duce in Padurea Interzisa.." spuse Mer, brusc. Cercetasa ramase pe ganduri pentru cateva secunde, dupa care incepu sa rada.
"-Nu'mi spune ca vrei acum in Padure!" concluziona Bell.
"-Ba da..haide, ce se poate intampla?!" insista Meredith, cu zambetul pe buze.

[Bell Evans]

Bell isi dadu ochii peste cap si afisa o expresie dezaprobatoare.
"-Crede'ma, nu vrei sa stii" spuse ea in cele din urma.
Meredith isi afisa mutra de catelus, asa ca cercetasa se vazu nevoia sa cedeze in cele din urma.
"-Te rog!!" chicoti Mer.
"-Nu pot sa cred ca fac asta" mormai Bell.
"-Dar ce e atat de rau?" intreba boboaca.
"-Sa duc o eleva din anul I in Padurea Interzisa..noaptea..nu ti se pare indeajuns?!" intreba Bell, exasperata.
Continuara sa mearga prin intuneric, pana cand ajunsera pe domenii. Luna domina decorul celest, in timp ce putinele stele luminau slab si palid mantia de intuneric ca de lazurit.
"-E luna plina" mormai Bell.
"-Si ce?!" chicoti Mer.
"-De aia nu dorm" replica cercetasa.
"-Dar tu dormeai.." o contrazise Meredith..

[Violet Wilson]

Meredith incepu sa rada cand vazu expresia obosita a Bellei, dand din cap.
"-Si acum ai vrea sa dormi" insista ea.
"-Sincer, mai bine as incerca sa dorm decat sa umblu cu tine prin padure!!" mormai Bell, sarcastica.
"-Haide..nu se va intampla nimic" murmura Mer.
"-Si daca se intampla? In capul cui pica vina?!" intreba Bell.
"-Aa..cred ca a ta" replica Meredith, razand.
Bell o privi pentru cateva clipe, dupa care zambi si ea.
"-In sfarsit!" spuse Mer.
"-Ce?" mormai Bell.
"-Te vad mai relaxata" chicoti cercetasa.
"-Cine nu e relaxat in prezenta ta.." raspunse Bell, dandu'si ochii peste cap.
"-Sunt buna!" afirma Meredith, cu o mandrie prefacuta.
"-Mda..hai sa mergem" chicoti Bell, continuandu'si drumul spre intrarea in codru..

[Bell Evans]

Ajunse la intrarea in padure, fura intampinate cu gravitate de perdele groase de muschi, ce le invitau in singuratatea lor interzisa. Ultimele picaturi de lumina se filtrara printre crengile groase ale molizilor, scufundand intreg tinutul in intuneric.
"-E inspaimantator" chitai Meredith.
"-Vrei sa ne intoarcem?" intreba Bell, plina de speranta.
"-Sigur ca nu!" replica Mer, simtindu'se jignita.
Bell isi dadu ochii peste cap, oftand. Se gasise si ea in mijlocul noptii sa vina in Padurea Interzisa cu Meredith. Dar ii promisese.
"-Nu e nimic interesant aici!!!" striga Mer.
"-Inca.." completa Bell, cu un glas fantomatic.
Calca pe o creanga, iar aceasta trosni puternic, facand linistea nepamanteasca sa vibreze puternic.
"-Ce'a fost asta?!" tipa Mer, speriata din cale afara.
"-Am calcat pe o ramura" mormai Bell, facandu'i semn sa taca..

[Violet Wilson]

Meredith rasufla usurata, dupa care continua sa mearga in intuneric alaturi de Bell. Aceasta se mai intorcea din cand in cand, sa vada daca verisoara ei o urmeaza.
"-Sincer..nu e chiar atat de groaznica" chicoti Mer.
"-Taci" sopti Bell, si o pala de aer rece le lovi pe amandoua, din toate partile. Inima cercetasei o lua la goana, simtind cum panica se instaleaza in intreg organismul.
"-Mi'e frica" sopti Mer, strangand'o puternic pe cercetasa de roba.
"-Si mie..dar asta nu e un motiv sa'mi amortesti mana..s'ar putea sa am nevoie de ea sa manuiesc bagheta" mormai Bell, scuturandu'se puternic.
Meredith o elibera din stransoare si isi flexa degetele. Adierea rece disparuse, iar acum linistea revenise.
"-Dar totusi, unde mergem?!" mormai aceasta.
"-Nu'mi spune ca te'ai plictisit deja" ofta Bell.
"-Nu..dar vreau sa stiu incotro ne indreptam" raspunse Mer, zambind.

[Bell Evans]

Bell incepu sa rada, iar sunetul paru fantomatic in linistea mormantala ce era asternuta deasupra padurii. Parca erau intr'un cosmar, dar devenit realitate.
"-Lacul Negru" sopti Bell, parca speriata sa nu intrerupa tacerea ce isi lasa bratele protectoare peste tot tinutul.
"-Unde e asta?" intreba Mer, mirata.
"-Ai sa vezi..undeva prin centrul padurii..asta daca mai stiu sa ajung la el" chicoti Bell.
"-Ai mai fost aici?" intreba Meredith, socata.
"-Dap..si de multe ori" chicoti cercetasa.
"-Singura?" murmura Mer.
"-Sigur ca nu..singura nu are niciun farmec" replica Bell, zambind.
Isi aminti cum fusese cu Nick si cele doua surori Rose. Cum avea sa uite experienta aia?! Fusese una dintre cele mai frumoase.
"-Abia astept sa vad lacul din nou" ofta ea, continuand sa inainteze prin desisul de tufe si radacini.
"-Dap..si eu sa il vad pentru prima data" chicoti Meredith.
"-Va merita..tot drumul asta" replica Bell, plina de voie buna.

[Violet Wilson]

Meredith dadu din cap incetisor, continuand sa'si urmeze verisoara. Se asteptase la cu totul altceva, si inca era in alerta, sa nu sara cineva dintr'un tufis pe ea.
Dar un zgomot se auzi in fata lor, urmat de un fasait puternic de frunze.
"-Nu te misca" sopti Bell.
"-Nici nu intentionam" replica Mer, cu respiratia intretaiata de frica.
Bell isi scoase bagheta, iar Mer continua sa o tina pe a ei aprinsa. In fata lor se distinsera doua siluete, una mai mica, si alta mai inalta.
"-Firenze?" intreba Bell, vesela.
"-De cand nu ne'am vazut" spuse centaurul, facand un pas in fata.
Meredith ramase socata, privind omul cu jumatate de corp animalic.
"-Ea e Meredith Granger..verisoara mea" o prezenta Bell.
"-Anul I..nu am vazut'o pe aici" replica centaurul.
"-Si el cine e?" intreba Mer, care statuse tacuta pana atunci.
"-Eleanor..si sunt fata" spuse a doua silueta, mai mica de inaltime.
"-Incantate" raspunsera cercetasele, in cor.
"-Cu ce ocazie pe la noi?" intreba Firenze, cu un ton prietenos..

[Bell Evans]

Bell tacu pentru cateva clipe, dupa care raspunse la intrebare.
"-O plimbare" spuse ea, zambind.
"-In miezul noptii, nu?" chicoti Eleanor.
"-Da..e mai tare asa" replica Meredith, zambind.
"-Ne pare bine ca ne'am intalnit" spuse Firenze.
"-Acum trebuie sa mergem sa observam conjuctia lui Marte cu Venus" sopti Eleanor ganditoare.
Meredith ramase tacuta, iar Bell isi lua ramas-bun.
"-Ce conjunctie?!" intreba Meredith, mirata.
"-Nu conteaza..centaurii citesc stelele" raspunse cercetasa.
"-Deci asta e ocupatia lor?" chicoti Mer.
"-..de baza" continua Bell, zambind.
Continuara sa mearga prin intuneric, pana cand..