'Cause I missed you

[Bell Evans]

O voce groasa ne striga sa intram, iar Arwen ma privi neincrezatoare.
"-Nu patesti nimic" am spus eu, in gluma.
Am intrat in casuta, zambind.
"-Hagrid?" am strigat eu, vesela.
"-Bellyshor" spuse uriasul, apropiindu'se. Ma primi intr'o imbratisare de urs, taindu'mi respiratia.
"-Aer" am spus eu, gafaind.
Ma lasa jos, cu un suras mare intiparit pe chipul lui barbos.
"-Hagrid, ea e Arwen Jade..verisoara mea" am continuat, facand prezentarile.
"-Profesoara de Transfigurare, nu?" intreba uriasul, intinzandu'i mana fetei.
Aceasta zambi, si isi intinse si ea mana.
"-Incantata" spuse Arwen, vesela..

[Arwen Jade]

Arwen lua loc la masa, langa Bell, privindu'l pe Hagrid cum se invartea dezorientat prin coliba.
"-Nu mai am prajituri, fetelor" spuse el, suparat.
"-Nu e nimic, noi oricum am mancat" se grabi Bell sa spuna. Am privit'o dezorientata, dar imi facu semn ca imi spune mai tarziu.
Hagrid ne aseza in fata doua cani, mari cat galetile, in care turna din plin un lichid maroniu, ce raspandea un miros dulceag.
"-Ceai de artar" anunta el, vioi.
Arwen zambi, usor incomodata. Lua ceasca, si sorbi din ea.
"-E foarte bun" spuse ea, dupa ce pusese ditamai cana pe masa.
"-Ma bucur ca iti place..Bell bea mereu cand vine aici" chicoti Hagrid, vesel.
"-Deci, ce ai facut vara asta, Hagrid?" intreba Bell, cu o voce calda..

[Bell Evans]

Uriasul ne privi pe amandoua, zambind.
"-Calatorie, in Finlanda" spuse el, mandru.
"-Wow, Finlanda..ce ai facut acolo?" intreba Arwen, curioasa.
"-Excursie..o mica vacanta" chicoti el.
"-Foarte tare, Hagrid" am spus si eu, razand.
"-Voi unde ati fost?" ne intreba el.
"-Eu si Rose am mers din nou in Coreea..iar apoi in Thailanda" am raspuns eu, zambind.
"-Iar Coreea" ofta Hagrid. "Dar tu, Arwen?" continua el.
"-Am mers cu fratele meu, Lucas, in Mexic" spuse ea, vesela.
"-Ai un frate?!" intreba Hagrid, ganditor.
"-Da..Lucas Jade" replica Arwen.
"-Noul profesor de Potiuni, nu?" raspunse Hagrid, zambind.
"-Dap..e verisorul meu" am chicotit eu, incantata.

[Arwen Jade]

Arwen ramase tacuta, ascultand din cand in cand conversatia celor doi.
"-Noi cred ca vom pleca, Hagrid" spuse Bell, brusc.
"-Da..multumim pentru ceai" continua Arwen, zambind.
"-Dar nu mai ramaneti?!" intreba Hagrid, dezorientat.
"-Am stat destul..mai venim si alta data" chicoti cercetasa.
"-Si sa va aduceti si fratii" murmura Hagrid.
"-Dap..ne mai vedem" spuse Bell, facandu'i cu mana.
Am salutat si eu, dupa care am iesit alaturi de verisoara mea din coliba micuta. Curand, am ajuns din nou pe domeniile insorite.
"-Prajiturile lui Hagrid sunt ingrozitor de tari" chicoti Bell.
"-Aha" murmura Arwen, incepand sa rada.
"-Crede'ma, ar trebui sa fii recunoscatoare ca nu mai avea" replica cercetasa, vioaie.
"-Si acum..ce mai facem?" intreba Arwen, ganditoare..

[Bell Evans]

Am ramas tacuta, gandindu'ma la ce mai puteam face.
"-Ce'ar fi sa mai stam putin la soare, sa lenevim?!" am spus eu in cele din urma.
"-Ok" raspunse Arwen, razand.
Ne'am indreptat spre un colt mai indepartat, in spatele unor tufe de afine, aproape de sera de Ierbologie.
"-Aici nu ne vede nimeni" am zis eu, zambind.
"-Dap..si e liniste" murmura Arwen, asezandu'se pe pamantul amortit.
Am inchis ochii si mi'am lasat capul pe spate. Era atat de bine. Soarele imi mangaia pielea palida, iar adierea placuta imi involbura suvitele de par in jurul gatului.
"-E o toamna perfecta" murmura Arwen.
"-Dap..dar nu cred ca va mai dura mult..e deja sfarsitul lui noiembrie" am raspuns eu, incetisor.
"-Nu conteaza..si iarna e perfecta" chicoti ea, deschizand ochii.

[Arwen Jade]

Arwen se ridica in capul oaselor, privind in jurul ei.
Toamna era deja pe sfarsite. Si intr'un fel, nu vroia sa paraseasca domeniile, dar stia ca va fi nevoita. Frunzele ruginii disparuse de'a binele din copaci, pe care ii lasasera fumurii, si pustiiti. Iar covorul batatorit ce invelea pamantul mai avea doar cateva fire verzui de iarba. In schimb, cerul ramase la fel de azuriu si cristalin, aducand miresme din vazduh.
"-Miroase a iarna" spuse ea, brusc.
Bell se ridica si ea, privindu'si mirata verisoara.
"-Mie nu'mi miroase nimic" chicoti ea.
"-Abia astept sa ninga" replica Arwen, zambind.
"-Sincer, si eu..bataie cu zapadaa" se entuziasma Bell.
"-Ar trebui sa fi impotriva acestor lucruri..esti sefa de casa" spuse Arwen, serioasa.
"-Amuzant!!" replica Bell, sarcastica.

[Bell Evans]

Ma gadeam la cele spuse de Arwen, cand un strigat se auzi din spatele nostru.
"-Bell?!" intreba cineva.
M'am intors brusc, incercand sa deslusesc cine era.
"-Mer.." am spus eu, oftand usurata.
Meredith se apropia cu pasi repezi de noi, zambind.
"-De unde ai stiut ca suntem aici?!" am intrebat.
"-E locul tau preferat" sopti Mer, vioaie.
Arwen asistase la scena tacuta, privindu'si cealalta verisoara.
"-Arwen?" intreba Mer, brusc.
"-Nu imi vine sa cred ce mare te'ai facut" chicoti tanara, imbratisand'o.
"-Mi'a fost dor de tine" murmura Mer.
"-Si noua..adica, si lui Lucas" chicoti Arwen.
"-El unde e?!" intreba Meredith.
"-Plecat weekend'ul asta" raspunse Arwen, calma.

[Violet Wilson]

Meredith se aseza langa cele doua verisoare, zambind.
"-Deci, ti'ai terminat eseul kilometric?" intreba Bell, chicotind.
"-Da..a fost intr'adevar..kilometric" ofta Mer, repetand cuvintele Bellei.
"-Asta e..trebuie sa invatati" chicoti Arwen, ingaduitoare.
Cercetasa le privi pe cele doua, dupa care ofta. Era atat de bine sa fie inconjurata de rude, si cu toate astea..tot ii simtea lipsa fratelui sau.
"-Jeremy ce mai face?" intreba Arwen, zambind.
"-Bine..lucreaza la Minister" raspunse Mer, mandra.
"-Wow, la Minister..tare" chicoti Arwen.
"-Dap..lucreaza cu mama" continua fata, zambind.
"-Dar tu, de ce nu l'ai adus pe Archi?" intreba Bell, brusc.
"-Catelul tau" chicoti Arwen.
"-Am sa merg sa il aduc..cred ca doarme acum" sopti Meredith, ganditoare.
"-Daca doarme..sa nu'l trezesti!" spuse Bell, brusc.
"-Nup..daca nu doarme il aduc" striga Mer, indepartandu'se deja..

[Bell Evans]

Am ramas in liniste, privind'o pe Meredith cum se indeparteaza de noi.
"-Ce mare a crescut si ea" chicoti Arwen.
"-Dar si tu arati mare" am spus eu, pufnind.
"-Da..dar la voi e mai mare diferenta" imi spuse ea, vioaie.
"-Sincer..nu mi se pare ca arat atat de schimbata" am zis eu, mirata.
"-Esti..tu nu iti dai seama, dar chiar esti" chicoti Arwen.
"-In ce sens?!" am intrebat, din ce in ce mai curioasa.
"-Pai..atat la fizic..dar si la caracter" chicoti tanara.
"-La caracter..dar eu asa imi amintesc ca eram de cand ma stiu.." am spus eu, incet.
"-Dar ti'ai mai invins timiditatea..ai devenit mai increzatoare in tine..ai ajuns sa iei decizii de una singura. Te'ai schimbat Bellyshor, dar in bine" murmura Arwen, cu blandete.
Am zambit, incercand sa ma gandesc la ceea ce tocmai spusese..

[Violet Wilson]

Cercetasa incepu sa fuga spre castel, dornica de a se intoarce cat mai repede la verisoarele sale. Curand ajunse in Turn, si strabatu ca o furtuna camera de zi. Intra in dormitorul elevelor din anul I si arunca o privire in jur.
"-Archi?" intreba ea, incetisor.
Catelul ridica usor capul, privind'o cu simpatie. Mer se apropie de el si il lua in brate. "Hai la plimbarica" chicoti ea, iesind din dormitor.
Ajunsa inapoi la iesirea din castel, il lasa pe Archi din brate, iar cainele incepu sa alerge. Meredith incepu sa alerge si ea spre locul unde erau Bell si Arwen, iar curand isi vazu verisoarele.
"-Archi!" striga Bell, zambind.
Catelul ajunse curand langa ele, si se aseza extenuat.
"-Cat de frumos poate fi" chicoti Arwen, luandu'l in brate.
Micutul Archi isi lasa capul in poala ei, inchizand ochii.
"-Te place" sopti Mer, bine-dispusa..