Viata de dupa moarte

[Kennya Allen]

Autor:Cred ca ati citit poezioara mea "O dragoste pierduta",asa ca intr-o seara m-am gandit sa fac o poveste a poeziei.Adica sa detaliez ce s-a intamplat cu adevarat.


Viata de dupa moarte

Era o vinere frumoasa.Nimic nu parea sa acopere soarele arzator.vacanta era in toi si oriunde te uitai copii isi desfasurau activitatile relaxante.Strazile erau pline de oameni veseli si plini de energie,magazinele erau pline de lucruri interesante si pline de culori ce atrageau clientii.Mirosul de vata de zahar se raspandea prin aer cu repeziciune,cozile de la inghetata erau interminabile si piata din centru era plina de miscare.Nu exista nici o urma de tristete pe fetele oamenilor.
Totusi o singura persoana nu era afara sa se bucure de peisajul magnific.Mellisa o tanara de 21 de ani statea langa telefonul mobil nerabdatoare.Ea astepta un telefon important.Cel putin persoana care trebuia sa sune era importanta.Nici nu reusi sa-si devieze putin privirea spre geam sa mobilul ii suna asurzitor.Cu o miscare aproape inexistenta ea raspunse:
-Kurtz!!!Ce bine ca ai sunat.De abia asteptam sa-ti aud vocea.zise fata plina de entuziast
-Mie imi spui.Parca nu te-am mai auzit de o vesnicie.Imi este atat de dor de tine.
-Cand ne intalnim?
-Pai iubito,ajung in oras cam intr-o ora.Deci cred ca diseara voi sta in bratele tale.
Fata rosi si zambi discret.
-Foarte bine atunci.Ne intalnim diseara la 20:00 in locul nostru secret.
-ne vedem acolo.
Desi pareau distanti la telefon intre ei era ceva.Fata cazuse cu fata in jos pe pat.Era mai fericita ca nicicand.
Kurtz,prietenul ei din copilarie a fost plecat in armata timp de doi ani.Acum el era in drum spre casa sparand ca Mellisa Mao sa-i devina sotie.Dragostea dintre ei doi nu se putea exprima in cuvinte si chiar daca au fost despartiti atata timp,flacara din inimile lor nu se stinsese.
In timp ce era cu gandul la el,ea isi aminti de clipele minunate petrecute alaturi de el.Nici macar nu o auzi pe sora ei Tessa cand o striga sa vina la masa.
Brusc se ridica din pat si spuse cu voce tare impacientata:
-Cu ce ma imbrac?
Fugi spre sifonier.Ca prin minune daduse peste rochia albastra pe care o purtase la prima intalnire cu el.Era o rochie speciala.Se apleca,lua cutia cu pantofii noi nouti,le arunca pe pat si fugi jos pentru ai da vestea sorei ei.


Sry,doar atat am reusit sa scriu aseara.dar promit ca revin curand cu o continuare.Va ajunge pana aici.

[Aida-chan]

wonderfulll...sa mai scrii