Love sucks!

[Hayley M. Alden]

M-am apucat de alt fic Si de data asta am facut si un blog cu el. Sper sa va placa

Prolog

~anul 1346, luna a cincea, ziua a 24-a

-Helena, stiu ca nu o sa vrei sa auzi asta, dar simt ca trebuie sa ti-o spun. Fata se uita putin ciudat la el.

-Ei bine, ma insor cu Rowena.

Vestea cazu ca o sageata in inima Helenei. Nu putea accepta asta. Adica... Ea credea ca el o iubeste, ca nimeni si nimic nu ar putea sa-i desparta. Mintea Helenei se framanta.

-Un singur lucru vreau sa stiu. Si apoi poti sa pleci. M-ai iubit vreodata?

Arthur se incrunta. Raspunsul lui fu scurt, dar indeajuns cat sa o faca pe Helena sa dispere.

-Nu.

Nu putea suporta asta. Simtea durerea mult prea apasatoare. Totul fusese o minciuna. Si viata ei era o minciuna. Asta era lumea. O minciuna. O minciuna in care se afunda toti oamenii. Oamenii sunt doar niste marionete ale unor forte supranaturale, care nu vor sa se arate sau pretind ca nu exista. In momentul acela Helena simtea nevoia de a se descarca. Arthur statea pur si simplu cu ochii inchisi, desi ea n-avea nici cea mai vaga idee de ce statea asa. Deci nu-i pasa.

-Trebuie sa plec, il auzi spunand.

Helena nu zise nimic, ci doar incuviinta din cap. Arthur se departa de ea,lasand-o singura in camera intunecoasa.

Inima ei era ca o vaza ce tocmai se sparsese, si acum nu mai folosea la nimic. Trebuia aruncata la gunoi. Era o imbecila pentru ca il iubise si pentru ca crezuse ca ar putea fi impreuna. Era un nimic pe lumea asta. Da, un nimic. Si pentru ca lumea sa scape de un gunoi in plus, ea trebuia sa dispara. Asta era singura solutie de a scapa de toate sentimentele ce puneau stapanire pe ea.

Spera sa nu ajunga la asta. Dar de atunci trecuse mult timp si se intamplasera o multime de lucruri. Bun. Deci aici era. Helena scoase din dulap o sticluta argintie. Nu scria nimic pe ea, dar Helena stia prea bine ce este in ea. Esenta mortii, daca o putea numi asa.

Nu se simtea pregatita. Avea toata viata la dispozitie. Dar deja ii era scarba de viata. Helena stramba din nas si inghiti otrava. Nu simtea nimic. Dar imediat apoi, incepu sa o arda fiecare parte a corpului, o cuprinse o amorteala subita si apoi intra intr-o stare de paralizie. Cu ultima vlaga, sopti "Ah, cat e de bine sa mori..." Helena zambi. Chiar si moarta pastra inca acea frumusete naturala, iar zambetul o facea sa para inca vie. Oricine ar fi vazut-o s-ar fi cutremurat pentru cat te vie putea sa arate pentru o moarta.

~anul 1347, luna a cincea, ziua a 24-a

Rowena se plimba pe coridoarelle castelului intunecat, fredonand un cantecel. "Off... De n-ar fi atat de incalcit..." Zambi cand recunoscu usa. Batu in ea. Nimeni. Mai batu o data. La fel. Fara sa mai astepte vreun raspuns, deschise usa. Zambetul ii pieri imediat de pe fata. Tipa. Arthur zacea inconstient pe jos, cu o expresie ingrozita pe fata.

P.S. Helena, sper sa nu te superi daca tipa are numele tau :-S

[Bella Emily Rose]

Sunt sigura ca Helena sa va simti mandra
Imi place foarte mult , Hayley .

Un singur lucru ma deranjeaza putin . Si deobicei si eu fac greseala asta , tocmai de asta vreau sa te corectez.

Incearca sa eviti pe cat mai mult posibil repetitiile . In rest chiar sunt placut surprinsa de ce ai scris si astept capitolul I.

[Hayley M. Alden]

Stiu de repetitii, dar asta e din cauza ca scriu pe telefon la ora 12 noaptea
Mersi mult, Bells
O sa postez imediat si capitolul 1 :-ss

[Bella Emily Rose]

You're welcome , Hayley.
Da'mi un PM cand postezi capitolul I , pentru ca vreau sa ma apuc de scris niste chestii si .. nu stiu daca o sa vad cand postezi .

[Hayley M. Alden]

No problem
Daca vrei, poti sa intri pe blog: www.ghostslove.wordpress.com :>