Poti sa fii atat de surprins?

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci ma facuse sa fiu foarte confuza,ma mirase faptul ca a fost prin atat de multe locuri. De asemenea ma uimea faptul ca pana acum nu venise sa vada de sora sa,dar acum totusi a venit sa aiba grija de ea. Parea un baiat de treaba. Ma intrebam daca l-a vazut Kasumi de cand a venit.
M-am uitat la el,apoi la maimutica lui care inca era nelinistita. Imi puteam da perfect seama ca nu ii placea sa fie cu cineva necunoscut prin preajma.
"Deci ti-a fost dor de Kasu?",l-am intrebat eu pe baiat.
Nu stiam daca imi va raspunde,parea cam plictisit . Se uita la mine apoi isi muta privirea spre aceea vietate micuta. De parca o intreba ceva...

[Naoki Mikoto]

-Tama, aite shiru ushoo, desu ne?
"Englezã, te rog..." gemu maimuþa.
-Ai priceput oricum. Nu, Rose, nu prea mi-a fost dor de Kasumi. La început nu simþeam mai nimic. Avea doi ani cand am plecat, iar eu ºase. Pot doar spune cã m-am ataºat de curând de ea. E ceva de neînchipuit. ªi m-a învãþat sã gândesc de douã ori ºi sã acþionez odatã, asta în limita de timp. Pentru cã dacã nu am timp, a gândi de mai multe ori nu ajutã. Am îvãþat asta în cele 3 dãþi când era sã fiu descoperit de ea ºi, implicit, decapitat. am zis, amuzat.
-Da, asta chiar seamãnã cu zuza noastrã, comentã Rose.
-Curat zuzã. Mã gândeam sã plec în iunie în Karaibe, iar, dar dacã nu i-aºi ascunde eu armamentul v-ar ucide pe toþi pânã-n august.
-I le ascunzi?
-Cea mai mare parte din pumnale. 40. ªi celelalte 3 sãbii. O cutie întreagã de ace otrãvite ºi 9 lame de oþel.
Rose mã privi ca pe felul 13.
-În rest eu nu prea intru în ºcoalã, am spus.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Naoki si nu-mi venea sa cred cu cata siguranta stia si cel mai mult ma surprindea faptul ca stia absolut totul despre Kasumi,toate armele ce le detinea. Am inghitit putin in sec,dar am tacut fiindca mi-am dat seama ca asta era si intentia sa,sa stie absolut totul despre sora sa,sa o poata apara pe ea. Sa stea cu ochii pe ea,exact cum imi spusese mai inainte.
"Si de ce crezi ca ar ajunge sa ne raneasca si pe noi?"
Sincer eu nu credeam ca ar face asta,dar asteptam acum un raspuns de la Naoki.
Maimutica a venit si m-a tras din nou de par si am chicotit usor.
Am observat ca avea chef de joaca putin asa ca am intrebat-o ceva desi stiam ca nu voi pricepe ce va raspunde:
"Hei,esti cam jucausa,nu-i asa?"

[Naoki Mikoto]

Maimuþa nu rãspunse, începând sã îi examineze urechile.
"Ce-s peºterile astea?"
Am râs.
-Kasu e dusã. Acþioneazã inexplicabil. Sã încerce sã vã omoare v-ar putea salva - în limita paradoxului - viaþa.
-N-are sens ce spui.
-Întoarce pe toate pãrþile matematica ºi fizica, apoi decide ce are sens ºi ce nu. Viaþa te face sã îþi pui întrebãri, Rosalie.
Fata clipi des.
-Da, sunt ciudat, sunt ciudat. Deci mã crezi cã o apucã nebunia sau pot sã plec în Karaibe în iulie? am întrebat, retoric.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Naoki si sincer nu stiam ce sa ii spun. Sau daca sa ii spun ceva. Cand a ras mi-am dat seama ca aceea vietate i-a zis ceva haios,apoi mi-am mutat privirea spre el si i-am spus:
"Nu cred ca ar trebui sa pleci. Probabil lui Kasu i-a fost dor de tine. De fapt nu ca i-a fost dor , daca ai plecat la sase ani. In primul rand poate ar vrea sa te cunoasca mai bine.!"
A ramas masca,probabil ca nu se astepta sa ii dau un raspuns. Oare am vorbit prea mult? Nu prea era comunicativ cu mine,de fapt nici nu ma cunostea,dar totusi...
Mi-am dres glasul dupa care am rostit:
"Eu una abia astept sa o vad pe Kasumi cum va reactiona cand te va vedea!"
Apoi am pufnit usor.!

[Naoki Mikoto]

-Rosalie... am spus, zâmbind, pe de-o parte din subita simpatie pentru ºoimeancã, pe de alta, amuzat de puerilitatea dorinþei abia exprimate. Nu mã asculþi. Kasu nu simte nimic. înafarã de faptul cã sunt un strãin bun ca sac de box nu sunt nimic.
-Dar e sora ta! se revoltã fata.
-Nu-ºi aminteºte, am spus, calm.
-Dar bãnuiesc cã ar simþi... adicã, vezi tu...
-O cunosc bine. Ar ignora senzaþia. ªi ar face bine. La modul general, sã ignori anumite lucruri te salveazã.Oricum nu vreau o reuniune de familie, sã ºtii... ºi dacã o sã treci pe lângã ea sã nu îi spui de mine. ªi dacã vine ea ºi eºti de faþã nici atât.
-Dar...!
-Rose, fii amabilã: Fã-mi viaþa uºoarã ºi taci, am spus. Sau va trebui sã neg totul. ªi deºi urãsc sã mint, sunt expert. Am scãpat de 13 interogatorii... ca prizonier. Dar nu asta conteazã acum.Aº dori sã mã asigur de tãcerea ta pe aceastã temã în cel mai paºnic mod cu putinþã.
"N-ai ucide pe nimeni..." chiþcãi Tama.
-ªtiu...

[Rosalie Vivienne Alden]

"Ok,am incredere in tine!",i-am spus eu pe o voce sincera. Daca el simtea asta,ca nu trebuie sa se afle despre identitatea lui era clar ca are un motiv anume. Daca are incredere in mine in continuare imi va mai povesti,daca nu....Nu.
"Si acum ce?",l-am intrebat eu pe Naoki ridicand o spranceana.
Chicoti usor la raspunsul meu dupa care dadu din umeri...
Vazand ca nu spune nimic am continuat eu:
"Si acum vreau sa mai imi spui ( daca vrei) cate ceva despre viata ta de pana acum..Dar nu unde ai fost...asta stiu deja..cred. Ci ce ai facut pe unde ai fost!"
Am zambit asteptand un raspuns de la baiat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Naoki si ramaneam perplexa. Nu stiam ce sa ii zic,ce sa ii spun ...in legatura cu sora lui. O stiam cat de cat pe Kasumi,adica o consideram prietena mea,doar ca ea ascundea cam multe...Si banuiam ca totusi Naoki o cunoaste mai bine decat mine,in definitiv era fratele ei chiar daca el nu vroia ca ea sa afle asta.
Mai imi ramanea un singur lucru de facut...Pana la urma avusese destula incredere in mine sa imi povesteasca oarecum ceea ce simte,asa ca am rostit hotarata:
"Daca astepti confirmarea tacerii mele,o ai! Insa vreau sa stiu ca sora ta va fi bine..."
Desi eram sigura ca ea se descurca in orice situatie nu puteam sa nu ii spun asta...

[Naoki Mikoto]

Am izbucnit intr-un ras zgomotos si inexplicabil.
-Nu-mi fac griji, Ro, chiar nu imi fac griji. Si daca sora mea e pusa, totusi in pericol... I`ll tear the guy to pieces! am strigat, aparent nervos.
-Esti bilingv?
-Trilingv. Stiu si germana, dar cam putin.
Am scos sabia (OOC: da, am si eu! ) si am inceput sa schimb cu nervozitate garda(sa o trec in spate facand un semicerc prin exterior cu scurte miscari din incheietura mainii.)
-O sa ma tunzi involuntar... rase Rosalie, aducandu-mi aminte ca stateam jos, nu departe de ea.
-Nu involuntar...mi-am permis sa glumesc. Si... multumesc pentru ca-mi oferi certitudinea tacerii tale.
-Ah, pentru nimic.
-Nu, serios. Daca nu vreau sa afle Kasu de mine nu e orgoliu, lene sau prostie, ci din necesitatea ca existenta mea sa ramana un secret.
M-am ridicat ca sa ma asez inapoi cativa metri mai incolo, cu spatele lipit de un copac....
-Eeh...am oftat. Si acum?

[Naoki Mikoto]

-Pai cat am stat in Japonia, m-am antrenat, am invatat, am frecat menta... Sau... Parca asa spuneti voi. A freca menta pentru a sta degeaba, nu? In Karaibe iarasi nu am facut prea multe. Inotam si cautam plante otravitoare si specii de salamandre.
-De ce ai cauta plante otravitoare?
-Din plictiseala. Si faceam scufundari... In celelalte vacante doar vizitam obiective turistice, dar cea mai recenta a fost acum 4 ani... Am poze, dar nu mai tin minte multe. Viata lui Kasumi a fost mai plina de aventuri, am ras.
-Mda... mi-a povestit.
-Seros? Nu pare genul...
-Era socianila cand a venit la Hogwarts...
-Zau? Kasumi nu tine prea tare la prima impresie.
Am scos din buzunar o nuca pe care i-am intins-o lui Tama, care a inceput sa-si vare degetelele mici prin crapaturile cojii incercand s-o desfaca.