Lupta .

[Kasumi Mikoto]

-Mort. eram aproape nebuna deja. Apoi, teama cu care am rostit cuvantul, a devenit o intrebare. Mort? Nu... Todor, sinucide-te sau te omor eu si o sa fie mai rau.
Probabil aratam ca o psihopata, pentru ca pentru intaia oara, Todor ma privi cu respect (cat un purice, dar...).
-Naoki! Hai, gata prosteala. SUS!
Nu m-as fi asteptat la asta. Doar incercam sa imi inec teama. Totusi, Naoki se ridica, brusc, in picioare, cu o singura zvacnire stranie a intregului corp.
Se uita o clipa imprejur cu alti ochi. In momentul cand privirile noastre s-au intalnit, am simtit ca ceva in Naoki murise... si ca altceva se nascuse. Tama era agitat in buzunarul lui.
Naoki nu reactiona, cum ar fi facut alte dati. Cauta, buimac, ceva. Undeva in peisajul gri-rosiatic, privirea lui ingheta, cu o urma de speranta, asupra unei sabii... Dar licarirea disparu. Se uita la mama si acelasi lucru se petrecu din nou.
Insa atunci cand ochii sai, acum cenusii, se oprira intr-ai Katerinei, otelul din ei se topi, lasand-i sa-si recapete nuanta aceea de verde atat de inchis incat era greu sa nu o confunzi cu negru.
Zambi.
-Traiesti... Deci... a avut un rost. Nu fi suparata ca sunt vampir. Ma simt atat de bine acum... Si nu, nu te voi invinui niciodata pentru asta.
Dragao parea... surprins.
-Nu arata ca si cum ar fi... mort odata... spuse el.
-Nuu e. Fratele meu traieste. am zambit, mandra.
Naoki se uita la rana pe care tepusa i-o pricinuise prietenei mele.
-Deci sangele meu e bun de ceva.
Apoi se intoarse spre Todor.
Si ce a urmat a fost istorie. Tin minte doar ca, dupa cateva minute luuuuungi, prin praf si sange se vedeau doua siluete.
Todor se folosea acum de trupul decapitat al Olgai ca sa isi tina echilibrul. Nu stiam ce Dumnezeu facuse Naoki, dar parea sa mearga.
Din privirea fratelui meu puteam citi: "Kat, te-as lasa sa il omori, dar ma tem pentru tine."
Nu, nu, nu! Trebuia sa fie dobiroc sa spuna asta. Kat ar fi tradus fraza prin "Esti incapabila si neajutorata.".
Naoki ghici si el si renunta. Stiam ca avea sa fie acolo prntru Kat, cu trupul, sufletul si mai ales cu sangele, si in cazul unei a doua situatii similare.
Ii zambi.
-Il omori tu, Kat? Sa n-o iei ca pe "Am obosit eu leul, acum impusca-l". Doar ca eram asa de suparat pentru tot ce ti-a facut pana acum incat nici sa vreau nu m-as fi putut abtine sa ma reped la el...