Lupta .

[Kasumi Mikoto]

-Impresionant. zâmbi Naoki.
-Ce? îl întrebã Katerina.Cã ai chef sã fugi de aici ºi pânã-n Danemarca?
Fratele meu râse.
-Nu, lãmuri el. Nebunia cu care tocmai ai acþionat. ªi de unde ºtii cã am chef sã fug pânã-n Danemarca ºi-napoi?
Katerina pufni.
-E excesul de zel cu care începi sã fii vampir. Supãrãtor...
-Nu. Hazliu. Mã transform în Speedy Gonzales, nu în vampir.
Kat nu încercã sã priceapã gluma, ci îl privi, uimitã.
Naoki observã ºi ridicã din umeri, distrat. Se sprijini de un copac, jucându-se relaxat cu o pietricicã roºiaticã. Îi zâmbi Katerinei.
-Ce? Sunt lucruri pe care le poþi schimba ºi lucruri cu care trebuie sã te obiºnuieºti. Asta fac eu acuma.
Când Naoki îl atacase pe Todor, mã temusem cã fratele meu se lãsa condus de urã ºi de gustul puterii. Dar stând aºa, un pic, sã pun lucrurile în balanþã, observasem diferenþa. Lui Naoki nu-i plãcea sã fie ieºit din comun ºi evita sã îºi însuºeascã orice acþiune exageratã ºi orice posibilitate nouã de atac. Rãmânea la sabia lui, pe care ºtia cã o poate mânui. Aºa cum spusese Katerina când o întâlnisem în expres: "Mai bine arma ta, în care ai încredere, decât o armatã bunã de nimic."
Apoi, Naoki nu era capabil sã urascã. Dacã vreeodatã întreprindea acþiuni din repertoriul meu, era influenþat doar de sentimente pozitive.De data asta, de cele pentru Kat
Tata veni lângã noi ºi zâmbi.
-Naoki, nebunule… Lupta asta trebuia sã aparþinã în întregime prietenei surorii tale ºi amicilor ei vampiri…
-Balanþa e în perfect echilibru, rãspunse, plat, fratele meu.
-Dar oare Kat crede la fel? îl zgândãri tata.
-Normal cã nu! Am împiedicat-o sã lupte 6 ore!
Katerina tresãri, iar Naoki, dându-ºi seama ce boroboaþã tocmai fãcuse, îºi astupã gura cu mâna.
-ªaºe ore? Nu cred… spuse viperina.
-Ba da. Naoki a fãcut o vrajã astfel cã trecerea timpului nu afecta pe nimeni din interiorul zonei în care erai tu prinsã. explicã tata.
-Mã sustrag de la orice sarcinã chinuitoare impusã mie în acord cu învinuirea persoanei în cauzã, adicã eu, pentru încercarea - soldatã cu un lamentabil eºec - de a proteja persoanele dragi mie care nu gândesc de douã ori înainte de a acþiona, punându-se orbeºte în pericol ºi evitând sã se explice, în lipsa vehement negatã a curajului de a recunoaºte anumite lucruri substanialé, declarã Naoki, în stilul acela fals-protocolar în care glumea de obicei.
Ne lãsase cam pe toþi cu gura cãscatã în încercarea de a-i decodifica mesajul.