Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Prima zapada ...

In zare dainuia un imens castel de zapada, fulgii plapanzi se izbeau de pamantul dur, impodobit cu plapuma groasa de nea. Totul imi parea asemanator unei pagini rupte [strike]din mine[/strike] dintr-o carte cu basme.
Priveam cum trupul imi era invaluit de vijelia salbatica ce dainuia, asuprind o lume intraga.Tipam in intuneric, dar vocea-mi pierea, dusa de aripile vantului, undeva departe, sus pe crestele marete ale muntilor.
"Fulgi de nea, stati... Nu va indepartati ! Cu toate ca omenirea este asemenea voua, prea slaba pentru a rezista pana la capat, pierzandu-se in multime, nu pot sa spun ca nu va iubesc !"
Acum nu vedeam altceva decat brazii inalti ce ma inconjurau, luand cu ei pustietatea ce dainuia in mine.
"Atat de nostalgic ... atat de frumos ...", se auzi o voce ce paream a fi eu.
Zaceam acolo si priveam splendoarea de gheata a lumii, ma simteam ca la capat de lume, insa nu puteam uita : Era ultima zapada.

Atat scrisesem. Mai mult nu eram in stare, asa ca am luat o alta coala de hartie si am inceput din nou :

Linistea serii cade-nsetata pe maluri
Lupul singuratic isi face cararea
In timp ce o mie de suflete danseaza-n valsuri
Dar el sta marmura si-si priveste calea.

Nimic nu-l opreste, nici macar vantul
Din drumul cu pietre ce-i adie suflul,
Continua stapan, mai trist ca niciodata
De melancolia cu fluturi de arta.

Vede-n fata sa de alb fulg
Troiene spulberate car' se smulg
In zbuciumul inimii lent
Din care se desprinse atent ...
Dar El isi continua calea