Tigara care arde

[Bella Emily Rose]

Viaþa mi-e pradã,
Viaþa mi-e dar,
Viaþa mi-e sângele de sub altar…

Cum as putea sa nu te apreciez pentru asta ?
Esti pur si simplu , o artista in adevaratul sens al cuvantului.
Paragraful asta mi se pare foarte reusit . Ai descris perfect , si nu zic asta doar de dragul de a vorbi prostii .

Fiecare copac ce îºi înclina braþele spre mine, fiecare frunzã alergatã de vânt ce îºi periclita existenþa, fiecare rugã nespusã, dar totuºi auzitã, fiecare brizã ce îmi ciufulea brutal pãrul…fiecare completa senzaþia de deja-vu.

Si trebuie sa recunosc ca si asta imi place la fel de mult . Imi aduce aminte de ceva.

Panica îºi fãcea loc printre fibrele trupului meu, dezvãluind valurile de adrenalinã nevãzutã.Continuã sã alergi, mi-am poruncit cu ardoare.

Defapt , daca ar fi dupa mine , as spune ca tot capitolul a fost perfect . dar unele pasaje m’au facut sa simt cu ardoare ceea ce ai scris tu .

M-am cutremurat, simþind atingerea umbrei scurgându-se pe piele.Lacrimi de disperare îmi pãtau obrajii cu o fricã tainicã, zdrobind ultimele picãturi de curaj.

Nu stiu daca cineva m'a facut sa fiu atat de intrigata de un fic ,dar tu ai reusit . Si trebuie sa iti multumesc.