Self is the only prison that can ever bind the soul.

[Scarlett Soul]

Simteam cum vantul imi adia fiecare suvita de par, iar fulgi mari se asterneau ca o imensa plapuma de zapada, peste mine, ingropandu-ma. Iubeam acel sentiment, neinteresandu-ma de goliciunea mea fizica, caci in afara rochiei subtiri, inpodobita cu petale de trandafir nu mai aveam nimic, doar inima. Tremuram, dar nu simteam frigul, nu mai aveam cu ce sa-l simt.Cu toate astea nu m-am miscat, continuand sa privesc stelele, cuprinse de haosul alb ce parca le ingreuna mandria cu care straluceau. Erau atat de sus, erau atat de frumoase si lipsite de griji, incat deseori le invidiam, gandindu-ma ca steaua mea era acolo undeva, ferita de orice privire.
Trecu ceva vreme de cand stateam doar asa, cu capul o perna inchipuita, zapada ravasindu-mi trupul. Uneori maai sopteam in vant, sperand sa gasesc un raspuns :
"Acum n-am cum sa mor, n-are ce sa ma doara."
Iar apoi un cristal cu liniste, nimeni nu putea sparge cristalul, asa ca pentru o vreme aveam sa aud doar ... liniste.