Iubire eterna...

[Aida-chan]

A doua poveste a mea...nu e asa reushita...8-|...dar sper sa va placa

Iubire eterna

Ajunul Craciunului….in orfelinatul “Salvame” din capatul orashului,traieste Eliza,o fata dragutza,careia i-au murit ambii parintzi…mama ei era moarta de un an iar tatal ei de 3 ani…se parea ca biata fata nu avea parte de noroc…in seara dinaintea Craciunului,ea se simtea teribil de singura…ar fi dat orice sa stea alaturi de parintii ei si si sa se bucure de aceasta sarbatoare de iarna…
De curand,se schimbase directorul de la orfelinat,iar acela dinainte,care era prietenos si dragutz cu fetele de la orfelinat,fu inlocuit cu unul rau…
De ceva timp,Eliza era mai mereu distrata si mai scapa lucrurile din mana…iar in acea seara,facu la fel,iar directorul,vazand asta,zise nervos:
-Gata,nu o sa mai spargi nimic niciodata!M-am saturat de tine,iesi afara din orfelinatul meu!Acum!!
-Dar domnule director…zise Eliza cu lacrimi in ochi…nu am unde sa merg,nu mai am nici o ruda,va implor,sa ma lasati sa mai raman, va promit ca nu se va mai repeta!
-NU!!Afara,chiar acum!
Eliza,vazand ca nu mai are nici o sansa,se duse si-si stranse lucrurile si iesi in gerul cumplit de afara…Ceilalti copii de la orfelinat,vazand asta,tremurau de frica,si se temeau sa nu aiba si ei aceeasi soarta cumplita ca a Elizei.
Sarmana fata cutreiera strazile din orashul pustiu,in cautare de adapost…din cand in cand se oprea sa se odihneasca…
Tot mergand,ajunse in centrul orashului,unde se afla un brad de Craciun foarte mare,si impodobit…acesta o fermeca pe fata,iar ea se aseza pe o banca de langa el si il admira…

“Ce frumos ar fi daca si mami ar fi aici…”ofta Eliza…
Ca din intamplare,trecu chiar in acel moment o femeie,care se plimba trista pe acolo…de curand ii murise sotzul si ramase doar cu baiatul ei,care avea 15 ani.In timp ce se plimba,o vazu pe Eliza,aproape congelata,stand pe banca si privind minunatul pom de Craciun.
-Fetitzo,cum poti sa stai pe vremea asta aici?Nu ti-e frig?De ce nu mergi acasa?
-Imi este frig dar eu nu am o casa...tocmai am fost data afara din orfelinatul in care stateam si nu am pe nimeni…spuse Eliza trista…
-Off saraca de tine…uite,vrei sa te iau cu mine si sa locuiesti in casa mea?E o casa mare si e destul loc si pentru tine!
Eliza aproape nu mai avea cuvinte.
-Vorbiti serios??Ar fi grozav!
-Ok,atunci vino cu mine.
Se indreptara apoi catre casa femeii,iar pe drum:
-Am uitat sa te intreb..cum te cheama?zise femeia.
-Eliza.Pe dumneavoastra?
-Jessica.Imi pare bine de cunoshtinta.Directorul acela cred ca are capacitatea mentala a unei linguritze.Cum a putut sa te dea afara pe o vreme ca asta?!E strigator la cer!
-Si mie la fel!Intr-adevar,avetzi dreptate…
Cand ajunsera la casa lui Jessica,aceasta ii facu cunostinta cu fiul ei.
-Buna,ma numesc Eliza…tu?
-Eu Eric.Cati ani ai?
-Aproape 14.Tu?
-Eu 15…ia loc pe canapea,te rog.
Cei doi copii vorbira mult,si aflara mai multe lucruri unul despre altul…Jessica le servi masa,iar Eliza fu mai mult decat incantata cand vazu acele bucate delicioase.
Mai tarziu:
-E timpul sa va culcati,copii!Eliza,ti-am pregatit o camera la etaj.Somn usor!
-Multumesc…chiar nu am destule cuvinte pentru a va multumi pt ceea ce faceti…spuse Eliza aproape plangand.Noapte buna Eric!Noapte buna,doamna.
-Noapte buna,draga Eliza.
Eliza se duse in pat si incerca sa doarma…ii revenira toate momentele din acea zi in minte…mai ales cele cu Eric…i se intampla ceva ciudat,dar nu stia ce era…dar urma sa afle…
A doua zi,cand se trezira toti,luara masa impreuna…Era prima zi de Craciun…Afara ningea cu fulgi mari si pufosi si toata natura era adormita.
Masa era plina cu delicatese pregatite de mama lui Eric si le savurara in linishte.Dupa masa:
-Mama,pot sa o duc pe Eliza la patinoar?Daca vrea…vrei,Ely?
-Da,mi-ar placea!Ultima data am mers cu mama acum 2 ani,zise Eliza intristandu-se.
-Bine,atunci putetzi sa va duceti!
Eliza si Eric au mers la patinoar si s-au distrat de minune.Chiar dak afara erau -2 grade,asta nu i-a impiedicat sa se dea cu patinele.Se descurcau amandoi de minune.
-Imi place sa-mi pretrec timpul cu tine,Eliza!zise Eric zambind fericit.Imi esti ca o sora mai mica!
Aceste cuvinte au deranjat-o mult pe Eliza…”Deci ma considera o sora...iar eu il iubesc…”isi zise ea trista…Cu toate ca isi daduse seama de ce simtea cu adevarat pentru Eric,zise:
-Si eu te consider ca un frate!Hai sa mai patinam putin si apoi sa mergem…
“Sunt o proasta,nu trebuia sa ma indragostesc de el…nu e de mine…el nu ma iubeste…”se gandi suparata Eliza…
Cand au ajuns acasa,au stat un timp si s-au incalzit,langa caloriferul de langa minunatul brad de Craciun.
-Sper sa nu raciti,copii…asta ar mai lipsi!zise mama lui Eric,aducandu-le un ceai cald.
Zilele treceau,iar cei doi se intelegeau foarte bine…doar ca Eric nu prea dadea semne ca ar iubi-o pe Eliza…iar acest lucru o intrista pe fata…
Eliza si-a facut si un jurnal in care scria in fiecare zi…toate gandurile ei erau acolo,asternute pe nishte foi.Jurnalului ii putea destainui cele mai adanci ganduri si cele mai arzatoare dorintze,cele mai infricosatoare ganduri si cele mai mari temeri…Scrisese,mai ales,si cat de mult il iubeste pe Eric…
Era luna ianuarie…Eric iesise in orash iar Eliza ramase acasa,la televizor…Dupa cateva ore,Eliza auzi zgomote venind de afara…cineva se distra de minune!Fata se duse la geam,si afara il vazu pe Eric,impreuna cu o fata…Eliza ramase shocata…mai ramase sa se uite cateva clipe la ei cum radeau,dar apoi vazu un lucru teribil….cei doi se sarutara...
Eliza simti ca toata lumea se naruie peste dansa…incepuse sa planga si fugi in camera ei…
“Trebuia sa ma astept la asta…era evident chiar…uoff..de ce eu??”Ramase in camera ei,singura,vreo 3 ore…Apoi,Eric,ingrijorat,batu la usha camerei ei:
-Eliza,te simti bine?Nu ai iesit din camera deloc de cand am venit acasa…trebuie sa-ti dau o veste grozava..pentru mine.
-Uh,ce?A,da Eric ma simt bine,vin imediat.
-Ok,te astept pe canapea in sufragerie.
Dupa 10 minute,Eliza intra in sufragerie si se aseza pe canapea,langa Eric.
-Ce voiai sa-mi zici asa important?zise Eliza cu un glas rece..
-Pey…ghici…am o prietena!spuse entuziasmat Eric.
Eliza fu nevoita sa se prefaca si ea incantata,ca sa nu-si dea seama Eric…
-Suna grozav,povesteste-mi te rog!
-Am cunoscut-o in parc,acum cateva zile…Isi plimba catzelul,iar acesta a scapat din lesa ei si a venit la mine.Apoi a venit ea si mi-a placut imediat.Am mai vorbit,ne-am cunoscut mai bine,iar azi am intrebat-o daca vrea sa fie prietena mea si a acceptat…apoi ne-am sarutat…A fost grozav…Eliza,te simti bine?
Fata era alba ca varul la fatza…
-O,da,ma simt perfect!Ma bucur pentru tine,sa fiti fericiti impreuna!Eu ma duc in camera mea,daca vrei ceva,acolo ma gasesti.Pa-pa
Si,zicand astea,se indrepta cu pashi repezi spre camera ei…nu mai putea…tot ce auzise era prea mult pentru ea…