~A new life is begining~

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Ginny si sunt sigura ca nu o mai vazusem asa pana acum,dar eram sigura ca nu vroia sa faca asta pana acum,abia acum s-a dezlantuit demonul din ea exact cum am facut eu cu Porrin in Padurea Interzisa acum ceva timp,unde Ema, o buna prietena ma ajutase si ea. Acum placerea lui Ginny era de inteles,parea exact cum am fost eu acum un an cu el,o dementa,dar una care se lupta pentru bunastarea ei si a familiei sale,eram sigura inca o data ca intr-adevar face parte din familia Andrews Blackfire,este absolut scoasa din sarite acum,desi ea este o fata foarte blanda. Da,si eu sunt asa,blanda cu cei care merita si razbunatoare cu persoanele care mi-au facut mie si familiei mele atat de mult rau de-a lungul timpului. Avea sa simta din nou pe pielea lui durerea. Cine ar fi crezut ca noi il putem invinge oarecum? Nici nu stiu cum de reuseam sa facem asta cu el,sa il terorizam in Azkaban,dar pana la urma era doar un alt detinut,care a ucis ...care era pur si simplu un Devorator al Mortii...Care isi dorea doar sa omoare,asta era telul lui in viata,sa ucida. de fapt nici macar nu era al sau ci al fostului lui conducator. Doamne,imi era atat de mila de Porrin,mi-am amintit ca el nici macar nu accepta,nu suporta gandul ca Voldemort nu mai exista. Se pare ca nemurirea lui a disparut ca un fir de ata ce se leaga de ceva anume,ca o picatura de ploaie ce dispare la izbitura fata cu pamantul sau orice alt obiect solid din jur. Iar acum Porrin era atat de ...slab,atat de lipsit de ajutor,de vlaga. Il puteam compara cu o picatura de ploaie care s-a izbit de mult de peretii reci si infioratori ai Azkabanului. Eu si Ginny eram acum doar doua persoane care vin sa vada ceva invizibil,pe mine nici nu mai ma afecta aceasta fiinta dementa,lipsita de sens in viata mea. De cand a ajuns la Azkaban am stiut ca infernul i-a fost sortit,am stiut ca atunci cand l-am trimis aici i-am oferit Iadul pe tava. Eu nu eram asa,dar suferintele pe care mi le-a provocat nu sunt doar niste rani care cica se vindeca in timp fiindca ale mele nu se vor vindeca nici peste ani si ani. De ce? Fiindca sunt unele rani care nu se uita,care iti raman in amintire.. Sunt unele rani care vor exista si vor dainui mereu in tine si nu te vor lasa sa traiesti linistit,rani care te fac sa plang de fiecare data cand o noua suferinta apare pentru tine,rani care te ard de fiecare data cand ploaia iti bate in geam,de fiecare data cand soarele apuna si cerul se intuneca inevitabil...Viata ..Ce este viata? In acest moment pentru mine nu exista nici o definitie..Probabil ca suferinta care persista inca in mine imi va arata exact ce este viata,fiindca ea nu este doar roz..nici alb si negru..ea are culori si non-culori pe care noi le percepem ca fiind ceea pentru ce traim. Unele lucruri se schimba in timp,dar sentimentele niciodata,cele adevarate si puternice raman la fel mereu chiar daca vantul va bate peste ele,ele vor sti sa se ascunda,nu vor ramane ca un nisip batut de vantul rece...