O floare s-un sarut ...

[Rosalie Vivienne Alden]

Am intrat in camera unde se afla Oglinda lui Erised,acolo am zarit o umbra care statea in intuneric si nu parea sa o deranjeze asta,mai degraa parea in elementul ei. Cand am auzit cuvintele rostite de aceea persoana puteam sa imi dau clar seama ca este Cryss,doar ea este atat de visatoare incat sa se joace cu o floare gingasa,doar ea este atat de linistita,tacuta dar in acelasi timp exprima multe prin expresiile fetei sale. Ea nu vorbeste prea mult,mai degraba exprima totul prin ceea ce face. Cu siguranta acum ca o vedeam atat de melancolica se gandea la ceva anume...Adica la cineva anume. Si puteam banui despre cine este vorba,de fapt nici nu este prea greu sa ghicesti...Prea multa tacere se asternu in aceasta camera in care am mai pasit de atat de multe ori,iar urma pasilor mei inca dainuia in aceasta incapere atat de pustie uneori,iar alteori...pare atat de plina,plina de sentimente... Aici fusesem cand Jake nu mai era,aici fusesem cu verisoara mea...Multe amintiri am acumulat aici si nu toate au fost tocmai placute. Dar viata nu mereu iti ofera doar binele. Suferinta este ceva omenesc,ceva de care nu se lipseste nimeni oricat ar vrea sa se fereasca de ea.
Lasand la o parte gandurile mele m-am indreptat cu pasi lejeri catre Crystal si am salutat-o:
"Hei...Cryss,eu sunt...Rose!"
Mi-am dres glasul dupa care m-am asezat langa ea si am apucat o petala de trandafir care era cat pe ce sa cada pe podea. Nu merita asta,podeaua era prea rece,prea subreda si prea invechita pentru o petala care exprima atat de multe,una care abia acum isi scotea frumusetea la iveala.