O floare s-un sarut ...

[Scarlett Soul]

Ochii imi erau senini, stiam asta, simteam asta. Marea se oglindea in ei gasindu-si sora geamana, cautandu-si valul care avea s-o aduca in culmea gloriei, dorea sa simta cum apa avea s-o duca la ceruri, dar nu ajungea, iar in tragica-i cadere se rupea in mii de raulete.M-am intors, privind-o inexpresiv pe fata ce tocmai daduse buzna in viata mea.
"Nu te obosi. Nu-l cunosti !", i-am spus eu calm, dar duritatea mea se izbi ca de-un obstacol de panza asternut peste inima lui Rose.
'Nici macar eu nu-l cunosc si nu stiu dac-o voi mai face-o vreodata. Pur si simplu e un vis care m-a invatat sa ma trezesc dimineata si sa-mi spal fata cu apa rece pentru a ma trezi din cosmarul permanent pe care-l traiesc !', mi-am continuat eu fraza in gand, rupand ultima petala a florii si aruncandu-i tulpina undeva in spate, alaturi de raftul vechi de amintiri.
"In domeniul acesta nici macar eu nu-mi pot explica unele lucruri ..."
"Ce domeniu ?", ma intreba Rose, de data aceasta ceva mai relaxata, dupa palma verbala pe care-o primise.
Se lasa tacerea. Confirmarea era atat de evidenta incat ar fi fost un pleonasm s-o exprim in cuvinte.