Doar ... o micã întâlnire.

[Laura Allwen]

Era...era aproape searã , iar inima ºi gândirea mea de Viperinã îmi spuneau cã trebuie sã merg pe Aleea Nocturn. Nu m-a speriat niciodatã locul acesta,aºa cum auzeam în fiecare zi elevi ai Hogwarts-ului spunând. Dinpotrivã,pentru mine era un loc unde îmi puteam gãsi liniºtea , ba chiar mã puteam relaxa.
Cerul era întunecat,iar norii plumburii pãreau cã vroiau sã cadã peste noi. Îmi era frig,deoarece nu mã îmbrãcasem cu o robã groasã,ci cu cea subþire. Mi-am tras haina mai aproape de piele ºi am continuat sã merg. Nu îmi plãcea vremea aceasta,mai ales când nu aveam ce îmi trebuia. Privind în jos,am auzit cum cãlcasem într-o bãltoacã imensã cu noroi,
"Ah la naiba." am spus aplecându-mã.
Îmi murdãrisem roba,desigur. Nimic nou pentru mine. M-am scuturat,sperând cã murdãria va dispãrea. Atunci,atingând din greºealã balta cu noroi,am gãsit un colier,ceva vechi ºi abandonat. L-am luat ºi l-am aºezat cu grijã pe palmã,încercând sã îl analizez bine. Avea culoarea cafenie. Era rotund ºi semãna mai degrabã cu un pandativ. Era ceva gen coliere-retro din anii nouãzeci,dar mi-a plãcut. Speram sã nu fie ceva periculos,sau mai ºtiu eu ce tâmpenie. Am ridicat din umeri ºi mi l-am pus la gat, schiþând un mic zâmbet în coltul gurii. Tocmai mã cãpãtasem cu un nou lanþ.
Am simþit,la un moment dat , un vant puternic ce-mi tãie calea. M-am oprit din mers,iar mâna mi se duse instantaneu la noul meu colier. M-am încruntat. Oare avea legãtura cu...pandativul acela ciudat?