Fusul destinului

[Ingrid Flamesbort]

In drum spre scoala picuri mici si reci de ploaie imi taie obrazul. Pentru o clipa simt ca vreau sa raman acolo, in bataia vantului... Nu conteaza de scoala, de prieteni, de familie... Scoala devine un calvar si acasa e si mai rau. Tipetele parintilor, ploaia de afara... Vrei sa plangi, dar simti ca lacrimile nu vor sa apara... Dureri imanse le tin inca in tine pentru moment mai grele.

Un drum la Bacau cu 4 colegi poate insemna pentru oricine o ocazie unica de a vedea orasul si locurile interesante din acesta. Insa, in loc de asta, aceasta mini-excursie a ajuns sa ma aporpie de Robert. Robert este un coleg de clasa care mi-a fost antipatic din prima clipa din care l-am vazut, din simplul motiv ca e glumet. Nu am mai vazut un comportament asemanator la nici un alt baiat, asa ca l-am urat. Ei bine, in aceasta excursie a trebuit sa stau langa el si am ajuns sa observ ca avem o ocupatie comuna: sa-l batem pe "cloci". Asa, timp de doua ore, mai razand mai plangand am ajuns sa vad in el un prieten. Nu conteaza aparentele, ci doar sufletul cald ce se ascunde dincolo de ele.