O floare s-un sarut ...

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Cryss si era de inteles ca suferea,dar era o suferinta putin cam...ciudata. O simte,dar de parca nu ar vrea sa scape de ea,sau cel putin asa parea. Era clar ca nu se simtea prea bine in acest moment,viata ne da lovituri cand ne asteptam mai putin,iar iubirea te dezamageste exact cand te increzi prea mult in ea. Ma uitam la Cryss si nu imi venea sa cred cat de suparata era,m-a zapacit felul in care mi-a raspuns. Probabil ar fi mai bine sa plec,se pare ca i-am invadat momentele de liniste,de pace sufleteasca fiindca cu siguranta acum se gandea la ceva leac pentru sufletul ei,desi singurul leac cred ca ar fi sa il vada pe el,sa ii vorbeasca.. Am preferat sa nu ma mai gandesc la asta,fiindca nu parea prea fericita sa vorbeasca despre acest lucru...Pana la urma nici nu stiu ce caut eu aici,in aceasta camera care mi-a adus atat de multe suferinte,nu stiu ce caut aici,in desertul care mi-a facut inima sa para asemenea unui nisip batut de vantul tainic caruia nu ii pasa de nimic...deca de el. De ce eram aici? Ma simteam atat de pierduta,mi-am amintit de aceea oglinda cand am privit-o fiindca pur si simplu nu aveam cum sa uit cat rau mi-a facut. Prima data l-am vazut pe Jake...si atunci nu a fost tocmai bine...Apoi am facut marea greseala sa o aduc aici pe Afrodita si l-a vazut pe fostul ei iubit. Era clar,aceasta oglinda aducea numai nenorociri sau cel putin asa se parea. Am facut un pas in spate lasand-o pe Crystal sa se simta mai in largul ei...probabil ca vroia sa priveasca oginda,probabil ca ei nu i-ar fi aratat ceva de care sa ii para rau. Si acum probabil ca ar trebui sa plec...