Sub Aripile Vampirilor

[Annabelle Rosalie Koreea]

As dori inainte de little tales sa spun cateva cuvinte.
Eu scriu din Iunie 2010, aproape terminand primul meu fic de 30 de capitole care este, ironic, continuarea cartilor Harry Potter.
De-obicei nu sunt de-acord in a posta pe forumuri, deoarece simt ca oricine poate sa ia ceea ce scriu si sa spuna ca este al sau. Probabil nu este adevarat, probabil este, pentru mine nu conteaza.
Acum o sa postez aici un fan-fic The Vampire Diaries, care are doar personajele si caracterul lor. Intamplarea este a mea.
Sper sa va placa.
Insa, nu am terminat. Eu scriu si povesti. De exemplu, "Ochii", pe care o gasiti aici .
In orice caz, aici gasiti cam tot ce scriu.
Dar, sa lasam introducerile...incep ficul.
P.S. Daca va place Prefata+Capitolul 1 mai postez .

P.S.S.: Ficul se cheama "Sub Aripile Vampirilor".


Prefata


Ma uitam pe fereastra trenului in timp ce MP3-ul surorii mele era dat la maxim.

Eu reciteam colectia de carti “Saga Amurg”, pentru a ma informa.

Dar nu.

Nu gaseam nimic.

Numai minciuni scrise de autoare, nimic adevarat. Cu exceptia faptului ca nu imbatranesc si ca se misca foarte repede.

Dar, printre altele, vampirii sunt mult mai asemanatori cu oamenii.

Nu au puteri miraculoase, de citit viitorul sau citit ganduri.

Asta este chiar o aberatie.

Vampirii au aceleasi Puteri. De convins pe cineva sa faca ce vrei tu, ca si blestemul Imperius din Harry Potter.

Deasemenea, ei nu isi pot folosi puterile asupra ta daca porti verbina.

Eu port verbina, pentru ca, chiar daca am incredere in sora mea, nimeni nu stie cati vampiri sunt in jurul tau.



Capitolul 1


Elena Pov.



“Draga jurnalule,

Scuze daca scriu urat, deoarece sunt in tren, iar la fiecare hop ma cutremur.

Ca sa stii, tu esti jurnalul cel nou.

Pe langa ca jurnalul cel vechi nu mai avea loc de scris, am avut nevoie de unul nou pentru a inlatura trecutul. Trecutul meu,…ei bine, nu am de gand sa vorbesc inca despre el, dar iti pot da o descriere a mea, pentru a ma cunoaste:



Ma cheama Elena Petrova. Am 17 ani si am o sora geamana.

Ea e tipul mai petrecaret, iar eu tipul mai linistit. Dar ne intelegem bine.

Am parul saten. Mie imi place sa il tin drept. Sora mea si-l increteste.

Am ochi caprui. Ceea ce imi place…sunt mai multe lucruri.

Momentan, de un an, nu sunt tocmai fericita, dar incerc pentru sora mea.

Alte detalii…aflii tu pe parcurs.”



- Scrii in jurnal? Din nou? ma intreaba Katherine.

- E prima oara saptamana asta.

- Elena. Te rog, daca ai vreo problema mi-o poti spune!

- Kath, nu am nimic! Doar ca simt nevoia de a scrie.

- Oh, Doamne! Mereu vrei sa scrii sau sa citesti! imi reprosa ea. Acum mergem in St. Patriks! Trebuie sa ne incepem o viata noua.

- Stiu. Nu-ti fa griji. O sa fie bine.

- Bine. Vrei sa asculti muzica?

- Nu, multumesc. Aproape am ajuns. Mai bine ne-am pregati.

- Bine, bine!

- Katherine, ai inchiriat o casa, nu?

- Dap. Langa o cascada. Aproape de padure, aproape de scoala. Cred ca e perfect! Apropo de scoala, ne-ai inscris?

- Da. Cum sa nu? am raspuns eu.

- Da…Ar fi chiar o aberatie ca Sfanta Elena sa nu mearga la scoala!

- E foarte importanta. Si stii si tu asta.

- Hey! Cred ca ai uitaaat, dar eu am tot timpul din lume pentru a invata!

- Stiu, am raspuns eu, venindu-mi in cap o idee. Apropo de timp, cand o sa pot si eu sa…stii tu.

Nu puteam sa pronunt acest cuvant decat in mintea mea.

Vampir.

Vampirii chiar exista, iar sora mea e unul dintre ei. Acum un an a fost transformata.

Oare ce ar spune parintii nostrii de asta?

Parinti…un cuvant necunoscut de mine sau de Katherine.

Am fost orfane inca de la nastere.

Nimeni nu ne-a cunoscut parintii, iar asta e o rana deschisa, chiar si dupa 17 ani.

- Mai tarziu. Macar un an.

- De ce nu vrei sa ma transformi acum?

- Acum, cu toata lumea aici? raspunse ea sarcastica.

- Nu, nu chiar. Dar stii la ce m-am referit. De ce?

- Pentru ca nu vreau sa treci si tu intr-un asemenea chin. Pur si simplu, nu vreau. Nu inca.

- Dar…

- Haide, suntem aproape. Esti gata de noua viata?

- Sa incercam! am spus eu.

Si asa am pasit in-afara trenului, singura mea intoarcere catre ceea ce numeam eu trecut.

Acum e un nou inceput si carand valiza bleoumarin in spatele meu vad scris mare pe cladire “ Bun venit in St. Patricks!”.

Da.

Sper ca va fi buna.