Ceva Imposibil

[Katya Sokorov]

Partea a II-a - Luke

M-am ghemuit jos si am privit in gol. Stateam cu spatele lipit de lada patului, cu ochii mari, plimbati printre randurile unei reviste, fara sa gasesc niciun cuvant. Am tusit, sperand ca ai mei sa nu se trezeasca. Era doisprezece noaptea, de fapt era aproape unu, iar eu inca nu dormeam. Daca ai mei se trezeau, eram mort. Dar de ce nu dormeam ? Ei bine, puteti crede ca sunt un baiat obisnuit dar nu sunt, asa ca lasati-ma in pace daca aveti de gand sa imi scoateti ochii cu normalitatea voastra, da ? Ei bine, prietena mea a crezut ca o insel fiindca stateam prea mult timp cu baietii ! Si nu pot sa nu o iubesc, fiindca o iubesc. Si da-o dracu, suntem popularii liceului si stiu toti, si asta ma omoara. Nu pot sa ne lase in pace ? Olea’ de
viata nu putem avea fara sa stie tot cartierul ? Se pare ca nu ! Am iesit bombanind din casa, indreptandu-ma spre scoala. M-am oprit in fata scolii. Hopa, cine e acolo ? Lisette. Dai peste ea oriunde, si daca m-as urca pe Everest as da peste ea, pariez. Zici ca are clone, ca peste tot, peste tot, mai, dai peste ea. Si cine e fata de langa ea ? Ahh, cum o chema ca am uitat ! Ah, da. Eleanora. Dragut nume, dar nu pe gustul meu. Si despre ce vorbeau ele acolo ? Am trecut pe langa ele, aparent din intamplare, apoi le auzii vocile. Vorbeau despre… mine. Si despre Nate, cine naiba o mai fi si ala nu stiu. Ar fi si culmea sa fie Nate de la mine din clasa. Dar cand am auzit o descriere ceva mai detaliata am fost sigur ca el e.
– Nate, frate, ce mai faci ? zisei eu cand il vazui pe Nate, pe o banca, holbandu-se in ecranul telefonului. Citesti, iar ? Viata nu e pentru a fi petrecuta cu nasul intr-o carte… sau intr-un telefon citind o carte… sau intr-un e-book reader citind o carte, sau in orice dar citind o carte.
– Frateee, nu te ambala asa. raspunse Nate batandu-ma pe umar. Vorbesc cu Jake pe mess.
– Cu cine ?
– Frate, nu-mi zi ca nu il stii pe Jake, ala de la 11 F.
– Ahaaa, acel Jake. am zis eu incercand sa fac pe lamuritul.
– Nu-l stii, nu ? mi-o tranti Nate.
– Nu, nu-l stiu, am raspuns eu si amandoi am inceput sa radem. Se auzi clopotelul.
– La dracu, frate, s-a sunat. Hai mai repede, ca daca nu, o incurcam, ca avem cu ala de fizica si la si un minut afurisitu’ naibii e in clasa.